Instituțiile statului Român prevăzute de Constituția României au fost definite și împuternicite de poporul român cu atribuții care să le distingă între ele, cu respectarea principiului separației puterilor în stat. Însă, orice individ ajuns într-un scaun tinde spre mai mult… spre puterea absolută… spre acapararea puterii statului (a instituțiilor acestuia).

Un astfel de caz este al Poliției Române și al Poliției Judiciare care au multiplă subordonare: politică (șeful IGPR este numit de primul-ministru), Parchetelor iar, potrivit art. 5 din HG nr.991/2005 controlul acțiunilor polițienești sunt supuse instanțelor de judecată. Ba, mai mult, Poliția Română este subordonată Ministerului Afacerilor Interne, o instituție cu polițiști politici care aplică întocmai programul politic al Guvernului României – art. 1 alin.(2) lit.b)[1] din Ordonața de urgență privind organizarea și fucnționarea MAI.

În continuare, în nicio Lege specifică/cu referire la specificul Poliției Române/Poliției Judiciare nu se prevede textul articolului 130 Constituție: „Instantele judecatoresti dispun de politia pusa in serviciul lor”.

Iar partea cea mai frumoasă este că atât OUG nr.30/2007 a fost emisă fără ca Guvernul României să fie abilitat de Parlament să emită ordonanțe de urgență… aspect care i-a încurajat pe polițiștii politici din Aparatul central al M.A.I. și guvernanți să emită „ordonanțe de urgență, cu carul” prin care au modificat și completat Legea poliției judiciare 364/2004 și statutul polițistului (legea nr.360/2002).

Potrivit Legii nr. 502/2006, Legii nr.266/2007 și a Legii nr.373/2007 Guvernul României nu era abilitat de Parlamentul României să emită O.U.G. privind organizarea și funcționarea M.A.I…. Urgența enunțată în cuprinsul normativului privind organizarea și funcționarea M.A.I. este absurdă și ilegală în condițiile în care această instituție nu era înființată prin Lege… și nici prin hotărâre a guvernului, în conformitate cu dispozițiile art.40 alin.(1)[2] din legea nr.90/2001. Pe cale de consecință, OUG nr.30/2007 contravine art. art. 116[3] și 117[4] din Constituția României… Ministerul Afacerilor Interne s-a înființat abia în anul 2012, potrivit art. 1 alin.(1) al OUG nr.96/2012. Până atunci, această instituție a fost doar „organizată” pentru a ”funcționa”, nicidecum înființată prin Lege, potrivit alin.(1) al art. 117 al Constituției României. Așadar, Ministerul Afacerilor Interne a funcționat ilegal în perioada 1990-2012, întrucât NU A FOST ÎNFIINȚAT,toate normele emise de această instituție în perioada 1990-2012 fiind ilegale întrucât contravin Constituției României.

Poliția Politică – Ministerul Afacerilor Interne, pentru eludarea principiului transparenței în administrația publică și sustragerea de la criticile societății civile a proiectelor de norme modificatoare –O.U.G. –, eludarea Legii nr.52/2003, împreună cu Guvernul României au modificat Legea nr. 360 prin: O.U.G. nr.89/2003, O.U.G. nr.107/2011, O.U.G. nr.96/2012, OUG nr.21/2016, cu încălcarea art.115 alin.(1) și (6) Constituție, modificări care nu mai pot fi sancționate decât de Curtea Constituțională a României.

            Pentru a-și subordona Poliția judiciară, poliția politică – Aparatul central al M.A.I. prin Guvernul României a emis OUG nr.59/2013 (fără a fi ablitat de Parlament printr-o Lege de abilitare). Potrivit OUG nr.59/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei publicată în  Monitorul Oficial nr.355 din 14 iunie 2013[5] structurile Poliției Judiciare se organizează și funcționează” în structura Aparatului Central al M.A.I., nicidecum nu se înființează în cadrul Aparatului Central al M.A.I. Cu toate acestea, pe sitte-ul M.A.I., la structura organizatorică a Aparatului central, nu figurează nicio entitate a Poliției judiciare  (nici măcar Direcția Generală Anticorupție). Direcția Generală Anticorupție figurează, pe același sitte, la „structuri subordonate” Aparatului central al M.A.I. Așadar, Poliția Judiciară nu are niciun reprezentant în Aparatul central al M.A.I. ci se subordonează ministrului M.A.I. și M.A.I. Iar dacă Poliția judiciară își desfășoară activitatea sub coordonarea procurorului iar acțiunile sale sunt supuse exclusiv controlului instanței de judecată (conorm art. 126 și 130 Consttiuție), ce caută Aparatul central al M.A.I. (compus exclusiv din structure suport: resurse umane, medical, IT, financiar-contabil, control intern, administrativ-logistic) „în această ecuație” care vizează Poliția Judiciară și actul de Justiție?

Și, cum, teoretic, Poliția Judiciară își desfășoară atribuțiile în subordinea procurorului (țeapă!, polițiștii din poliția judiciară au și „șefi ierarhici” – pe ăia din Aparatul central al M.A.I.) dar sunt controlați și sancționați de șefii ierarhici din M.A.I. „pentru cum instrumentează dosarele” (conform legii nr.364/2004 și Legii nr.360/2002), uite cum procurorul și judecătorul sunt scoși din ecuație.

