Au introdus în sistem nişte date fictive, din 2015. Apoi au dat vina pe hackeriţa de mama, care deşi este cel mai bun medic din lume, încă preferă să utilizeze telefon Nokia cu butoane. O minimă verificare de IT a arătat că datele fictive au fost introduse de fapt în 2017, de la sediul Casei de Asigurări. Angajaţii de la CAS au recunoscut: “El a dat ordin!”, apoi una dintre “fabricante” a ieşit subit la pensie, în timp ce o alta a continuat  să-mi terorizeze mama, ocupând ilegal funcţia.

O plângere cu dovezi solide a fost înaintată către DIICOT, iar o alta către Parchet. DNA a decis să închidă ochii. Nu se pot atinge de oameni pe care mai târziu trebuie să-i utilizeze în puciuri. Ei pot distruge, pentru că Justiţia îi acoperă. Până la urmă ce contează viaţa unui om care salvează alte vieţi. Important este jocul politic.  A trecut un an de atunci, iar dosarul încă se plimbă între parchete, în aşteptarea prescripţiei.

În tot acest timp, mama s-a simţit cel mai umilit om de pe pâmânt. O acuzaseră pe nedrept, pe ea, cea care a fost trup şi suflet pentru profesia ei, cel mai corect doctor. I-au trimis provocatori, care au ieşit din cabinet cu capetele plecate. Nu i-au putut găsi nimic, dar i-au zdrobit sufletul. Stresul, suferinţa, revolta interioară, nopţile nedormite, lacrimile neputinţei  chiar te pot îmbolnăvi. Iar în februarie a venit diagnosticul: CANCER. Era sănătoasă cu câteva luni înainte. Am urmat toate etapele: panică, disperare, deznădejde, speranţă, lumina vindecării.

Drumul este lung şi anevoios, dar mama s-a întors la cabinetul ei, la pacienţii care au plâns-o luni întregi şi s-au rugat ca ea să se întoarcă sănătoasa.  Și minunea s-a produs. Este bine, chiar dacă în lupta cu boala asta nemiloasă trebuie să fii mereu în gardă şi să ai grijă să gestionezi corect urmările.

Intervenţia chirurgicală a fost una delicată, o reuşită a profesorului doctor Irinel Popescu, un geniu al medicinei, dar care a rămas om printre muritorii de rând. Nu l-am cunoscut înainte, nu mi-a cerut nimic, a vorbit mereu frumos şi echipa lui a avut grijă de mama. Am făcut cărare la Spitalul Fundeni în ultimele luni şi din lumea medicală mi s-a şoptit că i se pregăteşte ceva domnului profesor: un dosar pe modelele Lucan – Burnei. Nu înţelegeam. Îl cunoscusem, îi cunoscusem pacienţii… toţi îl numeau înger, salvatorul de vieţi.

Aşa că am început să investighez. Am ajuns la deputatul USR, Emanuel Ungureanu, care l-a numit pe marele medic “traficant de organe”, fără niciun argument. I-am cerut dovezi, ele nu există. Procurorul, care trebuia să-i pună capac profesorului Irinel Popescu era Marian Delcea de la DIICOT. El ar avea ceva scheleţi prin dulap, conform mai multor surse judiciare. Ar fi cheltuit şi 3.5 MILIOANE de euro pentru ancheta Lucan, par până acum nu a găsit nimic concret, doar s-au dus banii publici în interceptări şi alte minuni. Mai întâi, însă trebuia să aibă loc linşajul mediatic al profesorului Irinel Popescu, ca să existe presiune pe judecători şi să putem asista la spectacolul cătuşelor. Povestea am aflat-o chiar de la deputatul Ungureanu, spusă cu alte cuvinte, dar cu acelaşi sens. Aşa că am scris.

Acest lider USR, a postat ulterior pe facebook că sunt o fată simplă, care a publicat totul, şantajată emoţional, fiind de “monstrul” Irinel Popescu, care mi-ar fi promis că o operează pe mama, dacă public acest articol. Mama este operată demult, iar eu sunt imună la compromis. Știu că este greu să înţelegi când tu asta ai făcut toată viaţa.

Decăderea. ABISUL

Totuşi acest reprezentat al partidului care dorea să ne scape de politicieni, îndrăzneşte să vorbească în postare despre MAMA MEA GRAV BOLNAVĂ, care ar urma să fie ajutată după ce eu scriu negativ despre el, la cererea profesorului Irinel Popescu. Și nu i-aş fi acordat atenţie fostului brancardier, angajat de milă de profesorul Mihai Lucan, căruia i-a săpat groapa de mai multe ori, pentru că i-ar fi pus stop la şpaga pe care o lua de la cei care doreau transplant la Profu’ (surse: angajaţi ai Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal). L-aş fi lăsat să-şi propage minciunile dezgustătoare sprijinit de USR, dar mi-a făcut din nou mama să plângă.

O pacientă a văzut postarea lui, a anunţat şi pe alţii, iar zeci de tefoane disperate au urmat. “V-aţi îmbolnăvit din nou? Sunteţi în spital? Vă putem ajuta? O să vă mai faceţi bine vreodată?”.

Cum îndrăzniţi, domnule Ungureanu, să vorbiţi despre mama mea? Cine v-a dat dreptul? Ce spun colegii dumneavoastră din USR? Vă susţin în acţiunile dumnevoastră nemiloase?  Îmi amintesc că şi Darius Vâlcov publica fişe medicale ale unor protestatari. Aţi învăţat de la el? Doar că dumneavostră minţiţi, domnule Ungureanu? Minţiţi ca să faceţi rău. Mama nu este grav bolnavă, mama a păşit pe drumul vindecării şi va învinge definitiv boala. Oameni dezumanizaţi ca dumneavoastră trebuie să dispară din spaţiul public şi să nu mai apară niciodată. Dacă aţi ajuns la nivelul în care să vă folosiţi de o mamă aflată într-o luptă grea cu o boală care uneori nu iartă, arată că nu mai aveţi nicio şansă. Decăderea este completă şi nu mai este cale de întoarcere.

Sunteţi vicepreşedinte al Comisiei de Sănătate! Cum puteţi, dragi parlamentari, să toleraţi aşa ceva? Dar voi dragi USR-işti şi votanţi ai acestui partid? Înţeleg mizeriile politice, lupta pentru bani şi putere, dar nu pot accepta cruzimea. Cum vă mai puteţi privi în oglindă, domnule Ungureanu. Eu aş vedea, în locul dvs., doar întuneric. Aţi primit un post de deputat pentru a-l distruge pe profesorul Lucan, după cum mulţi mi-au relatat. Dar pe mama mea cum îndrăzniţi să o implicaţi în jocurile dvs. diabolice?

A fost odată un Parlament cu oameni…