”Preşedintele Johannis se află de ceva vreme în grevă prezidenţială nedeclarată.Refuză să-şi îndeplinească obligaţiile constituţionale, motivând nevoia de reflecţie şi de analiză prelungită.Cel mai recent exemplu, desigur nu singurul, este cel privind obligarea sa de către Curtea Constituţională de a lua act imediat de demisia a 2 miniştri.

Dispozitivul Deciziei nr. 875/19.12.2018 este imperativ: „Preşedintele României urmează să emită de îndată decretele de constatare a vacantării celor două funcţii de ministru. Preşedintele României urmează să răspundă, de îndată, în scris şi motivat, propunerilor înaintate de prim-ministrul României cu privire la numirile în funcţia de ministru.

Definitivă şi general obligatorie.”

Sunt două obligaţii de a face, cum le numim juridic, simple de înţeles şi chiar mai simplu de aplicat.

Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial din 21 decembrie 2018, după ce anterior fusese comunicată Preşedinţiei, moment de la care este obligatorie şi moment de la care termenul „de îndată” începe să curgă.

Este şi momentul în care consilierii pe probleme juridice ai preşedintelui ar fi trebuit să-i spună că atunci când e vorba despre îndeplinirea unor obligaţii constituţionale politica trebuie lăsată de o parte, pentru că altfel este afectată însăşi ordinea constituţională în România, înlocuită cu arbitrariul.

Preşedintele Iohannis nu se află doar în întârziere ci se află în refuz explicit de a-şi îndeplini obligaţiile funcţiei, aşa cum ele rezultă din Constituţie.

Din punctul meu de vedere refuzul explicit al Preşedintelui de a-şi îndeplini obligaţiile pe care le are echivalează cu o imposibilitate temporară de exercitare a funcţiei. Atribuţiile funcţiei de Preşedinte al României trebuiesc exercitate neîntrerupt, continuu şi în termenele arătate de Constituţie.

Dacă preşedintele nu-şi poate îndeplini atribuţiile sau refuză să şi le îndeplinească intervine situaţia de imposibilitate temporară a exercitării acesteia. Aplicarea Constituţiei în România nu poate fi suspendată nici în situaţia în care motive obiective îl împiedică pe Preşedinte să-şi exercite atribuţiile, dar nici în situaţia în care simple motive subiective (refuzul său) îl pun în aceeaşi situaţie.

Pentru că supremaţia Constituţiei este fundamentul suprem pe care este construită România, există şi un remediu constituţional şi anume constatarea interimatului fucţiei de Preşedinte determinat de imposibilitatea temporară a exercitării funcţiei.