Toată lupta nebună pentru blocarea modificărilor din legile justiției sau pentru trecerea lor prin Parlament are o explicație simplă. Un PSD-ist ar spune că modificările sunt solicitate de CCR și de Comisia Europeană. Un USR-ist mai greoi la demonstrații ar scutura un clopot și apoi l-ar lega de gîtul unei vaci pe care să scrie Dragnea. Dar esența disputei vine de la nevoia șefului lor suprem. Adică a SRI și a președintelui Iohannis de a păstra un control asupra puterii. Adică să poată folosi mai departe pîrghiile dure de putere (DNA, SRI, Parchetul General, CSM).

Ca atare, cel puțin președintele minte cînd vorbește despre modificarea legilor justiției. Are Klaus Iohannis vreun interes pentru o justiție curată, la gram? Sigur, nu. Ar risca să o încurce cu povestea caselor, ar putea să cadă victime cîțiva oameni importanți moșteniți de la Traian Băsescu și pe care îi folosește la greu. Dar cea mai bună dovadă că nu este interesat de existența unei justiții libere, independente, străină de influențe, este faptul că la toate abuzurile apărute până acum, de la Portocală la Onea, de la Oradea la Constanța, președintele n-a zis nimic. N-a condamnat nici un abuz, nu a cerut înlăturarea lor. Ba, dimpotrivă, s-a arătat un partizan al DNA-ului ca instrument care execută politicieni, care îl ajută să își instaleze „guvernul meu“.

Susține SRI-ul anticorupția? Întrebarea aceasta este ca un banc minunat. Dacă am avea o anticorupție veritabilă, afacerile dubioase ale capilor SRI ar fi luate la puricat. Banii scoși de la ANRP, despre care se știe că au ajuns și la generali, ar fi cercetați de asemenea. Care sunt cazurile de corupție din SRI căzute în plasa anticorupției? Frizerița din Pașcani și șoferul de la RATB? Dar generalii noștri, nu. Ei organizează și conduc de fapt campania anticorupție cu care se laudă DNA-ul, Parchetul General, președintele și CSM-ul.

Repet un lucru simplu și vizibil pentru cine are privire limpede. Klaus Iohannis apără sistemul cu care își exprimă puterea numai aparent într-un mod democratic. În fapt, după problemele și dosarele care le apar adversarilor săi, vedem nu doar că este un om răzbunător, dar că folosește aceste pîrghii de putere din plin. Şi luptă cu disperare să nu le piardă. Strigă mereu hoții, corupții și penalii, atrage cancelariile străine de partea sa și mustăcește superior ca motanul cînd propaganda SRI îi terfelește adversarii. (Cornel Nistorescu –  Editorial )