Exclusiv
EXCLUSIV/M.Ap.N., COMPONENT DE NADEJDE AL SISTEMULUI, SAU CUM SA PARADESTI PATRU PROCURORI MILITARI DINTR-O LOVITUTA – Comisarul de Prahova
Chiar daca s-a clintit, pe alocuri serios, dupa ultimele recente lovituri incasate in rafala in ultima perioada, continua sa-si faca in subteran mendrele pentru care s-a coagulat in ultimul deceniu, obsedant am zice noi!
Pentru cei care nu au facut parte din Sistem, ba, mai mult, au avut si curajul si demnitatea profesionala sa-i puna la punct pe unii din exponentii de baza ai acestuia, la iesirea la pensie prin trecere in rezerva, Sistemul – cu o ultima zvacnire de marsavie si improscare cu venin, incearca sa le dea o palma perversa de adio.
Sa fie clar: Sistemul nu uita si nu iarta! Te va urmari, n-avem nici-o indoiala, chiar si pana la buza mormantului ca ordone sa ti-l faca mai ingust sai mai putin adanc, sa-ti mai faca o alta sicana din variata lui panoplie otravita ori sa-ti fure respeta din cosciug.
Recent, Sistemul s-a mobilizat pentru a-i „rasplati” cum se cuvine pe patru procurori militari: DOANA VASILE, RUSU GHEORGHE, NAE NICOLAE si OPRIS OCTAVIAN.
Sa ne oprim, astazi, la primul, de departe cel mai mediatizat caz din procuratura militara si cosmarul generalilor si coloneilor din structurile de forta ale Sistemului, pilonii de baza din umbra: SRI, M. Ap. N. si MAI.
In perioada consistenta cand procurorul VASILE DOANA, colonel magistrat, lucra la DNA – Structura centrala Bucuresti in cadrul Sectiei pentru combaterea infractiunilor de coruptie savarsite de militari (careia ii ducea in carca aproximativ 90% din volumul de dosare si ca numar de rechizitorii), l-a socat acum un an pe un demnitar care, trimis sol de catre Sistem, venise sa-l „cumpere”, propunandu-i a fi inaintat la gradul de general. „Nu, multumesc, nu am asemenea orgolii!” a replicat Doana. „Pentru mine, daca ma lasati sa-mi lucrez dosarele, fara influente si presiuni, este cea mai mare satisfactie!”.
Sistemul nu l-a iertat pentru un asemenea afront!
Asta dupa ce, nu chiar cu mult timp inainte, in biroul Codrutei Kovesi, colonelul magistrat Doana i-a tamponat contondent chiar pe Samadaul de Tarnova, (prea)mult instelatul general locotenent FLORIAN MIHAIL COLDEA, proaspat numit atunci prim-adjunct al directorului SRI. Acesta, luat de cap, s-a prezentat val-vartej in cabinetul „duoamnei”, „pretena” sa, pentru a-l reclama pe procurorul DOANA ca-i decimeaza generalii si coloneii din SRI. Magistratul militar i-a replicat: „Domnule general, daca dv. Nu sunteti in stare sa va faceti curatenie in propria ograda, lasati-ma pe mine, pentru ca si stiu, si pot! Convivii colonelului s-au congestionat, au strans din dinti in fata unui asemenea tupeu si si-au promis in barba o crunta razbunare pentru umilinta indurata.
Momentul prielenic de mazilire a colonelului magistrat a fost intr-o noapte din vara anului 2014, atunci când procurorul militar Vasile Doană a fost îndepărtat de Laura Codruța Kovesi de la Secția militara a DNA. Pe “Slujirea” o apucase disperarea văzând că rebelul subaltern din Secţia militară îşi suflecase din nou mânecile şi-şi scuipase gospodăreşte în palme şi se pregătea de un nou asalt asupra a vreo cinci generali, în frunte cu COLDEA, cinci colonei, un maior şi doi căpitani, toţi din SRI, printre care: generalul George Voinescu – adjunct al directorului SRI pe probleme financiar- logistice; generalul Sorin Gabriel Cozma – şeful Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului; generalul Elena Istode (cunoscută sub pseudonimul „Anaconda”), fosta şefă 
a Departamentului Securităţii Economice, ulterior pe la „acoperiți”; generalul Emilia Cristina Posastiuc – şefa Centrului pentru Surse Deschise (Centrul de Monitorizare Media); colonelul Ştefan Vatră – şeful Diviziunii D Filaj-Investigaţii; colonelul Vasile Cămărăscu – şef al Direcției SRI Bucureşti şi, apoi, director adjunct la OSS; colonelul Eugen Tudor – locţiitor la UM 0982 Bucureşti; generalul Valentin Dan Căpşună – fost șef la Contraspionaj și „acoperiți”, col. Marin Constantin, seful DJI Prahova.
Având în vedere tandreţurile “instituţionale” (a se citi Protocolul secret neconstitutional si contrar Codului de procedura penala) şi interpersonale dintre Steaua Polară şi Ordinul Jartierei, cărora li se încurcau rău de tot socotelile din grupul ocult “Noi suntem Statul”, la ordinul repetentului, plagiatoarea l-a executat. Sa nu va mirati, pentru ca asta-i practica cucuvelei, sens in care va trimitem la cazurile si mai proaspete ale celor trei procurori dati afara din DNA: Doru Ţuluş, Mihaiela Iorga Moraru şi Nicolae Marin.
Inainte de a intra in subiectul propriu-zis al articolului, sa va familiarizam cu atmosfera si sa va reamintim, extrem de succinct, undergroundul anchetatorului penal DOANA VASILE (de altfel, printre foarte putinii adevarati pe care i-a avut Romania in ultimii 20 de ani).
Astfel, el este procurorul care i-a trimis in judecata pe col. SRI PĂLTÂNEA CORNELIU, BUCUR DANIEL si DUMITRACHE GHEORGHE si pe „civilul” director general al Rafinariei „Astra” Ploiesti, NAN OCTAVIAN pentru multiple fapte de coruptie, condamnaţi la câte 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) Cod penal.
La col. SRI PĂLTÂNEA a fost cu repetitie, acesta mai fiind condamnat in 14 iulie 2010 si in ds. nr. 30/753/2009 al Tribunalului Militar Bucureşti, tot pentru infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000), art. 257 C. p. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a C. p. şi art. 41 alin. 2 C. p.
Atunci, in premiera pe tara, „cea mai nocivă filiala a SRI, cea de la Prahova, a fost decapitata, procurorii militari bucureşteni, în frunte cu magistratul VASILE DOANĂ, reuşind, după ani de muncă, să pună cap la cap un lanţ infracţional demn de filmele cu mafioţi sicilieni.
A urmat imediat rasunatorul caz al generalului maior SRI SOARE OVIDIU, instrumentat tot de DOANA, trimis in judecata pentru fapte de coruptie si condamnat definitiv de către ICCJ la trei ani de închisoare.
Beleaua cea mare abia acum vine!
Fostul ministru al Apararii, Corneliu Dobritoiu, a fost condamnat definitiv, 
cum stiti, de Inalta Curte de Casatie si Justitie la un an de inchisoare cu suspendare si cu un termen de incercare de 3 ani in dosarul „Case pentru generali”, in legatura cu achizitionarea in conditii ilegale a unei locuinte de serviciu la pret subventionat. Completul de cinci judecatori condus atunci de Livia Stanciu a respins apelul declarat de DNA si de inculpatii din acest dosar, fiind mentinuta in mare parte sentinta data de un alt complet de magistrati in martie 2015. Singura modificare a sentintei a fost faptul ca Francisc Radici si Constantin Nastase, condamnati la cate 2 ani, 2 luni si 20 de zilei inchisoare cu suspendare, nu mai trebuia sa presteze 60 de zile in folosul comunitatii. Generalul locotenent in rezerva Gheorghe Rotaru a luat un an si 6 luni cu suspendare
In acelasi dosar, general de brigada in rezerva Traian Pigui, sef al Directiei Domenii si Infrastructuri din MApN la data faptelor si gen. mr. (r) Floarea Serban, sef al Directiei Legislatie si Asistenta Juridica din MApN la data faptelor, au fost achitati.
De asemenea, inculpatii au fost obligati la plata de despagubiri civile catre M. Ap. N.: Corneliu Dobritoiu – 15.846 lei, Floarea Serban – 140.586 lei, Francisc Radici – 239.255 lei, Constantin Nastase – 230.040 lei, Sergiu Medar – 8.286 lei, Gheorghe Rotaru – 175.215 lei, Mihaela Matei – 45.514 lei, Ionel Vizitiu – 12.866 lei (achitati deja), Gheorghe Gonciaruc – 59.124 lei, Corneliu Duta – 280.934 lei.
Dosarul penal a fost lucrat de … colonel magistrat DOANA VASILE!!
Acum incepe spectacolul!
Sistemul kaki nu a rabdat ca un fost ministru al Apărării şi alţi zece generali şi colonei, persoane care au deţinut funcţii de conducere în MApN la data faptelor, sa fie fost trimişi în judecată de DNA, printre acestia „nume grele” din Directia Generala de Informatii a Apararii: Francisc Radici, Sergiu Tudor Medar şi Gheorghe Rotaru, iar Ministerul Apărării Naţionale se fie obligat sa se constituie parte civilă în cauză, revendicând 1.207.670 de lei.
