Există răspunsuri evidente. Dansăm pentru fitness. Dansăm pentru claritate mentală. Dansăm pentru stabilitate emoțională și alte asemenea plusuri. Cu toate acestea, toate aceste beneficii ar putea fi obținute prin alte mijloace, deși mărturisesc că nu am găsit încă o alternativă mai bună decât un mare cha cha pentru a ridica atât ritmul inimii, cât și spiritul.

Totuși, nu trebuie să dansăm pentru a dobândi o minte și un corp sănătoși. Deci, trebuie să fie mai multe motive pentru care facem acest lucru. Trebuie să existe ceva glorios în dansul care este mai mult decât intangibil; trebuie să fie aproape imperceptibil.

Se pare că nu o putem explica, totuși o știm cu toții atât de bine încât nu ezităm să ne batem cu picioarele pe o melodie sau percuția unui ritm de salsa. Deci de ce dansăm? Poate că dansul este modul în care ne exprimăm atunci când cuvintele sunt insuficiente. Bucuria pe care o simțim pentru dragostea nouă găsită, hotărârea pe care o avem în fața unei mari tristeți sau adversități, focul pasional al tinereții noastre și liniștea anilor noștri mai blânzi și mai grațioși – poate că nu sunt niciodată exprimate mai deplin decât printr-un vals, sau o bachata.

Cu toții vrem să fim înțeleși și, dacă am putea rosti cu adevărat cuvintele care descriu sentimentele noastre, cât de profunde și puternice ar fi cu siguranță. Dar, din păcate, acele cuvinte nu par să ne vină niciodată corect. Poate că dansul este mijlocul prin care arătăm lumii cine suntem cu adevărat și cine putem fi.