Dar, poliția politică (Ministeul Afacerilor Interne), nu s-a oprit aici ci, ca să fie sigură că a subordonat pe deplin structurii politice, Poliția Judiciară și Poliția, în general, a recurs la o șmecherie care, în opinia mea, este o gravă infracțiune (trădarea – art.394 Cod Penal):

La momentul actual, polițiștii sunt încadrați „în funcții ipotetice (conform HG nr.0610/2017)” nicidecum în funcții prevăzute de Lege (art.22 alin.(5)[6] din Legea nr.360/2002 respectiv Legea nr.153/2017 privind salarizarea unitară a personalului bugetar. În fapt și în drept, legea pentru stabilirea funcțiilor polițiștilor ordonată imperativ de art.22 alin.(5) din legea nr.360/2002 nu a fost niciodată adoptată de Parlament și promulgată de Președintele României. Doar, începând cu anul 2009, legile unitare de salarizare pentru personalul bugetar nu au intrat niciodată în vigoare ci doar au fost prorogate termenele privind intrarea în vigoare a legilor unitare de salarizare (330/2009, 284 și 285/2010, 153/2017). Mai mult, legile unitare de salarizare nu stabilesc funcțiile polițiștilor ci oferă o marjă de apreciere. Iar funcțiile polițiștilor prevăzute în legile unitare de salarizare sunt identice cu cele ale militarilor ceea ce demonstrează, fără echivoc, că Poliția nu a fost demilitarizată decât la nivel declarative – politic.

Așadar  ”numirea în funcții ipotetice a polițiștilor” de către poliția politică: Ministerul Afacerilor Interne nu mai are rezonanță în art.3 lit.f)[7] din Legea nr.188/1999 art.66 alin.(1)[8] din Legea nr.360/2002 prin care legiuitorul a statuat stabilitatea în funcție a funcționarului public (implicit a polițistului) tocmai pentru ca acesta să nu fie supus arbitrariului și abuzului din partea terților, politicienilor, dat fiind atribuțiile cu care funcționarul public (mai ales polițistul) este însărcinat în calitatea sa oficială. Ori, din moment ce polițiștii sunt numiți de M.A.I. „în funcții ipotetice”, este de domeniul evidenței că această garanție (stabilitatea în funcția publică) este utopică, inexistentă.

Iar dacă numirea în funcție a polițistului este utopică (ipotetică), este evident că și funcția de: inspector general al I.G.P.R., director general-polițist din MAI și Poliție (inclusiv director general D.G.P.M.B.), director general adjunct D.G.P.M.B. șef serviciu-polițist, polițist-funcție de execuție etc. din M.A.I. și Poliție sunt inexistente.

În aceste condiții, funcțiile de polițist nu au existat niciodată (întrucât nu au fost înființate prin lege), legile unitare de salarizare (care nu au intrat niciodată în vigoare pentru aplicarea coeficienților maximi) pentru personalul bugetar oferind doar „o marjă de apreciere”… și, neavând polițiștii funcții stabilite prin Lege, TOATE ACTELE PERSOANELOR – POLIȚIST DIN M.A.I. ȘI POLIȚIE CARE AU ÎNTOCMIT ÎNSCRISURI DIN ACEASTĂ CALITATE SUNT LOVITE DE NULITATE ABSOLUTĂ!

Întrucât, România, practic, nu are polițiști (funcțiile polițiștilor nu au fost înființate prin Lege nici până în prezent), singurul responsabil pentru această dengrigoladă este Aparatul central al M.A.I. – poliția politică, pentru care interesele unor politicieni/interlopi/afaceriști sunt mai importante decât statul și cetățeanul român.

NOTĂ: probele care au stat la baza prezentului articol (atașamentele) au fost preluate de pe pagina oficială a Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”. (Alexandru Firicel – șef Departament Investigații al Ziarului Incisiv de Prahova).

[1] (2) Ministerul Afacerilor Interne*) exercită, conform Constituţiei şi legilor ţării, atribuţiile ce îi revin cu privire la: b) realizarea Programului de guvernare şi a strategiilor în domeniul reformei administraţiei publice şi ordinii publice şi monitorizarea, în numele Guvernului, a elaborării şi aplicării programelor de reformă instituţională de către ministere şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale

[2] Articolul 40(1) Rolul, funcțiile, atribuțiile, structura organizatorică și numărul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanța, volumul, complexitatea și specificul activității desfășurate și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

[3] ART. 116 Structura (1) Ministerele se organizeaza numai in subordinea Guvernului. (2) Alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome.

[4] ART. 117 Infiintarea (1) Ministerele se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza potrivit legii. (2) Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, in subordinea lor, numai daca legea le recunoaste aceasta competenta. (3) Autoritati administrative autonome se pot infiinta prin lege organica.

[5] Articolul IIIArticolul 4 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 13 septembrie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:”Art. 4. – Organele de cercetare ale poliţiei judiciare sunt organizate şi funcţionează în structura aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, în structura Direcţiei generale anticorupţie, a Inspectoratului General al Poliţiei Române, a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi a unităţilor teritoriale ale acestora.”

[6] (5) Funcțiile și modul de salarizare ale polițiștilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

[7] Articolul 3 Principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt: f) stabilitate în exercitarea funcției publice;

[8] Articolul 66(1) Stabilitatea polițistului la locul de muncă este garantată, în condițiile prezentei legi.(2) Raportul de serviciu al polițistului ia naștere o data cu acordarea primului grad profesional.