Insula Montecristo este una dintre cele şapte insule care alcătuiesc arhipelagul toscan din Marea Tireniană, la aproximativ 60 km de coasta Italiei. Făcută celebră de romanul “Contele de Monte Cristo” a lui Alexandre Dumas, insula nelocuită era interzisă până de curând spre a fi vizitată de către turişti, fiind declarată rezervaţie naturală. Totuşi, nici în zilele noastre accesul nu este unul facil, doar 1.000 de persoane sunt lăsate anual să ajungă la renumitele ruini ale mănăstirii, totul desfăşurându-se într-un cadru extrem de strict, autorităţile italiene dorind să conserve cât mai bine cu putinţă zona.

Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.

În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.