Mai grav, colonelul magistrat DOANA VASILE a decis să continue cercetările, într-un dosar separat, pentru Mircia Chelaru, general corp de armată în rezervă, şi Cornel Julea, colonel în rezervă. Asa ca, generalul in rezerva Mircia Chelaru a fost ulterior condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucuresti la trei ani de inchisoare cu suspendare pentru participatie improprie la abuz in serviciu, in dosarul disjuns din cel al fostului ministru al Apararii Corneliu Dobritoiu si al celorlalti altor zece generali si colonei, confiscandu-i –se si peste 850.000 de lei – foloase materiale realizate in urma obtinerii locuintei. In plus, Mircia Chelaru a fost obligat sa presteze munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 100 de zile lucratoare in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie Sociala a Sectorului 6 sau a Sectorului 5.
Sistemul nu a uitat si nu iarta nici de aceasta data!
Satul de manarii, matrapazlacuri, minciuni si tot felul de tradari, la care se adauga promovarea in functii a unor impostori, procurorul militar colonel magistrat VASILE DOANA – dupa ce fusese exilat pe la Ministerul Afacerilor Interne intr-o functie obscura si, apoi, mutat la Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti – a luat decizia sa se pensioneze! Sa treaca in rezerva, ca-i ajung peste 30 de ani de munca!
Acum incepe dansul!
Sistemul s-a mobilizat exemplar pentru a-i aplica dusmanului o ultima lovitura: nu i-au platit pensia incepand cu data legala a Ordinului M. Ap. N., adica de la 29.12.2017, astfel ca l-au lasat fara bani pe procuror timp de patru luni.
Scenariu, regia si actorii sunt: directoarea Casei Sectoriale de Pensii a M. Ap. N., tovarasa ANDRITOIU C. MIHAELA venita de curand de la Directia Generala de Informatii a Apararii, unde i-a avut mult timp ca sefi pe … cine credeti? Pe inculpatii condamnati anchetati de procurorul militar Doana Vasile, adica: SERGIU MEDAR, RADICI FRANCISC si ROTARU GHEORGHE !!
Revenind la topic, sa spunem ca punerea in executare Deciziei de pensionare nr.154192/1LS din 01.02.2018 prin care i s-a acordat magistratului DOANA dreptul la pensie de serviciu in calitate de magistrat, este nelegala, in sensul că, stabilirea calculului și plata drepturilor bănești ce i se cuvin s-au efectuat de la data decretului prezidențial de eliberare din funcție și nu de la data pensionării sale efective, respectiv data de 29.12.2017 (data de la care PICCJ-SPM a sistat plata salariului).
Noi va semnalam cum s-au mobilizat fostii inculpati si au convins-o pe sefa casei de pensii sa-l „paradeasca” pe DOANA, dar si pe alti trei procurori militari care n-au fost cu Nasu in suflet: Rusu Gheorghe, Nae Nicolae, Opris Octavian prin modul nelegal de punere in plată a deciziei.
În fapt, prin Ordin al ministrului aparării naționale, la data de 29.12.2017 DOANA fost trecut in rezervă cu drept de pensie de serviciu, drept ce a luat naștere la data ordinului respectiv, motiv pentru care, de la aceeași dată, PICCJ-SPM a sistat plata drepturilor salariale.
–ulterior, prin decizia de pensionare nr. 154192/1LS din 01.02.2018 i s-a consfințit acest drept în formula: “…si se stabilesc începând cu data de 29.12.2017 următoarele drepturi de pensie de serviciu…”.
Drepturile respective au fost calculate in decizia de pensionare, conform Legii 303/2004 (actualizata), în raport de veniturile salariale realizate de magistratul militar in luna noiembrie 2017. La punctul C. din decizia de pensionare s-a menționat că plata pensiei se va face de la data decretului președintelui.
– prin Hotărârea din 26.02.2018, plenul CSM (la pct. 7) a hotărât înaintarea către Președintele României a propunerii de eliberare din funcție datorită pensionarii, fără să se stabilească o altă dată a pensionarii magistratului, diferită de cea din ordinul ministrului apărării.
– prin decretul din 13.03.2018, președintele a dispus: “eliberarea din funcție” a procurorului militar DOANA VASILE ca urmare a pensionarii; nici decretul respectiv nu conține mențiuni din care să se poată concluziona ca în acest act normativ s-a stabilit o altă data a pensionării decât cea stabilită de ministrul apărării.
După emiterea decretului prezidențial, colonelul DOANA VASILE a fost anunțat telefonic de subordonații tovarasei directoare au pus in plata efectivă decizia de pensionare de la data decretului de eliberare din funcție și nu de la data pensionării lui efective, adică 29.12.2017; evident ca o astfel de punere in aplicare a deciziei respective este de natură să il priveze (pentru aproape trei – patru luni de zile),în mod nelegal și abuziv, de dreptul sau la pensie, drept integrat în dreptul de proprietate și care este apărat și garantat de Constituție, legile statului român și consfințit ca atare în Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apararea Drepturilor Omului.(ce ati citit aici sa stiti ca nu se aplica in Romania, care nu da doi bani pe CEDO)!!
În drept, conform prevederilor părții generale din Codul Civil, momentul nașterii unui drept de natură patrimonială, cu executare succesivă, în speță dreptul la pensie de serviciu, trebuie să fie însoțit de nașterea unei obligații corelative, respectiv cea a efectuării plății din chiar momentul nașterii dreptului, obligație care revine in cazul de fată Casei Sectoriale de Pensii a M. Ap. N. Orice încălcare a acestui principiu este un abuz, fiind sancționată ca atare de legea română. (Sanchi!)
Din succesiunea actelor ce au fost emise cu prilejul pensionării magistratului militar, prezentata mai sus, rezultă cu claritate că unicul act oficial prin care s-a constituit dreptul la pensie de serviciu este actul administrativ prin care ministrul apararii a dispus trecerea colonelului în rezervă cu drept la pensie de serviciu, începând din data de 29.12.1017.
Din acest punct de vedere ordinul ministrului este un act juridic de natură administrativă, constitutiv (născător) de drepturi dar și de obligații corelative, cea mai importantă dintre acestea fiind cea de plată a pensiei de serviciu.
Culmea, această opinie a fost dealtfel îmbrățișată și de Casa de Pensii a M. Ap. N. atunci când a emis decizia de pensionare, deoarece în cuprinsul acesteia se menționează la pct.A , redam textual: “se stabilesc începând cu data de 29.12.2017 următoarele drepturi de pensie de serviciu…”
Analizând modul de calcul , din decizie, privind cuantumul acestor drepturi, se constată ca acesta s-a efectuat corect, în baza prevederilor art. 82 din Legea nr. 303/2004 (actualizată), stabilindumi-se un procent de 85%”… din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării”, aceasta luna fiind luna noiembrie 2017.
Pe cale de consecintă, în însăși decizia de pensionare s-a statuat că pensionarea a avut loc în luna decembrie 2017, conform ordinului ministrului, iar de la data de 29.12.2017 s-a născut dreptul magistratului militar la pensie de serviciu, pensie care trebuie platită de la aceeași dată.
În loc să procedeze în acest mod, doamna preasupusa inculpatilor, le-a executat ordinul dat pe sest si ii comunică procurorului ca nu vor să-i platească aceste drepturi decât din data de 13.03.2018, dată la care a fost semnat decretul de eliberare din funcție, susținând că, pentru dânșii, aceea ar fi data pensionării (deși in actul normativ nu se menționează acest lucru).
Acest “raționament” este pe cât de nelegal pe atât de ilogic deoarece, dacă ar fi așa cum afirma Casa, este evident că ar fi fost obligata, conform prevederilor art. 82 din Legea 303/2004, să-i aplice procentul de 85% asupra veniturilor sale din luna anterioară “pensionării”, mai precis asupra veniturilor din luna februarie 2018, venituri care nu există deoarece Sectia Parchetelor Militare – ordonatorul de credite nu l-a mai salarizat pe procurorul militar Doana incepând cu data de 29.12.2017.
Dacă si-ar păstra acest mod de gândire, Casa de Pensii a M. Ap. N. ar trebui sa realizeze că, în cazul lui Doana, au stabilit cuantumul pensiei de serviciu cu încalcarea art. 82 din lege , deoarece a aplicat procentul de 85% la veniturile acestuia din luna noiembrie2017, deci cu patru luni înainte de pretinsa pensionare din luna martie 2018.
Pentru intrarea în ”legalitate”, dacă si-ar menține opinia conform căreia data pensionarii militarului este data decretului presedintelui, n-ar avea decât o singură soluție, aceea de a-i aplica procentul de 85% la 0 lei ( “veniturile” sale din luna februarie 2018) și așa vom vedea o pensie “inedită’ pentru un magistrat militar, adică cu 15% mai mica decât 0.
Dacă am accepta “raționamentul” d-voastră din acest caz, conform căruia decretul președintelui este actul prin care eu am fost pensionat în sensul legii, atunci ar trebui să observați cu toată stupoarea, ca eu m-aș afla în situația deasemeni “inedită” de a fi fost pensionat de două ori, la date diferite, prin acte juridice diferite din care unul administrativ și unul normativ, acte emise de entități diferite, precizeaza procurorul.
Ca să evităm astfel de situații care, dacă nu ar fi tragice ar putea fi chiar comice, vă rog să observați că unitatea d-voastră face, în cazul meu, o eroare .
Se confundă, astfel, momentul eliberării din funcție cu momentul pensionării, ca efect al trecerii în rezervă.
