În lumea penitenciarelor românești, unde problemele se înmulțesc mai repede decât deținuții la apel, a apărut un nou salvator: Geo Bogdan Burcu, directorul general al ANP. Dar, în loc să rezolve crizele, Burcu a preferat să organizeze o ședință secretă la Rodbav, unde a invitat doar un grup restrâns de directori obedienți, transformați peste noapte în experți în reformă.

FSANP a denunțat mascarada, acuzând pe Burcu că a creat un club exclusivist pentru „Burcii” săi, ignorând specialiștii din sistem și propunerile din teritoriu. Iar răspunsul lui Burcu nu a făcut decât să confirme suspiciunile: reforma se face în cerc restrâns, cu obediență la antreu și dezastru la desert. Să înceapă distracția!”

Rodbav, centrul spațial al reformei penitenciare: Unde Burcu și ‘Burcii’ decolează spre incompetență!

În plină criză bugetară, cu deținuți care mor pe capete și cu sinucideri mai dese decât liberările condiționate, ANP a găsit soluția: o excursie de lux la Rodbav, pe banii statului. Dar nu vă imaginați că au fost invitați toți directorii de penitenciare, ci doar un grup restrâns de „Burcii”, aleși pe sprânceană și pe gradul de obediență.

Rodbav, un fel de centru spațial al reformei penitenciare, unde Burcu și „Burcii” săi se pregătesc să decoleze spre incompetență. De ce Rodbav? Probabil pentru că acolo e mai ușor să ignori problemele reale din penitenciare și să te concentrezi pe „reforma” din capul lui Burcu.

Și cine sunt acești „Burcii”? Directori cu „reputație legendată”, experți în tăcere și în datul din cap, yesmeni reciclați în consultanți de top. Un fel de echipă de elită a obedienței, pregătită să aprobe orice idee, oricât de absurdă ar fi. Dar stați liniștiți, că ideile vor fi discutate cu alți specialiști și cu sindicatele… după ce „Burcii” au dat deja verdictul. Un fel de consultare decorativă, menită să legitimeze o decizie deja luată.

Meniul secret al reformei burciste: Obediență la antreu, lingură de lemn la felul principal și absurd la desert!

„Reforma penitenciară a lui Burcu e ca un restaurant de lux, unde clienții nu au voie să aleagă din meniu. La antreu, se servește obediență – un amestec indigest de tăcere, aprobare și loialitate necondiționată. La felul principal, se oferă o lingură de lemn – un simbol al lipsei de transparență și al deciziilor luate pe ascuns. Iar la desert, se servește absurd – un amestec grețos de idei fără sens, măsuri ineficiente și promisiuni deșarte.

Și cine sunt bucătarii-șefi? „Burcii”, desigur! Experți în a găti cu ingrediente expirate și în a masca gustul amar al incompetenței. Iar Burcu, maestrul bucătar, supraveghează atent ca nimeni să nu strâmbe din nas sau să ceară un alt fel de mâncare.

Limbajul de lemn folosit de Burcu pentru a justifica selecția „Burcilor” e ca o sosie ieftină a lui Escoffier, care a uitat toate gusturile, dar are un vocabular bogat. Așa ne explică el, cu o solemnitate demnă de un manual de propagandă, că „Burcii” sunt cei mai experimentați, responsabili și competenți. Un fel de echipă de vis a penitenciarelor, care a reușit să transforme sistemul într-un coșmar.

Cristina Teoroc, ultima jedi a sistemului penitenciar: Va salva ea Galaxia de atacul ‘Burcilor’?”

În universul penitenciarelor românești, unde incompetența și corupția domnesc ca un imperiu malefic, există o speranță: Cristina Teoroc, directoarea de la Jilava. O Jedi a sistemului, o voce a rațiunii într-o mare de absurd, un simbol al competenței într-o galaxie dominată de „Burcii”.

Teoroc, soția președintelui SNPP, Ștefan Teoroc, cunoaște sistemul ca pe propriul buzunar. Are verticalitate, nu înghite „yesmenismul” practicat cu zel de ceilalți directori și nu se teme să spună lucrurilor pe nume. Un fel de Leia Organa a penitenciarelor, pregătită să înfrunte Imperiul „Burcist”.

Dar oare va reuși Teoroc să salveze sistemul de atacul „Burcilor”? Va reuși ea să convingă pe Burcu că reforma nu se face în cerc restrâns, cu obediență și cu lingura de lemn, ci cu transparență, competență și cu implicarea specialiștilor? Rămâne de văzut. Dar un lucru e sigur: dacă cineva poate frâna reforma dementă, aceea e Cristina Teoroc. Să sperăm că Forța va fi cu ea!

Burcu vorbește, ‘Burcii’ aprobă, sistemul suferă: Cum transformi ANP într-o sectă obedientă!

În ANP-ul lui Burcu, dinamica de grup e simplă: Burcu vorbește, „Burcii” aprobă, sistemul suferă. Un fel de repetiție generală pentru o piesă de teatru absurd, unde rolurile sunt bine definite și unde nimeni nu are voie să improvizeze.

„Burcii”, acești discipoli loiali, îl urmează orbește pe Burcu, aprobând orice idee, oricât de trăsnită ar fi. Un fel de cor de yesmeni, care cântă la unison ode închinate incompetenței și obedienței. Dar nu vă imaginați că o fac din convingere! Ci din frică. Din teama de a nu fi excluși din cercul magic al „Burcilor”, din teama de a nu-și pierde funcțiile și privilegiile.

Așa se transformă o instituție publică într-o sectă obediență, unde loialitatea e mai importantă decât competența și unde criticile sunt considerate blasfemii. Un sistem închis, sufocat de birocrație și de interese meschine, unde nu există loc pentru idei noi, pentru inițiative curajoase și pentru voci critice. Un sistem condamnat la stagnare și la dezastru.

Concluzie:

Reforma burcistă nu e decât o mascaradă, un spectacol grotesc pus în scenă de un grup de incompetenți și de obedienți. O reformă care nu va rezolva problemele reale din sistemul penitenciar, ci le va agrava. O reformă care va transforma ANP într-un club exclusivist pentru „Burcii” lui Burcu, unde loialitatea e mai importantă decât competența și unde criticile sunt considerate trădări.

Dar nu totul e pierdut! Există încă speranță. Există oameni competenți și integri în sistemul penitenciar, oameni care nu se tem să spună lucrurilor pe nume și care sunt dispuși să lupte pentru o reformă reală. Oameni ca Cristina Teoroc, care reprezintă o alternativă la dictatura „Burcilor”.

E timpul să ne trezim și să spunem stop mascaradei! E timpul să cerem transparență, competență și implicarea specialiștilor în procesul de reformă. E timpul să-i demitem pe incompetenți și să-i promovăm pe cei merituoși. E timpul să transformăm ANP într-o instituție publică modernă și eficientă, unde legea e respectată și unde drepturile deținuților sunt garantate.

Până atunci, circul continuă. Dar noi nu mai aplaudăm. Noi cerem dreptate! Și o reformă reală, nu o mascaradă burcistă. (Cerasela N.).