Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):

Campaniile de defăimare sunt (și nu de ieri de azi) una dintre specialitățile „de catifea” ale serviciilor secrete atunci când acestea decid să se substituie politicului. Spun „de catifea” pentru că nu vorbim aici nici despre schingiuiri, nici despre otrăviri, nici despre alte forme de scoatere brutală a țintei din peisaj.

Când, ca la un semn (de fapt chiar la un semn) o persoană importantă începe să fie asaltată din toate direcțiile de acuze, de jigniri, de valuri în crescendo de puneri la zid, de o formă de unanimitate demolatoare prea sincronizată ca să poată fi spontană, e clar că există un dirijor care coordonează asaltul. E ca o semnătură, ca o parafă, ca un inel sigilar aplicat peste ceara roșie a veștilor ce își închipuie că ar putea să schimbe lumea.

Atotputernicul nostru SRI exersează de multă vreme, încurajat la început de paranoia lui Traian Băsescu, apoi de tembelismul lui Klaus Iohannis, această tehnică de luptă ce-i depășește cu o gravitate penală atribuțiile legale. Adrian Năstase, Crin Antonescu, Dan Voiculescu au fost primii cobai de calibru pe care Coldea și ai lui și-au făcut mâna. Apoi s-au perfecționat pe pielea mai tăbăciților Victor Ponta, Sebastian Ghiță, Elena Udrea, pentru a încerca să-și demonstreze măiestria premium la care au ajuns pe Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă.

Astfel că Liviu Dragnea a devenit, pentru mulți români, dintr-un politician modest înzestrat cu oarece șiretenie rurală un adevărat Belzebut; iar Viorica Dăncilă dintr-un discret europarlamentar despre care nimeni nu se exprimase critic până la aducerea ei la Palatul Victoria, un simbol al inculturii și neiubirii de țară pentru care și întemnițarea pentru înaltă trădare ar fi o pedeapsă prea blândă.

În criza scrisorii celor trei din PSD, care a ridicat pulsul și așa accelerat al politicii noastre interne la cote de test de efort, doamna Dăncilă a jucat, după părerea mea, extrem de inteligent politic. Știu că pentru cei care, amețiți de propaganda negativă a acoperiților din presă (și nu numai), doamna Dăncilă este proasta-proastelor, aprecierea mea de mai sus devine năucitoare. Cum să facă doamna Dăncilă ceva inteligent? Contravine portretului robot primit pe linie militară. Și totuși…

Faptul că doamna Dăncilă nu a sărit din prima clipă ca arsă pentru a-l apăra pe Liviu Dragnea, pentru a-i dezavua pe semnatarii și simpatizanții scrisorii, a tulburat multe minți înfierbântate din tabăra anti-Dragnea. „Dacă îl trădează pe Belzebut, dacă ni se alătură…?” Și astfel, brusc, pentru prima dată de când e prim ministru, doamna Dăncilă a început să aibă parte de laude din direcția ce-i rezervase până atunci doar jeturi de lături. O probă cât se poate de elocventă că detractorii ei nu au principii, nici caracter, ci doar interese.

Evident că Viorica Dăncilă este de partea lui Liviu Dragnea. Și evident că tăcerea ei turmentatoare pentru creierele mai scurtcircuitate la sinapse care visează doar cai verzi pe pereți a fost convenită cu Dragnea. Astfel, declarația doamnei prim – ministru în CEX va avea un impact mult mai puternic și mai destabilizator pentru adversari decât dacă ar fi fost făcută cu trei zile în urmă, la televizor, și le-ar fi dat acestora timp să o digere și să se replieze.

Și acesta nu este singurul exemplu de gest inteligent politic făcut de doamna Dăncilă în ultima vreme. Mai am în minte cel puțin incă două exemple, făcute în relația directă cu Klaus Iohannis, care, pur și simplu, l-au ridiculizat pe acesta.

Dar nu pentru a o portretiza pe Viorica Dăncilă altfel decât o face propaganda ostilă am scris cele de mai sus ci pentru a arăta câți bani fac și câtă atenție merită acei comentatori care au împânzit presa de ieri și de azi cu ideea că Viorica Dăncilă l-ar fi trădat pe Liviu Dragnea.

Vise, fraților, vise! Amăgiri de doi bani și refuzul de a înțelege realitatea așa cum este. Nici nu știu ce ar fi mai bine să vă recomand: să vă treziți sau să-i dați înainte pe bază de jointuri.