Este adevarat că în cazul magistraților civili momentul pensionării efective se suprapune, de regulă, cu data prevăzută în decretul de eliberare din funcție, si aceasta deoarece un magistrat civil, după ce obține decizia de pensionare, are posibilitatea să activeze în continuare tot ca magistrat, până la eliberarea sa din funcție, dată până la care va fi si salarizat, această funcție a sa nefiind deloc afectată prin emiterea deciziei de pensionare. Într-adevar, în cazul magistratului civil, decretul emis de președinte constituie și singurul act prin care pensionarea acestuia capată caracter efectiv și de la care i se și achită aceste drepturi.
În acest sens, invocăm prevederile art 65*,alin.2 din Legea 303/2004, pe care le redăm textual :”Eliberarea din funcție se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea C.S.M.” Se poate constata că in cazul magistratilor civili încetarea efectivă a activității are loc numai din momentul semnarii decretului prezidențial, data până la care aceștia primesc drepturi salariale.
În același articol, la alin.3, teza 2-a, aceeași lege instituie altă regulă aplicabilă magistraților militari, citez: ”În caz de pensionare sau transfer, eliberarea din funcție se face dupa trecerea în rezervă, sau, dupa caz, în retragere”.
Este evident că un magistrat militar, odată trecut în rezervă, nu-și mai poate exercita funcția de procuror sau judecator militar si nu va mai fi salarizat, astfel că , daca i se va achita efectiv pensia numai dupa data decretului președintelui, el va fi in situația de a rămâne o perioadă fără resurse necesare traiului, neavând nici cea mai mică culpă legală în crearea acestei situații.
În sistemul de drept românesc o astfel de privare de drepturi nu poate avea la bază decât o faptă culpabilă a celui în cauză și trebuie să fie fundamentata pe un text legal.
Orice deviere de la aceste reguli va fi de natură să atragă dezdăunarea celui în cauză dar și tragerea la răspundere materială, disciplinară sau penală, dupa caz, a persoanelor ce se fac vinovate de incalcarea legii.
Aflându-se în aceasta situație, în concret, DOANA VASILE nu a mai putut desfașura, dupa data trecerii in rezervă, niciuna din atribuțiile unui procuror militar (efectuarea urmăririi penale, participarea în ședințe de judecată la instanțele militare, etc),. Dacă ar fi desfășurat după această dată astfel de activități, ele ar fi fost lovite de nulitate și ar fi avut un caracter abuziv, conform prevederilor Codului de Procedura Penală.
Acesta este unul din motivele pentru care, incepând cu data trecerii in rezervă, nu a mai fost salarizat de S.P.M., precizându-i-se insă ca va primi pensie din aceeași dată, dar că aceste drepturi bănesti imi vor fi achitate retroactiv, după ce Președintele va semna decretul de eliberare din funcție.
Legea 303/2004 nu consacră, ea singura, în mod expres, existența distinctă a instituției pensionării în raport de instituția eliberării din funcție, de așa manieră încât să rezulte clar, doar din textul acesteia, diferențierea dintre cele două noțiuni. O face însă implicit, atunci când reglementează alte drepturi ale magistraților. Astfel, la art. 81, alin.1, care consacră dreptul magistraților la o anume indemnizație, se prevede textual: “Judecătorii si procurorii cu o vechime în magistratură de…beneficiază , la data pensionării sau a eliberarii din funcție… de o indemnizație…”.
Aceasta expresie a legii, chiar dacă este utilizată în cadrul reglementării altor drepturi, ne dezvăluie clar ca legiuitorul a înțeles să separe, ca instituții dar și ca momente cronologice diferite, ”pensionarea” de “eliberarea din funcție”, așa că ele nu pot fi confundate.
Această “lipsă a legii” este numai aparentă, deoarece Legea nr. 303/2004 trebuie aplicată împreună cu Normele Metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005.
Toate lipsurile aparente ale legii dar și toate confuziile inacceptabile în care se află Casa de Pensii s-ar fi clarificat foarte ușor dacă factorii decidenți din structura ar fi citit aceste norme metodologice. Dar cei ocrotiti de fostii DGIA nu au reflexul cititului.
La art. 16 alin. 2 din H.G.1275/2005 se stabilește, clar și fără echivoc, data de la care se acordă și se plătesc pensiile magistraților, redau textual : “Drepturile de pensie de serviciu stabilite potrivit art. 82, alin. 2 din lege se acordă și se plătesc dupa cum urmează:
- de la data intrării in vigoare a Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietații si justiției, precum si unele măsuri adiacente sau de la data solicitării, daca cererea a fost depusă în termen de 90 zile de la această dată;
- de la data depunerii cererii, dacă cererea a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut la lit. a).”(varianta aplicabilă în cazul meu).
Așadar, în cazul DOANA, este clar că pensia de serviciu trebuie să-i fie plătită începând din data de 29.12.2017, când a fost trecut în rezervă și până la care a fost salarizat.
La fel de adevarat este faptul ca legea 303/2004 impune ca plata pensiei să nu se facă mai devreme de apariția decretului prezidențial, însă ea trebuie să fie retroactivă, mai precis de la data când i s-a născut acest drept, data dealtfel menționată în cuprinsul deciziei de pensionare ca fiind cea de 29.12.2017.
Din motivele expuse mai sus , expresia din art 85, alin.3 din Legea nr. 303 /2004, referitoare la momentul plații pensiei, trebuie interpretată în sensul că de la data decretului prezidential devine exigibilă obligația ministerului de a-i vira efectiv drepturile de pensie, incepând cu data nașterii acestora. De dragul teoriei juridice, care ne fundamentează deciziile pe care le luăm, se poate afirma că “natura juridică” a decretului prezidențial, în raport cu drepturile magistratului militar la pensie de serviciu, este aceea de a fi un act constatator de drepturi și nu unul creator de astfel de drepturi.
Caz similar
La data de 01.12.2014, col. mag. Panzariu Liviu Gabriel Mihai, procuror militar, a fost trecut în rezervă cu drept la pensie de serviciu (conform Legii nr. 303/2004). Ordinul de trecere în rezervă are nr. MP 622/2014. La data de 23.01.2015 a fost eliberat din funcție prin decret prezidențial. Casa Sectorială de Pensii a M. Ap. N. i-a platit pensia din 01.12.2014, plata facându-se numai dupa apariția decretului.
Daca, stimati cititori, va incearca lehamitea, sunati-ne! Am luat noi un kilogram de lamaie! (Ec Adrian Radu).
La o masă cu zece oameni se poate întâmpla mai mult decât într-o sală cu trei sute. Am văzut întâlniri mari din care participanții plecau cu buzunarele pline de cărți de vizită și cu foarte puțini oameni pe care i-ar fi sunat, cu adevărat, a doua zi. Și am văzut mese mici unde conversația începea prudent, aproape protocolar, iar două ore mai târziu nimeni nu se mai uita la ceas.
Diferența nu stă în decor și nici în valoarea meniului. Stă în felul în care sunt aleși oamenii și în ceea ce se întâmplă între ei după ce se așază la aceeași masă.
Numărul se vede imediat. Calitatea se descoperă mai încet.
Probabil tocmai de aceea este atât de ușor să confundăm o audiență cu o comunitate. O mie de membri sună impresionant, iar zece mii sună și mai bine. Numai că, dacă membrii aceia nu se cunosc, nu au încredere unii în ceilalți și nu simt nicio responsabilitate față de grup, avem mai curând o bază de date bine hrănită decât o comunitate.
O comunitate serioasă se construiește altfel. Selectează, observă, protejează și, uneori, refuză.
Gentlemen’s Club GTM este relevant tocmai prin această logică. Clubul își asumă o poziționare exclusivistă, în care apartenența nu se obține prin simpla plată a unei taxe, iar accesul este legat de recomandările membrilor actuali, de invitație și de un proces de selecție.
Accesul se poate face pe baza recomandărilor membrilor actuali și a invitațiilor, dar există și posibilitatea aplicării pe site, urmată de un interviu și de o evaluare. Aplicarea nu înseamnă admitere automată. E o diferență importantă și, cred eu, una dintre condițiile fără de care un club privat riscă să devină doar un abonament cu un logo frumos.
O comunitate bună începe cu o ușă care nu se deschide automat
Ne-am obișnuit cu accesul instantaneu. Apeși un buton, completezi un formular, plătești și primești parola.
Pentru un serviciu digital, mecanismul este firesc. Pentru o comunitate construită pe încredere, lucrurile se complică.
Dacă oricine poate intra fără ca nimeni să știe cine este, ce caută și cum se raportează la ceilalți, comunitatea începe să piardă tocmai lucrul care o făcea valoroasă. Nu brusc, ci încet. Într-o seară apare omul care transformă fiecare conversație într-o prezentare de vânzări, apoi cel care vorbește mai mult decât ascultă, apoi cineva care privește membrii grupului exclusiv ca pe niște contacte utile.
La început, asemenea comportamente par suportabile. După o vreme, oamenii buni încep să vină mai rar.
Selecția nu trebuie confundată cu snobismul. Un proces serios de admitere nu ar trebui să caute omul cu cea mai scumpă mașină din parcare, ci persoana care se potrivește culturii comunității.
Asta presupune caracter, discreție, experiență, curiozitate și disponibilitatea de a contribui. Mai presupune ceva foarte simplu, dar surprinzător de rar: capacitatea de a sta într-o încăpere fără nevoia de a fi permanent cea mai importantă persoană din ea.
Un club exclusivist devine interesant abia când exclusivitatea lui protejează ceva real. Dacă nu protejează calitatea conversației, timpul membrilor, reputația grupului și încrederea dintre oameni, exclusivitatea rămâne decor.
