Răspunsul este simplu: din cauza îndatorării. Ca regulă, în condiţiile status quo-ului actual, dezvoltarea, atât la nivel micro, cât şi la nivel macro, este finanţată pe datorie, prin împrumuturi. Dobânzile trebuie plătite, iar datoriile – rostogolite. De aceea, nu-ţi poţi permite să nu creşti an de an, pentru a-ţi conserva, eventual majora marja de profit şi a-ţi achita şi creditele. Iar statele, cu deficitele lor bugetare şi gradele lor de îndatorare în continuu avans, au nevoie ca de aer ca principalii contribuabili să crească în business, pentru a finanţa bugetele prin taxe şi impozite.

Tocmai de aceea, statele au tot interesul să sporească şi să accelereze rulajul şi marjele de profit ale marilor contribuabili la bugete. Se dau şi ajutoare de stat direct din bani publici, însă acestea, din motive evidente, sunt mai puţin profitabile pentru guverne. Cele mai avantajoase subvenţii sunt cele suportate direct de consumatori. Iar cele mai de succes sunt cele vândute PR-istic ca măsuri de întrajutorare, de sprijinire a consumatorilor. Să ajutăm populaţia să-şi achiziţioneze produse mai noi, mai cool şi mai prietenoase cu mediul.

Unele subvenţii dictate de stat şi suportate de consumatori se resimt mai direct în buzunarele oamenilor şi nu prea pot fi prezentate drep chilipiruri. De exemplu, la noi, certificatele verzi plătite de consumatori pe factura de curent, bani care merg la dezvoltatorii de centrale producătoare de energie regenerabilă. Sau, cum se practică deja în multe ţări, interzicerea autovehiculelor pe motorină.

În privinţa altor subvenţii, însă, e mult mai uşor să le prezinţi drept cadouri. Este cazul multor programe guvernamentale de susţinere a vânzărilor de produse de folosinţă îndelungată, cum ar fi maşinile sau electrocasnicele, dar nu numai. Programul Rabla e deja binecunoscut. Te prezinţi cu maşina ta veche la un centru REMAT, o predai şi primeşti un voucher cu care, punând şi bani de la tine, îţi cumperi una nouă. În acest fel, vânzările producătorilor se accelerează prin această măsură de stimulare, stocurile de produse noi se lichidează mai rapid, banii circulă, datoriile se plătesc, iar bugetul încasează. De asemenea, sunt lichidităţi pentru un nou ciclu de producţie.

La unele produse, cum ar fi telefoanele mobile inteligente, e relativ uşor, deşi costisitor ca promovare, să convingi clienţii să-şi cumpere de fiecare dată ultima versiune şi să renunţe la ce au deja, pentru că e cool şi e o chestiune de statut. Nu e însă la fel de cool să-ţi schimbi maşina de spălat, aspiratorul sau televizorul. Aici, clientul are nevoie de stimulente din exterior, iar voucherele sunt ideale pentru asta. O mană cerească a fost, din acest punct de vedere, şi introducerea de standarde privind consumul energetic şi amprenta de carbon a acestei categorii de produse.