Ciuma bubonică este, pe bună dreptate, molima care a luat cele mai multe vieţi de pe glob. Ea a redus considerabil populaţia Terrei, răspândindu-se cu o repeziciune greu de imaginat. Studiile arată că ciuma sau Moartea Neagră a pornit din China sau Asia Centrală şi s-a propagat de-a lungul Drumului Mătăsii, ajungând în Europa în 1347. 

De la apariţia primelor cazuri de ciumă în Europa şi până în anul 1350, pandemia a făcut ravagii pe continentul European, unde a ucis peste 30% din populaţie. Cauzele puterii distrugătoare a ciumei au reprezentat un mister pentru contemporanii săi, cei mai mulţi considerând-o o pedeapsă divină pentru omenire, cu scopul de a o purifica de păcate.

Mulţi ani mai târziu s-a depistat că agentul patogen al ciumei, bacteria “Yersinia pestis”, se transmite la om prin înţepăturile puricilor care infestaseră anterior animale purtătoare ale microbului. Teoria cea mai verosimilă era că boala se transmitea prin intermediul şobolanilor, care, în condiţiile insalubre care existau în trecut în multe oraşe europene, trăiau adesea foarte aproape de oameni. Asta favoriza trecerea puricilor de la şobolani la oameni şi transmiterea agentului patogen al ciumei. Lipsa capcanelor, a aparatelor anti-rozătoare care să reducă numărul şobolanilor, a dus la invazia sobolanilor în oraşe şi pe corăbiile care transportau mărfuri, ceea ce a propagat boala de la un port la altul. 

Ciuma bubonică se manifesta prin apariţia pe corp a unor umflături, mai ales în zona gâtului, a subţiorilor şi a abdomenului, umflături care erau, de fapt,  ganglionii limfatici măriţi în volum ca urmare a infecţiei.  Alte simptome erau febra foarte mare, apariţia de pete negricioase pe corp şi necroza extremităţilor – precum vârfurile degetelor, buzelor, nasului. Toate acestea erau urmate de delir şi convulsii, iar într-un final, cam două treimi dintre cei atinşi de ciuma bubonică mureau după aproximativ 4 zile de chinuri.  

După ce secole la rând şobolanii au fost consideraţi sursa tuturor relelor şi blamaţi pentru că au provocat cea mai severă molimă de pe glob, un studiu recent a ajuns la nişte concluzii surprinzătoare care contrazic această teorie.  

O nouă cercetare arată că ciuma, boala care a omorât aproape 100 de milioane de oameni numai în Europa între anii 1300 şi 1800 a fost de fapt răspândită, de un mic mamifer rozător numit gerbil. Acesta provine din zonele deşertice şi aride ale Mongoliei şi din nord-estul Chinei. 

Cercetătorii de la Universitatea din Oslo, Norvegia, sugerează că în perioada epidemiilor de ciumă, clima nu era favorabilă creşterii populaţiei de şobolani. Unul dintre autorii studiului, Nils Christian Stenseth, a declarat pentru BBC că pentru creşterea numărului şobolanilor vremea ar fi trebuit să fie foarte călduroasă şi fără prea multă ploaie. Pe de altă parte, condiţiile meteorologice erau bune pentru înmulţirea considerabilă a gerbililor, iar aceste rozătoare ajungeau în Europa pe rute comerciale. Echipa de cercetători crede că gerbilii sunt răspunzători de apariţia şi extinderea epidemiilor de ciumă din Europa. Oamenii de ştiinţă vor face mai multe teste pentru a demonstra veridicitatea teoriei lor.