Nu zice nimeni ca nu exista solidaritate intre soferii de masini. Ea insa paleste daca o compari cu ce vei constata aruncand o privire in comunitatea motociclistilor de oriunde, inclusiv din Romania. Microbul motoarelor aduce laolalta oameni extrem de diferiti si niveleaza cumva aceste diferente. Vor sta cu totii impreuna, fara sa se imparta in bisericute si, mai mult decat atat, vor face asta cu placere! Evenimentele moto nu prea sunt specializate, nu conteaza daca ai permis categoria A1 sau A2, daca ai luat motorul de nou sau e second, ci conteaza sa iubesti libertatea pe care ti-o da.

Am avut ocazia sa constat ca solidaritatea asta nu e afisata doar la evenimente, ca oamenii se ajuta fara sa se cunoasca daca se intalnesc pe orice drum, ca se ajuta si in mediul virtual, in cazul in care cineva solicita sprijin, ca strang randurile pentru oricine, fiindca pasiunea asta comuna este suficienta pentru a face pe cineva automat unul de-al lor, egal in drepturi si tovaras. Spiritul asta al camaraderiei nu se invata, degeaba cauti pe google scoala de soferi Brașov , sa zicem, sperand ca la cursuri o sa inveti si cum sa fii om. Insa cumva toti cei care aleg sa mearga pe doua roti au deja implicit si acest dar al solidaritatii, al apropierii umane care ii face superfaini. Nu am motor, dar am prieteni care au si am fost cu ei, ca un intrus tolerat, la diverse adunari moto unde lumea m-a primit ca pe un de-al casei, deci pana si asocierea cu cineva care are motocicleta este suficienta pentru ei. Mi-a placut mult atmosfera, m-au cucerit povestile si cei care le istoriseau si m-am bucurat ca mai exista pe lume oameni preocupati si de altceva, nu doar de propria persoana si propriile prioritati. Chapeau!