Cancerul de sân este una dintre cele mai frecvente forme de cancer în rândul femeilor și reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. Chiar dacă tratamentele oncologice au avansat considerabil, șansele de supraviețuire pe termen lung depind în mare măsură de momentul în care boala este depistată.

Screening-ul are ca scop identificarea timpurie a eventualelor leziuni suspecte, înainte ca acestea să devină simptomatice sau să progreseze spre stadii avansate, dificil de tratat. Din acest motiv, stabilirea momentului optim pentru începerea screening-ului este esențială atât pentru prevenirea complicațiilor, cât și pentru creșterea șanselor de vindecare.

Factori care influențează momentul începutului: vârsta, riscurile individuale și contextul medical

Nu există un răspuns universal la întrebarea „Când ar trebui să înceapă screening-ul pentru cancerul mamar?”, deoarece decizia depinde de o serie de factori personali. În cazul femeilor fără antecedente familiale semnificative și fără mutații genetice cunoscute, recomandările standard vizează inițierea mamografiilor de screening între 40 și 50 de ani.

Frecvența acestora poate fi anuală sau o dată la doi ani, în funcție de particularitățile fiecărei persoane. Continuarea screening-ului este, de regulă, recomandată până la vârsta de 74 de ani, dacă starea generală de sănătate permite.

Pentru femeile cu risc crescut, screening-ul trebuie început mult mai devreme, uneori chiar în jurul vârstei de 25 de ani. În această categorie intră cele care prezintă mutații genetice BRCA1 sau BRCA2, au rude de gradul întâi diagnosticate cu cancer de sân înainte de menopauză sau care au fost supuse iradierii toracice în copilărie ori adolescență. În astfel de situații, planul de investigații este personalizat, incluzând deseori alternanța între mamografie și RMN mamar.

Mamografia: metoda de referință în depistarea precoce

Mamografia este investigația standard în screening-ul pentru cancerul mamar. Aceasta utilizează radiații X de intensitate scăzută pentru a evidenția eventuale modificări structurale ale sânului, precum microcalcificări sau noduli de dimensiuni reduse, care nu pot fi detectați prin palpare.

Deși au existat discuții legate de riscul de rezultate fals pozitive sau de supradiagnosticare, numeroase studii au arătat că mamografia reduce semnificativ mortalitatea prin cancer de sân.

Tehnologia mamografiei digitale, mai ales varianta 3D (tomosinteza), aduce o acuratețe sporită, fiind extrem de utilă în cazul sânilor denși, unde leziunile pot trece neobservate la examinările clasice.

Rolul ecografiei mamare ca metodă complementară

Ecografia mamară nu este utilizată ca metodă de screening de primă intenție în rândul populației generale, însă este foarte valoroasă ca metodă complementară, în special pentru femeile cu sâni denși, unde mamografia poate fi mai puțin eficientă. De asemenea, este frecvent indicată în cazul apariției unor simptome locale sau pentru evaluarea nodulilor palpabili.

Unul dintre avantajele ecografiei este lipsa expunerii la radiații, ceea ce o face potrivită pentru femeile tinere sau pentru monitorizarea leziunilor benigne. Eficiența acestei investigații depinde însă de experiența medicului și de calitatea echipamentului utilizat.

Rezonanța magnetică (RMN): investigație de înaltă performanță în cazurile speciale

RMN-ul mamar nu este recomandat în mod obișnuit femeilor cu risc mediu, dar este extrem de valoros în cazul celor cu risc ridicat. Acesta are o sensibilitate crescută în identificarea leziunilor mamare, inclusiv a celor multifocale sau dificil de observat prin alte metode.

Atunci când este utilizat împreună cu mamografia, RMN-ul crește considerabil capacitatea de detecție a cancerului, motiv pentru care face parte din strategiile de supraveghere recomandate pentru femeile aflate într-o categorie de risc înalt. Totuși, această metodă implică un cost mai mare, necesită utilizarea unei substanțe de contrast și poate duce la rezultate fals pozitive, cu potențialul de a genera anxietate și investigații inutile.

Biopsia: metoda prin care se stabilește diagnosticul definitiv

Orice formațiune suspectă descoperită în cadrul screening-ului sau prin autoexaminare trebuie confirmată printr-o analiză histologică, adică prin prelevarea și examinarea unui fragment de țesut.

Există mai multe tipuri de biopsii, de la cele cu ac fin sau gros, până la punctie asistata vacuum, care oferă mostre ample, prelevate cu precizie sub ghidaj imagistic.

Această metodă este recomandată în special pentru leziunile non-palpabile, permițând evitarea unor intervenții chirurgicale inutile și stabilirea unui diagnostic precis într-o manieră minim invazivă.

Autoexaminarea și consultul clinic: completări esențiale

Deși nu pot înlocui metodele imagistice, autoexaminarea lunară și consultul medical anual sunt utile pentru detectarea unor modificări care pot ridica suspiciuni. Autoexaminarea ajută femeile să observe eventuale modificări noi ale sânului și să solicite un control medical dacă este cazul.

Consultația clinică realizată de un medic cu experiență poate aduce o perspectivă suplimentară, fiind esențială mai ales pentru femeile care prezintă factori de risc sau simptome îngrijorătoare. Combinarea acestor metode cu investigațiile imagistice formează o abordare eficientă în supravegherea sănătății sânului.

Diferențe între țări în ceea ce privește accesul la screening

Politicile de screening variază semnificativ de la o țară la alta, în funcție de resursele disponibile, infrastructura medicală și nivelul de educație sanitară. În unele state europene precum Suedia, Olanda sau Franța, programele naționale de screening sunt bine organizate și includ invitații regulate pentru mamografie începând de la 50 de ani.

În alte țări, printre care și România, astfel de programe sunt mai puțin dezvoltate și depind în mare parte de inițiativa personală a pacientelor.

Lipsa unui sistem coerent de trimitere, accesul limitat la investigații gratuite și campaniile de informare insuficiente contribuie la inegalități în depistarea precoce și, implicit, la diferențe în supraviețuire.

Decizia corectă pornește de la o evaluare personalizată

Stabilirea momentului optim pentru începerea screening-ului nu poate fi redusă la o simplă vârstă standard. Este esențial ca fiecare femeie să discute deschis cu medicul ei despre istoricul familial, simptomele anterioare, factorii de risc sau particularitățile anatomice. Un plan adaptat, construit pe baza acestor informații, oferă cea mai bună șansă de prevenție eficientă.

Tot mai multe cercetări arată că nu toate femeile beneficiază în mod egal de pe urma unui screening început foarte devreme. Riscul de supradiagnosticare sau de intervenții inutile este real, iar evaluarea atentă a beneficiilor versus riscuri este necesară.

Așadar, screening-ul pentru cancerul de sân ar trebui să înceapă atunci când beneficiile sunt clare, iar decizia trebuie luată individual, pe baza unor informații corecte și în colaborare cu profesioniștii din domeniul sănătății. Vizitele anuale la medicul de familie, ginecolog sau specialist în imagistică senologică rămân elemente-cheie ale unei prevenții moderne, responsabile și eficiente.

The post Când ar trebui să înceapă screening-ul pentru cancerul mamar? appeared first on INCISIV TV.