Are și România ticăloșii, proștii și bandiții ei. Ba, mai are și un procentaj de comuniști cu școală, oameni cu o gîndire de tip Coreea de Nord sau sovietic. Spiritul acesta duhnește azi peste reacțiile lor clocotite. Miercuri seară și joi dimineață, toată media românească a urlat ca o babă care vede un viol într-o porumbiște că Rudolph Giuliani a fost plătit pentru scrisoarea sa. Gîndirea lor de CAP și de brigadieri voluntari tresărea patriotic și acuzator. Făcută pe bani, scrisoarea este o ticăloșie, au țipat proletarii români de politică și televiziune.

Acest lucru ne obligă să o privim cu mai multă atenție. Ea trădează fie limitele gîndirii celor care s-au oprit la acest argument, fie ordinul primit. Nu ne aflăm în fața unei scrisori de dragoste sau a uneia către bunicul de la Sibiu. Scrisoarea este un document care denunță abuzuri dintr-o țară aliată SUA și cu pretenții din ce în ce mai europene. Este un semnal, un document care lansează (sau ar trebui să lanseze) o dezbatere publică legată de situația din România. Or, trimiterea acestui mesaj deja cu ecouri internaționale are o greutate, o valoare și este generată de importanța autorului, dar și de corectitudinea mesajului.

Proletarii media din România și agenții serviciilor din presă incriminează caracterul comercial al scrisorii. Nici vorbă! În America, numai delațiunile și biletele de amor se scriu pe gratis. Un demers ca al lui Giuliani este egal cu impactul unei campanii puternice, cu ecouri internaționale. Fără să fie plătit, Giuliani ar fi fost demn de rîsul întregii Americi. Ca să nu zic altceva!

Nu vreau să scriu nimic despre duduile de la Politico, cele care au aflat un răspuns la îndemîna oricărui prost. Ele apar de ani buni pe lista agenților de influenţă ai României. Și, din toate reacțiile de pînă acum, au servit întotdeauna partea dreaptă, cea care include și DNA-ul și SRI-ul și celelalte servicii. Ele au descoperit marea bombă de ciulama, că Rudolph Giuliani a fost plătit (fără să adauge că omul cu siguranță își va plăti și taxele cuvenite). Marea mea nedumerire vine de la faptul că în țara noastră nimeni nu zice nimic că isteriile lui C.T. Popescu sunt plătite zdravăn din pierderi și taxe neachitate, că gălăgia patriotică a lui Rareș Bogdan nu este nici ea pe gratis. Cît privește datoriile Realității TV și statutul ei, vă propunem să citiți în cursul săptămînii viitoare în Cotidianul ce au constatat procurorii DNA. Pînă la urmă, Realitatea TV este cel mai bun exemplu al exceselor comise de Binom și un grăitor exemplu de aplicare a protocoalelor.

Din păcate, cei mai mulți acuzatori ai lefurilor nesimțite, ai corupției, ai pensiilor umflate sunt tot jurnaliștii care (este drept, din privat) adună salarii neobișnuite pentru România. Din păcate, oamenii nu știu sumele, ca să răspundă cu aceeași monedă, cu niște bannere pe care să scrie: „Nehaliților, trăiți din banii pentru manipulări!“.

Un june reporter înregimentat la televiziunea SRI îl lua în răspăr pe Christian Mititelu, fost redactor-șef al BBC, secția română, că minimaliza „drepturile de autor“ ale lui Giuliani. O întreagă emisiune s-a învîrtit numai în jurul faptului că scrisoarea a fost plătită, neînțelegînd că este un fapt de o banală și americană normalitate care nu se potrivește cu percepția de tip proletar din țara noastră. „Am vrea să știm de la cine vin banii! Poate vin de la partid sau de la poporul român!“.

Prima problemă: românul cârcotaș și mahalagiu vrea întotdeauna să știe cît cîștigi, cît te-a costat inelul nevestei și cît ai cheltuit pe masa de alaltăieri. Dacă nu-i zici cîți bani ai în cont, ești secretos și mitocan. Cum să nu afle el cine a plătit, de unde sunt banii și, eventual, pe ce are de gînd să-i cheltuiască Giuliani?

A doua: ziariștii, securiștii și o gașcă de politicieni fac pe proștii. Vorbesc despre plătirea scrisorii lui Giuliani pentru a ocoli conținutul ei. Îi arde pe creier și îi acuză. Recitiți și dumneavoastră scrisoarea. Ea pomenește despre excesele DNA sub Kovesi, despre intimidarea judecătorilor, a avocaților și a dreptului la apărare. Giuliani scrie despre protocoalele SRI – DNA, SRI – CSM și SRI – ÎCCJ. Rudolph Giuliani încă nu știe (pentru că nu l-am văzut nici noi) pe cel semnat cu Inspecția Judiciară, cu Institutul Român de Expertize Criminalistice și cu cine o mai fi semnat. Ce este această nebunie cu justiția din România? Un „prejudiciu adus statului de drept sub pretextul aplicării cu eficiență a legii“, scrie Giuliani. O fi altfel? Bate cîmpii Rudolph Giuliani, sau România a ajuns să lupte împotriva corupției cu mijloace totalitare? Și ele aplicate numai împotriva adversarilor politici ai președintelui și ai serviciilor secrete și DNA? Sigur că, în accepțiunea lui Klaus Iohannis, mulțumit de treaba făcută de Kovesi și Coldea, scrisoarea lui Giuliani este un fel de neașteptată demascare internațională. Geaba au sărit SUA, Departamentul de Stat și alți susținători ai Binomului să acopere practicile abuzive din justiție. E prea tîrziu! Cealaltă față a anticorupției din România începe să se vadă prin toată lumea.

Post-scriptum

Iată ce-mi scrie o personalitate enormă din diaspora:

„Rudolph este amicul meu și prieten al României din 1993! În sfârșit, și-a luat inima în dinți să spună ce trebuie de mai mulţi ani deja, dar fiind avocat, avea nevoie de dovezi. Iată că, după atâția ani de când mă tot plâng la el, mi-a dat dreptate. Protocoalele l-au făcut să vadă că am 100% dreptate! Voila! Acum să vă văd!“. (Cornel Nistorescu Editorial – Cotidianul)