Recomandarea schimbă natura accesului
Recomandarea are o greutate specială într-o comunitate privată fiindcă îl implică și pe cel care recomandă. Când aduci un om într-un cerc în care ești deja membru, pui puțin din reputația ta lângă numele lui.
Nu este o garanție absolută. Oamenii pot surprinde, în bine sau în rău.
Totuși, mecanismul schimbă întrebarea. În loc să te gândești dacă persoana respectivă ar vrea să intre, începi să te întrebi dacă ea ar aduce ceva bun grupului.
Aici se vede diferența dintre recrutare și selecție.
Recrutarea urmărește să aducă mai mulți oameni. Selecția urmărește să aducă oamenii potriviți.
În cazul Gentlemen’s Club GTM, această distincție este esențială. Clubul pune accent pe recomandarea venită din partea membrilor actuali, pe invitație și pe evaluarea celor care aplică, ceea ce transmite un mesaj destul de limpede: accesul trebuie câștigat prin potrivire, nu cumpărat prin simpla disponibilitate financiară.
Cine analizează structura clubului poate consulta nivelurile de membership din Gentlemen’s Club GTM, dar nivelul ales nu înlocuiește ideea de selecție. Un membership are sens abia după ce omul potrivit a trecut de ușă.
De ce ne impresionează atât de mult cifrele
Numărul este seducător pentru că nu cere explicații.
Dacă spui că o comunitate are zece mii de membri, aproape oricine înțelege imediat mesajul. Pare mare, deci pare importantă.
În schimb, dacă spui că o comunitate are trei sute de membri dintre care o bună parte se cunosc, fac afaceri împreună, se recomandă și își răspund la telefon, povestea trebuie explicată. Nu încape într-o cifră.
Aici apare una dintre capcanele frecvente ale comunităților care cresc. Fondatorii încep prin a vorbi despre oameni, iar după un timp ajung să vorbească aproape exclusiv despre înscrieri, audiență și ritm de creștere.
Nu e nimic rău în măsurători. Ar fi absurd să conduci orice organizație fără să te uiți la cifre.
Problema apare când cifra devine scopul.
O comunitate cu cinci sute de membri activi poate fi mai puternică decât una cu cincizeci de mii de nume într-o bază de date. Prima are relații. A doua are volum.
În multe domenii, volumul produce valoare. În comunități private, volumul necontrolat poate produce exact opusul.
Calitatea membrilor nu înseamnă perfecțiune
Când vorbim despre un club selectiv, apare repede imaginea unui portar imaginar care verifică funcția, costumul și contul bancar. E o caricatură comodă și, sincer, destul de plictisitoare.
Calitatea unui membru se vede mai ales în comportamentele mici.
Ascultă când altcineva vorbește sau își pregătește următoarea intervenție? Își ține promisiunile? Face o introducere între doi oameni când vede că aceștia s-ar putea ajuta?
Poate să spună nu știu fără să se simtă amenințat? Poate să fie curios față de un om care are o afacere mai mică decât a lui?
Astea sunt lucruri greu de prins într-un formular.
Un om poate avea un succes profesional impecabil și să fie nepotrivit pentru o anumită comunitate. Altul poate avea o companie mai puțin spectaculoasă, dar să aducă experiență, echilibru și relații construite în douăzeci de ani.
Dacă un club selectează exclusiv pe criteriul statutului, va strânge titluri. Dacă selectează și după caracter, poate construi încredere.
Iar încrederea valorează mai mult decât o sală plină de funcții impresionante.
Un club privat nu ar trebui să devină un târg permanent
Antreprenorii fac afaceri. Investitorii caută oportunități. Profesioniștii vând servicii.
Ar fi ridicol să pretindem că, într-o comunitate de business, partea comercială dispare la intrare.
Problema apare când orice conversație ajunge să fie privită ca o posibilă vânzare.
Am întâlnit, probabil ca mulți alții, oameni care după cinci minute de conversație te trec mental din categoria persoană în categoria prospect. De acolo încolo discuția are o ușoară rigiditate. Îți dai seama că întrebările nu sunt puse din curiozitate, ci din calificare comercială.
Într-o comunitate mică, comportamentul acesta se simte imediat.
Dacă este tolerat, începe să schimbe atmosfera. Membrii devin mai atenți la ceea ce spun și mai suspicioși față de intențiile celorlalți.
După o vreme, dispar tocmai discuțiile care fac un club valoros.
O comunitate bună lasă loc afacerilor, dar nu transformă fiecare masă într-o licitație.
Încrederea este infrastructura pe care nu o fotografiază nimeni
Să ne imaginăm o cină la care un antreprenor spune că firma lui trece printr-o perioadă dificilă. Nu ține un discurs public și nici nu caută expunere. Vrea pur și simplu o opinie.
Într-un grup matur, conversația rămâne acolo.
Într-un grup slab, informația ajunge a doua zi în alte telefoane și, de acolo, cine știe unde.
Diferența pare mică până când ești omul despre care se vorbește.
Încrederea este infrastructura nevăzută a oricărui club privat. Nu apare în fotografiile de la evenimente, dar decide cât de sincere pot deveni discuțiile dintre membri.
O comunitate în care oamenii trebuie să calculeze permanent ce poate ieși din cameră nu mai este un spațiu de încredere. Este doar un eveniment cu acces restricționat.
Din acest motiv, discreția trebuie să fie o regulă trăită, nu doar o formulare frumoasă.
Interviul află ce formularul nu poate vedea
Formularele sunt ordonate. Oamenii, mai puțin.
Într-un formular poți vedea profesia, compania și experiența. Într-un interviu vezi motivația.
Acolo se poate observa dacă cineva vorbește numai despre beneficiile pe care speră să le obțină sau este curios și despre oamenii pe care îi va întâlni. Se vede dacă privește clubul ca pe un produs ori ca pe o comunitate.
De aceea procesul de acces în Gentlemen’s Club GTM are sens atunci când include interviul și evaluarea. Persoanele care nu vin prin recomandare sau invitație pot aplica pe site, dar drumul nu se termină la formular.
Urmează discuția.
Interviul nu trebuie să fie un examen teatral și nici o încercare de a-l face pe candidat să se simtă privilegiat pentru că a fost primit într-un hol elegant. Rolul lui este mult mai practic.
Trebuie să reducă riscul unei nepotriviri.
Uneori un candidat poate fi remarcabil și totuși nepotrivit pentru cultura unui anumit grup. Nu e o tragedie și nici un verdict asupra valorii personale.
Înseamnă doar că o comunitate care încearcă să aibă identitate trebuie să poată spune uneori nu.
Cultura se vede în lucrurile aparent mărunte
Cultura unui club nu se formează în documentul de prezentare. Se formează la masă, în hol, în mesaje și în felul în care oamenii se poartă atunci când nimeni nu îi evaluează.
Cine salută membrul nou? Cine își amintește o promisiune făcută în urmă cu două săptămâni?
Cine vorbește frumos cu oamenii care servesc masa? Cine întrerupe constant?
Sunt detalii mici. Repetate suficient de des, devin cultura reală.
Membrii noi nu învață regulile numai citindu-le. Se uită la cei vechi.
Dacă oamenii respectați din comunitate ascultă, sunt discreți și îi includ în conversație pe cei mai retrași, comportamentul se transmite. Dacă aceiași oameni domină mesele și își folosesc statutul pentru a ocoli regulile, și asta se transmite.
Un singur membru influent căruia i se permite orice poate strica mai mult decât repară zece pagini de regulament.
Exclusivitatea are sens doar dacă protejează ceva
Termenul exclusivist a fost folosit atât de des în publicitate încât aproape și-a pierdut greutatea. Avem oferte exclusiviste trimise simultan la mii de adrese și produse exclusive care stau în raft lângă alte câteva sute.
În cazul unui club privat, cuvântul ar trebui tratat mai serios.
Exclusivitatea nu este valoroasă pentru că îi lasă pe unii afară. Este valoroasă dacă protejează ceea ce se află înăuntru.
Poate proteja timpul membrilor, calitatea relațiilor, discreția și sentimentul că oamenii din cameră au trecut printr-un filtru asemănător.
Poate proteja și un anumit ritm. Când comunitatea nu este foarte mare, oamenii ajung să se revadă.
A doua întâlnire este deja diferită de prima. La a treia, conversațiile nu mai pornesc de la funcția de pe cartea de vizită.
De acolo începe să apară memoria comună.
Fără aceste lucruri, exclusivitatea rămâne un cuvânt scump.
O carte de vizită nu este o relație
Într-un sertar vechi se strâng uneori zeci de cărți de vizită. Unele au hârtie groasă, litere în relief și acel aer foarte serios pe care îl aveau obiectele profesionale înainte ca LinkedIn să mute aproape totul în telefon.
După câțiva ani, te uiți la unele nume și nu mai știi exact cine erau oamenii.
Asta spune destul de multe despre networkingul făcut mecanic.
Poți întâlni două sute de persoane într-o seară fără să construiești o singură relație. Poți întâlni trei și să rămâi cu una importantă.
O comunitate de calitate creează contexte în care oamenii au timp să treacă de prezentările standard. Conversația începe cu ce faci și, dacă locul funcționează bine, ajunge la ce construiești, ce te preocupă sau unde ai nevoie de ajutor.
Nu poți fabrica apropierea. Poți însă crea condițiile în care ea apare.
Aici grupurile atent selectate au un avantaj.
Când oamenii știu că participanții au fost recomandați, invitați sau evaluați înainte de admitere, primul strat de încredere există deja.
