Articol plătit

Școlile adventiste de ziua a șaptea s-au dezvoltat pas cu pas în succesiunea școlilor de colegiu, academie, intermediar și, în cele din urmă, elementare.

Un poem de Rebekah Smith.

Trecând Poarta

Rânduri la ieșirea din casa unui prieten drag unde am petrecut plăcut

câteva săptămâni.

În adâncul inimii este un izvor de lacrimi,

Deși rar curg la ochi;

Nu este adevărat că nu am interes și dragoste adevărată,

Că nu spun cuvintele triste,

La revedere.

Poarta trebuie să fie deschisă și deschisă pentru mine,

Ca să ies din acest loc,

Unde m-am bucurat de cele mai bune recompense ale pământului,

Unde îndrăgostită chipul s-a conectat la față.

Când am trecut prin poartă, limbajul nu reușește să exprime

Emoțiile profunde ale inimii;

„A fost să părăsesc o casă în care era libertate și odihnă;

Și cui altcineva pot oferi asemenea favoruri?

Nu că aș fi fost fără adăpost; un alt loc drag

Era gata și mă aștepta, unde

Din nou ar trebui să mă amestec cu copiii și prietenii;

Dar oh! există povara și grija vieții.

Nu este adevărat că le-aș ocoli, și rămân inutile,

Că așa am simțit trecând pe lângă poartă;

Dar sentimente care atrag la rezultate mai înalte,

Gânduri pe care s-ar putea să nu încerc să le relatez.

Când roata norocului se va întoarce, se va deschide poarta,

Să fie deschis pentru mine să trec?

Să găsesc aceiași prieteni și draga cameră liniștită,

Și angajamentele mele anterioare le urmăresc?

Aceluia care controlează toate nenumăratele lumi,

Cu El aș lăsa fiecare eveniment;

M-aș mișca în ordinea lui și aș merge în lumina lui,

Și să știi că timpul meu este bine petrecut.

Atunci fie că trec vreodată acea poartă, sau nu,

Acei iubiți văd din nou vreodată,

Porțile Orașului se vor deschide pentru toți

Pe cine ar vedea gloriile și frumusețile sale?

Rebekah Smith – Poeme

Citește mai multe despre adventism.

The post Un poem al unui autor adventist appeared first on INCISIV TV.