Cu timpul, conturul feței începe să-și piardă fermitatea, linia mandibulară devine mai puțin definită, iar pielea din zona gâtului coboară treptat, însă chirurgia facială avansează și ea. Schimbările pielii prin care trecem nu se datorează doar trecerii timpului, ci și scăderii naturale a producției de colagen și elastină. Pentru mult timp, soluția standard a fost liftingul facial chirurgical, o intervenție invazivă, cu o perioadă lungă de recuperare și rezultate bune, dar nu întotdeauna naturale.

Astăzi, tehnologia FaceTite vine ca un răspuns adaptat femeii moderne. Este o procedură minim-invazivă, cu rezultate comparabile unui lifting clasic, dar.. fără bisturiu.

Ce trebuie să știi despre procedura estetică FaceTite

Procedura FaceTite a fost lansată în jurul anului 2011, fiind dezvoltată de compania InMode, un lider în tehnologii estetice minim invazive. A fost introdusă pe piață drept o alternativă sigură și eficientă la liftingul facial chirurgical, folosind tehnologia RFAL (Radio-Frequency Assisted Lipolysis), dezvoltată pentru a remodela și tonifia pielea din interior, prin intermediul energiei termice controlate. Procedura constă în introducerea sub piele a unei canule fine, care livrează energie radiofrecventă direct între straturile dermice și adipoase.

Această energie încălzește și lichefiază celulele adipoase, care pot fi eliminate ulterior, în timp ce stimulează în mod natural producția de colagen și elastină. În urma unei proceduri estetice FaceTite, obții un efect de lifting vizibil, piele mai fermă și contur facial definit. Toate aceste rezultate sunt obținute fără tăieturi sau cicatrici.

Pentru cine este recomandat tratamentul FaceTite?

În cadrul clinicii dr. Dali, experții noştri recomandă proceduri FaceTite persoanelor cu laxitate ușoară spre moderată a pielii, care nu doresc (sau nu pot) să recurgă la o intervenție chirurgicală clasică. Printre zonele cel mai frecvent tratate se numără:

• linia mandibulară (jawline);
• bărbia dublă;
• obrajii cu pierdere de volum;
• zona gâtului;
• pliurile nazolabiale.

În schimb, echipa noastră NU recomandă procedura estetică FaceTite persoanelor cu piele foarte laxă, cu exces de piele sever, sau cu boli de colagen, care afectează vindecarea și tonusul pielii.

Diferența dintre FaceTite și celelalte tratamente estetice și chirurgicale faciale

Procedura FaceTite versus liftingul chirurgical clasic:

• Liftingul facial implică anestezie generală, spitalizare, tăieturi, cicatrici și o perioadă de recuperare ce poate depăși 2-3 săptămâni.
• Cu FaceTite, intervenția se face cu anestezie locală, nu implică incizii vizibile și permite revenirea rapidă la activitățile zilnice.
• Deși liftingul chirurgical are rezultate pe termen mai lung, pentru majoritatea pacienților FaceTite oferă un echilibru perfect între eficiență și confort post-procedură.

Procedura FaceTite versus HIFU (High Intensity Focused Ultrasound)

• HIFU este tot o tehnologie non-invazivă, dar acționează mai superficial.
• FaceTite permite o penetrare de până la 4 mm, cu un profil termic de încă 1 mm, stimulând colagenul în profunzime.
• Rezultatele HIFU pot fi mai subtile și mai lente, în timp ce FaceTite oferă o remodelare vizibilă după 1-2 săptămâni.

Procedura FaceTite versus Morpheus 8 (microneedling cu radiofrecvență)

• Ambele folosesc radiofrecvență, dar Morpheus 8 lucrează prin piele, fără introducerea unei canule.
• FaceTite acționează mai adânc și mai precis pe grăsimea subcutanată, topind-o și reconturând fizic zona.
• Pentru pacienții cu depozite vizibile de grăsime la nivelul feței sau bărbiei, FaceTite este mai eficient.

La ce rezultate te poți aștepta?

În urma procedurii chirurgicale estetice FaceTite, efectele sunt vizibile începând cu primele două săptămâni, dar se intensifică pe măsură ce colagenul este produs treptat. Procedura are  rezultate optime la 3-6 luni de la intervenție. Datorită caracterului minim invaziv, tratamentul nu lasă urme vizibile, iar pacienții încep să observe:

• reducerea pielii lăsate;
• dispariția bărbiei duble;
• redefinirea conturului mandibular;
• netezirea ridurilor profunde.

Rezultatele pot dura între 3 și 5 ani, în funcție de stilul de viață, calitatea pielii și rutina de îngrijire ulterioară.