Membrii trebuie să poată oferi ceva și când nu vând nimic
Unul dintre cele mai bune semne ale unei comunități sănătoase apare atunci când oamenii se ajută fără să transforme fiecare gest într-o tranzacție.
Cineva cunoaște un avocat potrivit și face introducerea. Altcineva știe un medic bun și dă un număr de telefon.
Un antreprenor povestește cum a trecut printr-o negociere dificilă și spune inclusiv unde a greșit. Altul face legătura dintre doi membri care au motive reale să se cunoască.
Nimic spectaculos.
Totuși, asemenea gesturi se adună.
După câțiva ani, ele formează capitalul real al comunității.
Asta nu înseamnă că membrii trebuie să lucreze gratuit unii pentru ceilalți. Ar fi o așteptare nesănătoasă.
Înseamnă doar că relația nu poate fi redusă la un calcul permanent al favorurilor.
În grupurile bune, oamenii înțeleg când este firesc să ajute și când începe munca profesională care trebuie plătită.
Uneori trebuie să refuzi un om foarte bun
Aici selecția devine incomodă.
Un candidat poate avea o reputație excelentă, o companie puternică și conexiuni impresionante. Totuși, poate să nu se potrivească într-o comunitate.
Fondatorului îi vine greu să refuze un asemenea om. E de înțeles.
Fiecare membru nou aduce venit, vizibilitate și alte relații.
Numai că un da spus persoanei nepotrivite poate costa mai mult decât taxa de membru încasată.
Un singur participant excesiv de agresiv comercial poate schimba dinamica unei mese. Membrii încep să vorbească mai puțin, apoi să evite anumite subiecte.
După aceea vin mai rar.
Așa se pierde calitatea de cele mai multe ori. Nu cu scandal.
Oamenii pur și simplu nu mai apar.
Selecția nu se termină în ziua admiterii
Un proces bun de admitere reduce riscul, dar nu îl elimină.
Oamenii se schimbă. Uneori interviul nu surprinde tot.
De aceea o comunitate matură trebuie să poată corecta comportamentele care încalcă regulile. Dacă problema continuă, trebuie să existe și posibilitatea încetării apartenenței.
Pare sever până când te gândești la ceilalți membri.
Dacă douăzeci de oameni respectă confidențialitatea, iar unul transmite mai departe conversațiile private, cine ar trebui protejat?
Cel care încalcă regula sau ceilalți douăzeci?
Toleranța fără limite nu ajută o comunitate. Uneori o slăbește.
Calitatea trebuie apărată și după ce ușa s-a închis în urma noului membru.
Evenimentele mici au un avantaj pe care cifrele nu îl văd
La o masă cu doisprezece oameni observi repede dacă cineva nu a vorbit aproape deloc. La un eveniment cu cinci sute poate pleca fără să fi purtat o conversație adevărată și nimeni să nu remarce.
Asta nu înseamnă că evenimentele mari sunt inutile.
Au energie. Creează întâlniri improbabile și pot aduce oameni foarte diferiți în același loc.
Dar o comunitate are nevoie și de contexte mici.
Cina restrânsă, o întâlnire tematică sau o experiență comună permit alt tip de conversație.
După câteva întâlniri, oamenii nu mai repetă prezentarea standard. Știu cine lucrează la un proiect nou, cine tocmai a vândut o companie, cine trece printr-o perioadă grea și cine poate ajuta.
Funcțiile se estompează puțin. Oamenii rămân.
Acolo începe comunitatea.
Statutul atrage atenția, caracterul ține oamenii împreună
Un club destinat antreprenorilor, investitorilor și profesioniștilor are nevoie de un anumit teren comun. Altfel, conversațiile riscă să rămână fără centru.
Dar asemănarea profesională este doar începutul.
Un antreprenor cu o companie foarte mare poate fi un partener de conversație extraordinar. Poate fi și insuportabil.
Un fondator aflat într-o etapă mai mică poate avea exact experiența care îi lipsește altui membru.
De aceea diferențele de statut nu ar trebui să dicteze valoarea socială în interiorul clubului.
O comunitate serioasă îi tratează pe oameni după felul în care contribuie, nu după dimensiunea companiei pe care o conduc.
În situații reale, lucrul acesta se vede repede.
Când ai o problemă, nu suni neapărat numele cel mai cunoscut din telefon. Îl suni pe omul despre care știi că răspunde.
Comunitatea are nevoie de memorie
O serie de evenimente nu devine automat comunitate.
Poți organiza o cină în fiecare lună și, dacă oamenii se întâlnesc de fiecare dată aproape ca niște străini, ai construit un calendar, nu o rețea de încredere.
Comunitatea apare când relațiile acumulează istorie.
Cineva își amintește că ai căutat un specialist acum șase luni. Altul te întreabă ce s-a întâmplat cu proiectul despre care ați vorbit ultima dată.
O introducere făcută într-o seară duce la o colaborare, iar câteva luni mai târziu povestea revine la aceeași masă.
Continuitatea schimbă natura grupului.
Oamenii nu mai participă doar la evenimente. Revin într-un loc în care există deja amintiri comune.
Tehnologia poate ajuta. O platformă sau un canal privat pot menține contactul între întâlniri.
Totuși, nicio aplicație nu creează singură apropiere. Și într-un bloc locuiesc zeci de oameni conectați la același interfon.
Membrii trebuie să simtă că locul le aparține puțin
Dacă un club este condus numai de sus în jos, după un timp membrii ajung să se comporte ca niște clienți.
Plătesc. Participă. Consumă.
Relația rămâne comercială.
Într-o comunitate adevărată, membrii influențează și ei spațiul.
Recomandă oameni potriviți. Fac introduceri. Propun idei și semnalează situațiile care nu funcționează.
Aici recomandarea capătă încă un sens.
Când unui membru i se cere opinia despre cine ar trebui să intre, i se transmite că el nu este doar beneficiar. Este și custode al comunității.
Sigur, vine și responsabilitatea.
Nu recomanzi pe cineva doar pentru că îl cunoști sau pentru că ți-a cerut o favoare. Îl recomanzi fiindcă ai motive să crezi că va respecta locul în care îl introduci.
Reputația clubului se construiește din asemenea decizii mici.
Creșterea prea rapidă poate strica exact lucrul pe care îl vinzi
Orice comunitate reușită ajunge la un moment dat într-o situație plăcută și periculoasă. Tot mai mulți oameni vor să intre.
Instinctul spune să deschizi porțile.
Cererea confirmă că ai construit ceva valoros.
Numai că ritmul contează.
Dacă într-o comunitate de o sută de persoane intră cinci membri noi, cei vechi au șansa să îi cunoască. Dacă intră cincizeci într-un timp foarte scurt, dinamica se schimbă.
Oamenii încep din nou să se prezinte la fiecare întâlnire. Apar cercuri separate.
Membrii vechi încep să spună că nu mai este ca înainte.
Expresia pare sentimentală, dar ascunde de obicei un fenomen concret. Rețeaua de încredere a crescut mai repede decât putea fi absorbită.
Un club care pune calitatea înaintea numărului trebuie să accepte și perioade de creștere lentă.
Uneori să nu crești spectaculos este chiar o formă de protecție.
Un brand de club privat se definește și prin ceea ce refuză
Brandurile obișnuite vor să fie cumpărate de cât mai mulți oameni. Cluburile private funcționează după altă logică.
Trebuie să poată spune nu.
Nu comportamentelor agresive. Nu lipsei de discreție.
Nu ideii că un membru cunoscut sau foarte bogat poate avea reguli diferite.
Dacă standardele se aplică doar celor fără influență, ele nu mai sunt standarde.
Din acest punct de vedere, Gentlemen’s Club GTM își poate consolida caracterul exclusivist tocmai păstrând filtrul de acces real. Recomandarea membrilor actuali, invitația, aplicarea urmată de interviu și evaluarea trebuie să rămână instrumente de selecție, nu simple formalități.
Testul unui club privat nu este cât de elegant vorbește despre exclusivitate.
Testul este cât de dispus este să protejeze comunitatea atunci când ar fi mai profitabil, pe termen scurt, să nu o facă.
Beneficiile sunt importante, dar relațiile sunt cele care rămân
Orice membership trebuie să ofere utilitate concretă.
Oamenii vor evenimente bune, acces, experiențe și contexte în care timpul petrecut în comunitate să aibă sens.
Totuși, aproape toate aceste beneficii pot fi copiate.
Un alt club poate organiza o cină asemănătoare. Un alt organizator poate aduce un invitat interesant.
O altă comunitate poate negocia avantaje comerciale.
Mai greu de copiat sunt relațiile.
Dacă valoarea principală a clubului este un discount, membrul poate pleca atunci când găsește unul mai bun. Dacă valoarea este faptul că într-o seară poate sta la masă cu oameni în care are încredere, comparația devine mult mai grea.
Relația produce retenție într-un mod în care promoția nu poate.
De aceea beneficiile ar trebui să sprijine comunitatea. Nu să încerce să o înlocuiască.
Cum îți dai seama că o comunitate este sănătoasă
La finalul unui eveniment este foarte ușor să numeri scaunele ocupate.
Mai greu este să vezi ce se întâmplă a doua zi.
Acolo aș căuta eu răspunsul.
Își scriu oamenii între ei? Apar introduceri făcute fără intervenția organizatorului?
Cineva care a cerut ajutor primește un răspuns? Membrii revin la următoarea întâlnire fiindcă vor, nu doar fiindcă au plătit un abonament?
Mai există un semn pe care nu l-aș ignora.
