1. Am petrecut 10 zile într-o zonă turistică din nordul Italiei, unde la fiecare pas întîlneai români. Și în vacanță și la muncă. La hotel, la magazinul alimentar, la închirieri de orice, la înghețată. Auzindu-ne vorbind, intrau și ei în vorbă cu o plăcere nedisimulată. Cea mai mare plăcere am trăit-o cînd un italian tînăr care lucra într-un magazin împreună cu doi români a venit la noi și ne-a întrebat dacă ne poate ajuta. „Vorbesc și eu limba voastră!“

1. Pe brațul roții de decolare a avionului Boeing al companiei WizzAir se vedea scris cu degetul „Muie PSD“.
2. În cele zece zile de mici dialoguri diurne n-am auzit de PSD, de protestul diasporei. Doar „ce-i pe acasă“, „de cînd ești aici“, „cît stai“, „cum o duci“, „cum se poartă cu voi“ etc. Precizez că nici unul dintre cei 40-50 de români aflați la muncă pe care i-am întîlnit nu a deschis subiecte politice. Este drept că toți cei care lucrau la camere, la biciclete, la alimentare nu păreau absolvenți de studii superioare, nici programatori IT, nici oameni interesați de partide. Erau oameni simpli, uneori vizibil puțin școliți, dar de bun-simț, cuminți, la locul lor. De fiecare dată îmi provocau un sentiment extrem de plăcut. I-aș fi îmbrățișat sau m-aș fi întins cu ei la o vorbă. Se vedea că nu exultă, că au o anume stinghereală și simplitate, că în ciuda banilor mai mulți pe care-i cîștigă, mai ascund și un pic de tristețe. Nu știu cum s-ar fi purtat după cîteva beri sau la o petrecere. Unii dintre ei veneau din mahala. Sigur, erau oameni simpli, simpli de tot, dar nu periculoși. Ei erau forța de muncă revărsată în Peninsulă, cea care sperie guvernul italian.
3. Insistențele lui Rareș Bogdan, drumul său la Londra, unisonul la care vorbeau băsiștii cu #reziștii și cu gorniștii SRI, isteria #rezist de pe net, transformarea înjurăturii „Muie PSD“ într-un program politic și într-o chemare a intelectualilor români cu ifose m-au pus pe gînduri. O fi nemulțumire sau o fi mare campanie de manipulare, orchestrată de artiștii diversiunii?
4. Instalarea lui Klaus Iohannis în fruntea PNL, a valului #rezist pe care l-a condus și l-a tot chemat la proteste mă ajută să înțeleg. Tabăra are membri și voluntari, conducători și program. Cine conduce și care este direcția? Dar mai ales scopul. Numai sas să fii, să nu-ți dai seama!
5. Ion Cristoiu zice că președintele României vrea să dărîme Guvernul Dăncilă pentru a pune în locul agramatei doamne Dăncilă un prostovan care să nu zică nimic și care să-i lase lui Klaus Iohannis locul de vedetă pentru perioada de președinție a României. Al dracului, s-a prins!
6. Joi dimineață, mitingul diasporei arăta ca o provocare la violență, ca o invitație insistentă și inconștientă la „hai s-o facem lată“, la anarhie. Și toate semnele arătau orchestrarea, pregătirea pentru secvențe violente, pentru declanșarea unei revolte care să ducă la căderea Guvernului.
7. Nu pot să nu remarc diferența uriașă de limbaj și comportament între oamenii pe care i-am întîlnit în nordul Italiei și cei care vorbesc acum prin telefon la televiziunile și radiourile Binomului (prescurtare utilă). Cei din Italia vorbeau ca niște oameni la muncă, cei de la TV vorbesc ca niște indivizi în misiune. Și perfect poziționați politic.
8. Orchestrarea celor plecați în străinătate are un trecut. Pe vremuri, Securitatea se ocupa cu imaginea României, cu șterpelirea de proiecte tehnologice și cu temperarea de anticomuniști. Din cîte știu, azi se ocupă de orchestrarea comunității românești pentru a o manipula în caz de alegeri sau de dispute externe privitoare la România.
9. Am mai aflat de la un diasporean că mobilizarea de la alegerea lui Klaus Iohannis a avut și ea parte de o orchestrare. Dacă emigrația nu s-ar fi înghesuit să voteze la ambasade și la consulate, după orele 15.00 ar fi urmat seria a doua de diversiuni (despre care am mai pomenit cu ani în urmă în Cotidianul), cu incendierea de autoturisme în apropierea ambasadelor și consulatelor României. Trageți ce concluzie vreți!
10. La un post de radio, un român deștept a spus un lucru de ținut minte. Dacă diaspora se poartă la miting exact ca la muncă sau ca la întîlnirile de afară, avem de-a face cu un protest, expresie a unei nemulțumiri. Dacă degenerează, cu siguranță că avem de-a face cu o diversiune menită a pregăti instalarea unui „guvern al meu“. (Cornel Nistorescu).