Concluzie

Dacă ai început să observi semnele vizibile ale îmbătrânirii, dar nu dorești o intervenție chirurgicală clasică, FaceTite este alternativa medicală pe care îți recomandăm să o iei în calcul.

La clinica Dr. Dali din București, procedura este efectuată de medici cu experiență în liposculptură facială, cu tehnologie de ultimă generație și protocoale personalizate pentru fiecare pacient. Procedura NU implică tăieturi, nu necesă recuperare de durată și oferă un efect de lifting vizibil și armonios.

Poligraful, cunoscut popular și sub denumirea de „detector de minciuni”, este un instrument care măsoară răspunsurile fiziologice ale organismului – ritmul cardiac, respirația, tensiunea arterială și conductanța pielii – atunci când o persoană răspunde la întrebări. Deși principiul de bază al testării este același pentru toți, modul în care corpul reacționează poate varia considerabil în funcție de vârstă.

Aceste variații ridică o întrebare esențială: poate fi interpretată în același mod reacția unui adolescent, a unui adult și a unei persoane în vârstă? Răspunsul este nuanțat, iar înțelegerea particularităților fiecărei grupe de vârstă este fundamentală pentru acuratețea testului.

Testarea adolescenților – Dificultăți specifice

Adolescenții reprezintă o categorie aparte atunci când vine vorba de testarea cu poligraful.

• Nivelul de maturitate emoțională și cognitivă – la tineri, emoțiile sunt trăite mai intens, iar mecanismele de control emoțional nu sunt pe deplin dezvoltate. Acest lucru poate amplifica reacțiile fiziologice, chiar și atunci când spun adevărul.
• Teama de autoritate – simpla prezență a examinatorului sau a unui adult în poziție de autoritate poate genera anxietate puternică, ceea ce influențează răspunsurile măsurate.
• Dificultăți de înțelegere a întrebărilor – uneori, întrebările, deși formulate corect, pot fi percepute ca ambigue sau prea complexe pentru nivelul lor de dezvoltare, ceea ce duce la reacții fiziologice care nu reflectă neapărat minciuna.

Astfel, în cazul adolescenților, este nevoie de o abordare delicată, de întrebări adaptate vârstei și de un mediu de testare mai relaxat, pentru a reduce pe cât posibil factorii de stres care pot distorsiona rezultatele.

Reacțiile fiziologice la persoanele în vârstă

La polul opus, persoanele vârstnice prezintă alte particularități.

• Modificările fiziologice naturale – odată cu înaintarea în vârstă, ritmul cardiac, tensiunea arterială și reactivitatea sistemului nervos autonom se schimbă. Reacțiile pot fi mai lente sau mai reduse ca intensitate.
• Prezența unor afecțiuni medicale – hipertensiunea, bolile cardiovasculare sau utilizarea unor medicamente (de exemplu, beta-blocantele) pot influența direct indicatorii măsurați de poligraf.
• Nivelul de anxietate – persoanele în vârstă pot manifesta mai puțină anxietate în timpul testului, uneori datorită experienței de viață sau a unei atitudini mai detașate, ceea ce poate face ca diferențele între răspunsurile „adevărate” și „false” să fie mai puțin evidente.

Pentru această categorie de vârstă, interpretarea rezultatelor trebuie făcută cu prudență, ținând cont de contextul medical și psihologic al fiecărei persoane.

Necesitatea de a calibra testul în funcție de vârstă

Un aspect esențial în utilizarea poligrafului este calibrarea testului. Asta înseamnă că examinatorul trebuie să țină cont de vârsta, starea de sănătate și particularitățile psihologice ale persoanei evaluate.

• Pentru tineri: întrebările trebuie simplificate, mediul de testare adaptat pentru a reduce anxietatea, iar rezultatele analizate cu un grad suplimentar de atenție.
• Pentru adulți: se aplică standardele obișnuite, însă trebuie verificat dacă există factori externi (oboseală, stres extrem, consum de substanțe stimulante) care pot influența răspunsurile.
• Pentru vârstnici: testul trebuie corelat cu istoricul medical și cu posibilele efecte ale tratamentelor medicamentoase. În unele cazuri, examinatorul poate decide ajustări în analiza graficelor, pentru a diferenția mai clar reacțiile fiziologice relevante.

Astfel, calibrarea nu doar că sporește acuratețea testului, dar și respectă etica profesională, evitând interpretări eronate care ar putea afecta reputația sau viața persoanei testate.

Concluzie

Poligraful este un instrument valoros pentru evaluarea veridicității, însă interpretarea rezultatelor nu poate fi făcută în mod identic pentru toate categoriile de vârstă. Adolescenții pot reacționa exagerat din cauza emoțiilor, persoanele vârstnice pot avea reacții diminuate din cauza modificărilor fiziologice, iar adulții tineri se află undeva la mijloc, influențați mai mult de context și de starea psihologică.