În comunitățile fragile, oamenii povestesc aproape numai succese.
Toate afacerile merg bine. Toate investițiile au fost inspirate.
Nimeni nu greșește.
În comunitățile mature apare, la un moment dat, propoziția am greșit.
Când un antreprenor poate spune asta fără teama că informația va fi folosită împotriva lui, grupul a trecut de la networking la încredere.
Nu e un indicator pe care îl pui ușor într-un dashboard.
Poate tocmai de aceea contează.
O comunitate bună trebuie să rămână relevantă și peste zece ani
O petrecere bună poate atrage oameni.
O comunitate trebuie să îi țină aproape ani întregi.
Pentru asta, trebuie să evolueze odată cu ei.
Antreprenorul care la treizeci și cinci de ani caută parteneri poate ajunge, peste zece ani, mai interesat de investiții, educația copiilor, sănătate sau proiecte cu miză socială.
Dacă grupul îl tratează permanent ca pe funcția scrisă pe cartea de vizită, relația îmbătrânește prost.
Cluburile mature înțeleg că membrii lor trec prin etape.
Afacerile se vând. Funcțiile se schimbă.
Oamenii rămân.
Tocmai aici comunitățile construite exclusiv în jurul tranzacțiilor tind să slăbească.
Gentlemen’s Club GTM și raritatea socială
Un loc poate fi rar pentru că are puține scaune. E cea mai simplă formă de exclusivitate.
Mult mai interesantă este raritatea socială.
Ea apare atunci când într-o singură comunitate ajung oameni care altfel s-ar întâlni greu, dar au suficiente puncte comune pentru ca întâlnirea să producă ceva.
Un antreprenor poate sta lângă un investitor. Un profesionist cu douăzeci de ani de experiență poate discuta cu un fondator aflat la începutul unei etape noi.
Un om poate descoperi o perspectivă pe care cercul lui obișnuit nu i-ar fi oferit-o.
Valoarea nu vine din faptul că toți seamănă.
Ar fi teribil de plictisitor.
Vine din faptul că sunt suficient de diferiți încât să aibă ce învăța unii de la alții și suficient de compatibili încât să poată construi încredere.
Asta se obține greu la scară foarte mare.
Și poate că nici nu trebuie.
Cea mai bună comunitate nu este cea cu fotografia cea mai aglomerată
Mă întorc la masa mică de la început.
Paharele rămăseseră pe jumătate pline și câțiva oameni mai stăteau în picioare, deși seara se terminase. Nimeni nu făcuse un anunț spectaculos.
Unul aflase cum să evite o greșeală costisitoare. Doi descoperiseră că aveau interese profesionale care se potriveau.
Altcineva nu obținuse nimic măsurabil în seara aceea, dar întâlnise un om pe care avea să îl sune peste câteva luni.
Asta mi se pare o comunitate bună.
Nu una în care fiecare întâlnire trebuie justificată prin rezultate imediate. Nici una care își măsoară valoarea după câte persoane încap într-o fotografie.
Gentlemen’s Club GTM își poate păstra identitatea tocmai prin caracterul selectiv al accesului și prin refuzul ideii că mai mult înseamnă automat mai bine. Recomandarea membrilor actuali, invitația și procesul de aplicare cu interviu și evaluare pun un filtru acolo unde multe comunități preferă să pună doar un formular de plată.
Pentru un club exclusivist, întrebarea importantă nu este câți oameni mai pot intra anul acesta.
Întrebarea este câți oameni potriviți pot intra fără ca oamenii care sunt deja acolo să simtă că locul s-a golit de sens.
Uneori răspunsul va fi zece. Alteori cincizeci.
Și poate, într-o anumită perioadă, niciunul.
Comunitatea începe să aibă valoare exact în clipa în care ușa nu mai este doar un punct de acces, ci o responsabilitate.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă o comunitate în care calitatea contează mai mult decât numărul?
Înseamnă o comunitate care urmărește relevanța, compatibilitatea și implicarea membrilor, nu simpla creștere a bazei de utilizatori. Valoarea ei vine din relațiile formate, din încrederea dintre oameni și din capacitatea membrilor de a se ajuta, de a colabora și de a reveni în comunitate pe termen lung.
O astfel de comunitate poate fi mai mică numeric și, totuși, mult mai valoroasă pentru membrii săi.
Cum se face accesul în Gentlemen’s Club GTM?
Accesul este selectiv și nu se obține automat prin simpla achitare a unei taxe. Intrarea poate avea loc prin invitație sau pe baza recomandărilor venite din partea membrilor actuali.
Cei interesați pot și aplica pe site, însă aplicația este urmată de un interviu și de un proces de evaluare. Trimiterea unei aplicații nu garantează admiterea.
De ce este importantă recomandarea unui membru actual?
Recomandarea aduce un strat suplimentar de încredere și responsabilitate. Membrul care recomandă o persoană spune, implicit, că aceasta este compatibilă cu valorile și cu stilul comunității.
Într-un club privat, mecanismul reduce riscul ca admiterea să devină pur comercială și îi implică pe membrii existenți în protejarea culturii grupului.
De ce este necesar un interviu înainte de admitere?
Un formular poate oferi informații despre profesie și experiență, dar spune puține despre motivația și comportamentul unei persoane. Interviul ajută la înțelegerea motivelor pentru care candidatul dorește să intre și a modului în care acesta se raportează la ideea de comunitate.
Scopul nu este crearea artificială a unui aer de inaccesibilitate, ci reducerea riscului unei nepotriviri între candidat și cultura clubului.
Un club exclusivist înseamnă automat un club bazat pe statut financiar?
Nu. Exclusivitatea poate fi construită în jurul selecției, al comportamentului, al discreției și al compatibilității dintre membri.
Un club care urmărește exclusiv averea sau notorietatea riscă să adune oameni importanți pe hârtie, dar fără relații autentice între ei. Valoarea apare atunci când statutul profesional este însoțit de caracter, contribuție și respect față de ceilalți membri.
De ce poate fi o comunitate mică mai valoroasă decât una foarte mare?
În comunitățile mai restrânse, oamenii au șanse mai mari să se revadă, să își amintească discuțiile și să construiască încredere în timp. Relațiile devin mai profunde, iar membrii nu rămân simple nume într-o listă.
O comunitate mare poate funcționa foarte bine, dar numai dacă ritmul de creștere nu depășește capacitatea oamenilor de a integra noii membri.
Cum poate fi măsurată calitatea unei comunități?
Numărul membrilor spune doar o parte din poveste. Mai relevante sunt frecvența cu care membrii revin, relațiile care continuă între evenimente, colaborările care apar și disponibilitatea oamenilor de a se ajuta.
Un semn important este și nivelul de încredere. Atunci când membrii pot vorbi deschis despre dificultăți, greșeli și decizii importante, comunitatea a trecut dincolo de networkingul superficial.
Ce poate distruge cel mai repede o comunitate exclusivistă?
Lipsa de consecvență în aplicarea regulilor este una dintre cele mai mari vulnerabilități. Dacă anumitor membri li se permite să ignore standardele pentru că sunt cunoscuți, bogați sau influenți, cultura grupului începe să se erodeze.
La fel de nocive sunt vânzarea agresivă, lipsa discreției și creșterea prea rapidă. Toate pot transforma încrederea într-o simplă promisiune de marketing.
De ce contează atât de mult calitatea conversațiilor într-un club privat?
Pentru că majoritatea beneficiilor materiale pot fi imitate. Evenimentele, reducerile și experiențele pot fi reproduse de alte organizații.
O conversație sinceră între oameni care au încredere unii în ceilalți este mult mai greu de copiat. Tocmai acest tip de relație poate transforma apartenența la un club într-o experiență cu valoare pe termen lung.
Cum poate un club să crească fără să își piardă identitatea?
Creșterea trebuie să fie mai lentă decât capacitatea comunității de a integra oamenii noi. Membrii existenți au nevoie de timp să îi cunoască pe cei care intră, iar noii membri au nevoie de contexte în care să înțeleagă regulile nescrise ale grupului.
Selecția atentă, recomandările, interviurile și păstrarea unor formate de întâlnire restrânse pot ajuta un club să crească fără să devină anonim.
Dinții se mișcă. Gingia s-a retras vizibil. Medicul a spus „grad 3″ sau „grad 4″ și ai ieșit din cabinet cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Poate ai citit despre tratamentul cu laser și te-ai întrebat dacă mai există o șansă reală sau dacă e prea târziu.
Problema cu majoritatea informațiilor disponibile online este că fie prezintă laserul ca pe o soluție miraculoasă, fie îl ignoră complet în favoarea chirurgiei clasice. Niciunul dintre extreme nu îți spune ce se întâmplă concret cu un dinte afectat sever, ce poate și ce nu poate face laserul în stadii avansate, și de ce „rezultate bune” nu înseamnă același lucru pentru toată lumea.
Dacă ai primit un diagnostic de parodontoză avansată și vrei să înțelegi ce înseamnă cu adevărat tratamentul laser pentru parodontoză în situația ta, citește mai departe.
Ce se întâmplă în parodontoza de grad 3 și 4
Parodontoza nu doare în stadiile timpurii. Asta e una dintre problemele ei principale. Până când simți că un dinte se mișcă sau că gingia s-a retras semnificativ, boala a lucrat deja ani de zile sub suprafață.
În stadiile 3 și 4, tabloul clinic este diferit față de ce se vede în ghidurile generale. Nu mai vorbim doar de inflamație gingivală sau pungi parodontale superficiale. Vorbim de:
- Pierdere osoasă de peste 50% din înălțimea rădăcinii
- Pungi parodontale adânci, de 6 mm sau mai mult
- Mobilitate dentară vizibilă, uneori severă
- Retracție gingivală avansată, cu rădăcini expuse
- Risc real de pierdere a dinților în absența tratamentului
Medicii de la Life Dental Spa subliniază că boala parodontală este diagnosticată târziu în România, tocmai pentru că evoluează fără durere. Laserul ajută la repararea ligamentului parodontal și la reatașarea acestuia la os, dar nu crește os nou. Asta e o distincție pe care puțini o explică clar. (Life Dental Spa, YouTube, „Tratamentul parodontozei cu laserul”, 2024)
Stadiul 4 adaugă un element suplimentar: dinții pot fi deja compromiși funcțional, adică nu mai pot susține masticația normală. Tratamentul în acest punct nu mai urmărește recuperarea completă, ci stabilizarea și salvarea a ceea ce mai poate fi salvat.
Ce face laserul și unde se oprește
Laserul dentar acționează pe mai multe niveluri simultan, ceea ce îl face util în parodontoza avansată. Dar „util” nu înseamnă „suficient” în toate cazurile.
Concret, laserul:
- Distruge bacteriile patogene din pungile parodontale, inclusiv cele care nu pot fi atinse prin detartraj clasic
- Vaporizează țesuturile infectate de sub gingie, lăsând zona curată și capabilă să se vindece
- Reduce inflamația din primele ședințe, ceea ce pacienții observă rapid
- Stimulează biologic refacerea ligamentului parodontal
- Reduce sângerarea și disconfortul față de metodele chirurgicale clasice
Laserul dentar poate avea un rol important în tratamentul parodontozei, însă eficiența sa depinde de stadiul bolii, de gradul pierderii osoase și de starea generală a țesuturilor parodontale. Pentru pacienții care vor să afle mai multe despre această abordare, poate fi util să consulte informații despre tratamentul parodontozei cu laser la clinica Deos Dental.
Unde se oprește? Laserul nu regenerează osul pierdut. Dacă pierderea osoasă este severă, laserul poate opri progresia și poate crea condiții mai bune pentru vindecare, dar nu poate reconstrui structura osoasă distrusă. Pentru asta există alte proceduri, cum ar fi grefele osoase sau membranele de regenerare, care se pot combina cu terapia laser.
Important: Dacă un dinte are mobilitate de gradul 3 (se mișcă în toate direcțiile) și pierdere osoasă circumferențială completă, laserul singur nu îl poate salva. Tratamentul laser este parte dintr-un protocol complex, nu o soluție independentă în cazurile severe.
Dr. Cristina Obreja explică în videoclipul său că, atunci când tratamentul este implementat într-un stadiu foarte avansat al bolii, rezultatele nu mai sunt aceleași ca în stadiile incipiente. Asta nu înseamnă că nu există rezultate, ci că așteptările trebuie calibrate corect. (Dr. Cristina Obreja, YouTube, „Cum se realizează tratamentul parodontozei cu laser?”, 2024)
Experiențe reale: ce spun pacienții cu parodontoză avansată
Comunitatea online de pe Reddit dedicată bolilor parodontale este una dintre puținele locuri unde pacienții vorbesc deschis despre ce s-a întâmplat cu adevărat, nu despre ce ar fi trebuit să se întâmple.
„Am avut o pungă de 7 mm care a ajuns la 3 mm după terapia laser. Dinții s-au stabilizat și nu mai am sângerare. Nu a fost o vindecare completă, dar a funcționat mai bine decât mă așteptam.” (u/throwaway_perio_help, r/PeriodontalDisease, 2025).
Experiența asta e mai comună decât pare. Reducerea pungilor parodontale de la valori severe la valori controlabile este un rezultat realist și valoros, chiar dacă nu înseamnă că boala a dispărut complet. Parodontoza rămâne o afecțiune cronică, iar tratamentul laser face parte dintr-un management pe termen lung, nu dintr-o rezolvare punctuală.
„Boala mea de stadiu 4 s-a stabilizat după tratamentul laser. Există mai puțin suport în spatele cercetărilor pentru unele tehnici, dar în cazul meu a funcționat. Dinții sunt acolo, nu i-am pierdut.” (u/gum_healed_2025, r/PeriodontalDisease, 2025).
Există și voci sceptice. Unii pacienți raportează că laserul a fost recomandat agresiv fără o evaluare clară a indicațiilor, sau că rezultatele au fost modeste față de costul tratamentului. Asta nu invalidează metoda, dar confirmă că indicația corectă contează enorm. Nu orice caz de parodontoză avansată răspunde la fel la laser.
Când laserul nu este suficient și ce urmează
Există situații clare în care laserul singur nu rezolvă problema. Nu e un eșec al metodei, ci o realitate clinică pe care e bine să o cunoști înainte de a începe tratamentul.
- Pierdere osoasă orizontală extinsă, unde nu mai există suport suficient pentru dinte
- Mobilitate dentară de gradul 3, cu dinte compromis funcțional
- Infecții acute sau abcese parodontale care necesită drenaj chirurgical
- Cazuri în care anatomia rădăcinii nu permite accesul instrumentelor laser în pungile profunde
În aceste situații, protocolul se extinde. Chirurgia parodontală clasică, grefele osoase sau extracția urmată de implant dentar devin opțiuni reale. Laserul poate fi folosit și în combinație cu chirurgia, pentru decontaminare și accelerarea vindecării post-operatorii.
De exemplu: Un pacient cu parodontoză de grad 3 la molarii inferiori, cu pungi de 7-8 mm și pierdere osoasă de 40-50%, poate beneficia de un protocol combinat: detartraj subgingival, tratament laser pe 4 ședințe la interval de 7-10 zile, urmat de reevaluare la 3 luni. Dacă pungile se reduc sub 4 mm și mobilitatea scade, dinții pot fi menținuți. Dacă nu, se discută chirurgia sau extracția selectivă. Costul unui astfel de protocol variază, în România, între 2.000 și 5.000 RON per arcadă, în funcție de complexitate.
Un aspect ignorat în aproape toate ghidurile: ce se întâmplă după tratament contează la fel de mult ca tratamentul în sine. Parodontoza are tendința de a recidiva dacă igiena orală nu este menținută riguros și dacă nu există controale periodice. Ozonoterapia de întreținere, periajul corect cu periuță interdentară și vizitele la 3-6 luni sunt parte din protocol, nu opționale.
Prevenirea pierderii dinților: ce mai poate fi făcut în stadii avansate
Întrebarea pe care o au cei mai mulți pacienți cu parodontoză de grad 3-4 nu este „cum funcționează laserul”, ci „mai pot fi salvați dinții mei”. Răspunsul depinde de câțiva factori pe care niciun articol nu îi poate evalua în locul unui medic, dar există câteva principii clare.
Dinții cu mobilitate redusă sau medie și cu pierdere osoasă parțială au șanse reale de a fi menținuți prin tratament activ. Dinții cu mobilitate severă și pierdere osoasă circumferențială completă sunt, în general, compromiși pe termen lung, indiferent de metoda de tratament.
Ce poți face concret:
- Solicită o radiografie panoramică actualizată și o evaluare parodontală completă cu sondaj al pungilor
- Cere medicului să îți explice care dinți sunt „mentenabili” și care sunt compromiși, cu criterii clare
- Nu amâna tratamentul activ, chiar dacă nu doare. Pierderea osoasă continuă silențios
- Renunță la fumat, dacă fumezi. Fumatul reduce semnificativ răspunsul la orice tratament parodontal, inclusiv laser
- Controlează afecțiunile sistemice asociate, în special diabetul, care agravează evoluția parodontozei
Un comentariu dintr-un videoclip de pe YouTube surprinde bine dilema multor pacienți: „Eu am diabet și un dinte abia mai stă. Ce aș putea face?” (@iasminadiaconu5790, YouTube, „Se mai tratează parodontoza avansată sau e nevoie de implanturi?”, 2023). Răspunsul nu e simplu, dar există. Diabetul controlat nu exclude tratamentul parodontal, ci impune un protocol adaptat și o colaborare între medicul stomatolog și medicul diabetolog.
Pierderea unui dinte din cauza parodontozei nu este un eșec definitiv. Implantul dentar rămâne o opțiune viabilă, dar și implantul necesită un teren parodontal sănătos. Tratarea parodontozei înainte de implant nu este opțională, ci obligatorie.
Ceea ce nu apare în niciun ghid despre parodontoza avansată este că momentul în care decizi să tratezi contează mai mult decât metoda pe care o alegi. Laserul în stadiu 2 dă rezultate spectaculoase. Laserul în stadiu 4 dă rezultate reale, dar mai modeste. Diferența nu o face tehnologia, ci timpul pierdut înainte de a ajunge la cabinet.
Informațiile din acest articol au scop exclusiv informativ și educațional. Nu înlocuiesc consultul unui medic sau specialist. Consultați un profesionist înainte de a lua orice decizie legată de sănătatea dumneavoastră.
Surse și experiențe din comunitate
- YouTube — Life Dental Spa — „Tratamentul parodontozei cu laserul” — youtube.com/watch?v=LNre9OYpTgc — 2024
- YouTube — Dr. Cristina Obreja — „Cum se realizează tratamentul parodontozei cu laser?” — youtube.com/watch?v=BsH9jbmr9_E — 2024
- YouTube — @iasminadiaconu5790 — „Se mai tratează parodontoza avansată sau e nevoie de implanturi?” — youtube.com/watch?v=oODLM2q2pzE — 2023
- Reddit — u/throwaway_perio_help — r/PeriodontalDisease — reddit.com/r/PeriodontalDisease/comments/1dznfsl/ — 2025
- Reddit — u/gum_healed_2025 — r/PeriodontalDisease — reddit.com/r/PeriodontalDisease/comments/1t81vnj/ — 2025
Pentru majoritatea oaspeților, camera de hotel este spațiul în care se formează cea mai mare parte a amintirilor legate de un sejur. Aici se odihnesc, se pregătesc pentru ziua următoare și, de multe ori, decid dacă vor reveni la aceeași unitate sau vor căuta alta la următoarea călătorie. Decizia se formează adesea din motive greu de pus în cuvinte de către oaspete, dar care se leagă direct de felul în care a fost gândit spațiul, de la temperatura percepută sub picioare până la liniștea din timpul nopții.
Atmosfera unei camere se construiește din detalii tactile
Contactul direct cu pardoseala este una dintre primele senzații fizice pe care le are un oaspete atunci când intră desculț în cameră, fie dimineața, fie la revenirea de pe drum, seara târziu. Textura și moliciunea potrivite, oferite de mocheta hotel, pot schimba radical felul în care este percepută o cameră, chiar dacă restul mobilierului rămâne identic de la o unitate la alta din același lanț hotelier internațional.
Dincolo de senzația tactilă, pardoseala influențează și percepția termică a spațiului. O cameră cu suprafețe reci sub picioare pare, subiectiv, mai puțin îngrijită, indiferent de calitatea reală a finisajelor din jur. Această diferență de percepție este adesea subestimată de administratorii de hoteluri, care investesc mult în mobilier și decor, dar tratează pardoseala ca pe un detaliu secundar, rezolvat abia la finalul bugetului de amenajare, atunci când resursele rămase sunt deja limitate.
Zgomotul, vecinul invizibil al oricărui sejur
Camerele de hotel sunt, prin natura lor, spații apropiate unele de altele, separate de pereți care nu pot fi făcuți infinit de groși din motive practice și economice. Zgomotul pașilor din camera de sus sau din coridorul adiacent rămâne una dintre cele mai frecvente nemulțumiri semnalate de oaspeți în recenziile online, chiar și la unități altfel apreciate pentru servicii și locație. De multe ori, oaspeții nu identifică pardoseala drept sursa reală a problemei, ci descriu simplu senzația de spațiu zgomotos sau agitat.
Pardoseala joacă un rol important în absorbția acestor sunete, mai ales în zonele de trecere frecventă dintre cameră și baie sau dintre pat și fereastră. Un material cu proprietăți fonoabsorbante bune reduce transmiterea zgomotului către camerele vecine și către etajele inferioare, un aspect esențial mai ales în clădirile mai vechi, cu structuri care nu au fost proiectate inițial pentru izolare fonică performantă.
Rotația rapidă a oaspeților cere materiale rezistente
Spre diferență de o locuință obișnuită, o cameră de hotel trece printr-un ciclu de utilizare intensă: oaspeți diferiți, bagaje trase pe roți, curățenie zilnică, uneori mai multe rezervări consecutive în aceeași săptămână. Această frecvență ridicată de utilizare pune presiune reală pe orice suprafață, iar pardoseala este printre primele elemente afectate vizibil, mai ales în zona din jurul patului și a ușii de acces.
În etapa de renovare sau construcție, administratorii care iau în calcul mocheta trafic intens pentru zonele cu rotație mare reduc riscul de uzură prematură și de decolorare vizibilă în punctele de trecere frecventă. Este o decizie care ține mai puțin de stil și mai mult de longevitatea reală a investiției în amenajare, vizibilă abia după primele sezoane de utilizare intensă.
Un sejur care rămâne în amintire pentru motivele potrivite
O cameră confortabilă nu se remarcă prin elemente spectaculoase, ci prin absența problemelor: fără zgomot deranjant, fără senzație de rece sub picioare, fără uzură vizibilă în zonele circulate. Aceste detalii, adunate, formează impresia generală pe care un oaspete o duce cu el după plecare și pe care o transmite, adesea fără să conștientizeze, în recomandările făcute prietenilor sau colegilor și în deciziile viitoare de rezervare.
Colaborarea cu un designer de interior sau cu o echipă specializată în amenajări hoteliere ajută la alinierea acestor decizii tehnice cu identitatea vizuală a unității, astfel încât confortul și estetica să funcționeze împreună, nu în tensiune una cu cealaltă, pe toată durata de viață a amenajării, indiferent de câte sezoane trec de la deschiderea propriu-zisă a hotelului.
De Ce Randarea 3D Vinde: Rolul Vizualizării în Decizia de Cumpărare
Un cumpărător rareori investește într-un produs sau într-un spațiu pe care nu îl poate vedea clar. Această observație simplă explică...
IT Outsourcing Services in Switzerland Powered by Feel IT
Today more then ever, businesses need to stay ahead of the curve to remain competitive. For companies in Switzerland, leveraging IT...
Curățarea facială agresivă poate afecta bariera pielii? Ce alternative moderne există pentru tenul sensibil și congestionat
Mult timp, ideea de „curățare profundă a tenului” a fost asociată cu proceduri agresive, extracții mecanice dureroase și iritații care...
Dracula Tour – Discover the Legends, Castles and Medieval Stories of Transylvania
Few stories are as closely connected with Romania in the imagination of international travelers as the legend of Dracula. Gothic...
Astăzi începe Big Little Festival 2026 la Palatul Mogoșoaia, cu HONOR partener de tehnologie
Timp de trei zile, HONOR îi așteaptă pe copii și părinți cu experiențe creative, jocuri interactive și provocări pline de...
24h Endurance Bike Race 2026: 640 de kilometri în 24 de ore la MotorPark România
Peste 24 de ore de competiție, sute de kilometri parcurși, dueluri până la ultimele ture și o nouă demonstrație că...
JUDO MAI APROAPE DE COPII, ÎN SECTORUL 2!
În cadrul parteneriatului dintre Federația Română de Judo și Primăria Sectorului 2 București, la Școala Gimnazială nr. 39 a avut...
Cum se construiește o comunitate în care calitatea contează mai mult decât numărul?
La o masă cu zece oameni se poate întâmpla mai mult decât într-o sală cu trei sute. Am văzut întâlniri...
August, luna care decide cât mai produce solarul până în toamnă. Ce fac fermierii ca să evite pierderile de final de sezon
Pentru fermierii care cultivă legume în solarii, luna august nu înseamnă final de sezon, ci o perioadă decisivă. După săptămâni...
Parodontoza în stadii avansate și laserul – ce funcționează cu adevărat și ce nu
Dinții se mișcă. Gingia s-a retras vizibil. Medicul a spus „grad 3″ sau „grad 4″ și ai ieșit din cabinet...
Wawsome lanseaza campania „Cunoaste-ti drepturile” pentru a informa consumatorii despre dreptul la accesibilitate digitala
Bucuresti, 18 August 2026– La un an de la intrarea in vigoare a obligatiilor privind accesibilitatea digitala pentru numeroase produse...
Xiaomi aduce în România seria REDMI 17, cu o baterie de 7.500 mAh, un ecran generos de 6,9 inch și rezistență pentru utilizarea zilnică
București, 18 august 2026 – Xiaomi aduce în România seria REDMI 17, cea mai nouă generație a gamei sale de smartphone-uri...
3 zile. 15 ani de Summer Well. Un weekend care ramane cu noi.
Summer Well si-a incheiat editia aniversara de 15 ani dupa trei zile in care muzica, arta, designul si energia publicului...
Eveniment parfumat la malul mării: Oriflame lansează două noi parfumuri de nișă create în colaborare cu Givaudan Paris la Hotel Carmen International
În această vară, parfumurile Top Scents by Oriflame se regăsesc într-unul dintre cele mai elegante decoruri de pe litoralul românesc. Pentru al...
O româncă din Top 100 Români de Pretutindeni atrage 500.000 de lire sterline pentru startup-ul său din Marea Britanie
FlairMakers, compania fondată de Raluca Epureanu, construiește infrastructura digitală pentru o nouă piață a muncii în HoReCa și este deja...
LumeaMuzicii.ro: OLiX de la Kiss FM, într-un interviu cu Alina Palade
OLiX de la Kiss FM este protagonistul unui interviu semnat de Alina Palade și publicat de LumeaMuzicii.ro pe 13 august...
-
Afaceriacum 5 ore
IT Outsourcing Services in Switzerland Powered by Feel IT
-
Afaceriacum 6 zile
Cum se construiește o comunitate în care calitatea contează mai mult decât numărul?
-
acum o săptămână
LumeaMuzicii.ro: OLiX de la Kiss FM, într-un interviu cu Alina Palade
-
Socialacum o săptămână
O româncă din Top 100 Români de Pretutindeni atrage 500.000 de lire sterline pentru startup-ul său din Marea Britanie
-
Afaceriacum o săptămână
Eveniment parfumat la malul mării: Oriflame lansează două noi parfumuri de nișă create în colaborare cu Givaudan Paris la Hotel Carmen International
-
Exclusivacum 6 zile
Parodontoza în stadii avansate și laserul – ce funcționează cu adevărat și ce nu
-
Afaceriacum o săptămânăShaorma Fest 2026: două zile de gastronomie și entertainment la Divertiland Water Park, lângă București, în septembrie
-
Uncategorizedacum 7 zile
3 zile. 15 ani de Summer Well. Un weekend care ramane cu noi.