Din acest motiv, este esențial ca testarea să fie realizată de specialiști care cunosc aceste diferențe și știu cum să calibreze instrumentul pentru fiecare caz în parte. Best-Polygraph oferă servicii profesioniste în acest sens, asigurând evaluări adaptate fiecărei grupe de vârstă și rezultate interpretate corect, cu respect pentru contextul individual al fiecărei persoane.

Deficitul de fier este una dintre cele mai frecvente cauze de oboseală, anemie și scădere a capacității de concentrare, însă puțini știu că nu întotdeauna provine dintr-o alimentație săracă în fier. În numeroase cazuri, problema reală este digestivă: organismul nu mai poate absorbi corect fierul din alimente, din cauza inflamației intestinale, disbiozei, gastritei atrofice sau bolii celiace. În aceste situații, suplimentele clasice nu aduc rezultate, iar valorile de feritină rămân scăzute în ciuda tratamentului.

În acest articol, explicăm de ce absorbția fierului depinde de sănătatea intestinului, care sunt cauzele medicale ale malabsorbției de fier, cum se corelează microbiomul intestinal cu metabolismul fierului și ce analize pot identifica un deficit „ascuns”.

Deficitul de fier nu înseamnă întotdeauna „nu mănânc suficient”

Fierul este un element esențial pentru formarea hemoglobinei și transportul oxigenului către țesuturi. Deși un aport alimentar scăzut poate contribui la apariția anemiei, absorbția fierului depinde în mod direct de starea tractului digestiv. La nivel global, peste 1,2 miliarde de persoane prezintă anemie feriprivă, iar studiile arată că în peste o treime dintre cazuri, dieta este adecvată, însă există probleme de absorbție intestinală.

Mucoasa intestinală, aciditatea gastrică și echilibrul microbiomului sunt factori esențiali pentru transformarea fierului în forma sa activă și pentru transportul său către sânge. Așadar, chiar și o dietă bogată în surse de fier nu garantează o absorbție eficientă dacă există inflamație digestivă sau dezechilibru bacterian.

Cum se absoarbe fierul în organism

Pentru ca fierul din alimente să ajungă acolo unde trebuie, adică în sânge și apoi în celule, organismul urmează un proces atent controlat, care începe în stomac și continuă în intestinul subțire. Dacă ar fi să-l comparăm cu un circuit de transport, stomacul este gara de plecare, iar duodenul și jejunul (primele segmente ale intestinului subțire) sunt principalele stații unde fierul „se îmbarcă” spre sânge.

În această etapă, celulele intestinale (numite enterocite) folosesc mici „transportoare” specializate, similare unor porți cu acces controlat. Unul dintre ele este DMT1, care preia fierul în forma sa activă (numită Fe²⁺) și îl transferă în interiorul celulei. De aici, o altă proteină numită ferroportină acționează ca o „ieșire spre circulație”, eliberând fierul în sânge.

Întregul proces este reglat fin de hepcidină, un hormon produs de ficat, care este un fel de „paznic al porților”. Când organismul are suficient fier sau când există inflamație, hepcidina crește și „închide poarta” ferroportinei, pentru a limita absorbția. Acesta este motivul pentru care, în inflamațiile cronice intestinale sau în infecții, valorile de fier pot fi scăzute, chiar dacă alimentația este corectă.

Fierul se găsește în două forme principale:

• fier hemic, din carne, pește sau ouă, care se absoarbe ușor (aproximativ 20–30% din cantitatea ingerată);
• fier non-hemic, din legume, cereale și semințe, care are o absorbție mai scăzută (sub 10%) și necesită acid gastric și vitamina C pentru a deveni biodisponibil.

Aici intervine o problemă frecvent ignorată, și anume aciditatea gastrică. În condiții normale, acidul gastric are rolul de a menține fierul într-o formă solubilă, „pregătită” pentru a fi absorbită. Când aciditatea este scăzută (de exemplu, din cauza tratamentelor antiacide, a gastritei sau a infecției cu Helicobacter pylori), fierul rămâne într-o formă inactivă, greu de procesat.

Pe termen lung, și inflamațiile intestinale pot perturba acest mecanism. Mucoasa inflamată nu mai funcționează ca o barieră selectivă, iar organismul reacționează prin creșterea hepcidinei, reducând intenționat absorbția fierului ca mecanism de protecție. Astfel apare un paradox frecvent întâlnit în practică: pacientul are alimentație echilibrată, dar continuă să aibă deficit de fier.

Intestinul poate deveni cauza reală a deficitului de fier

De multe ori, pacienții cu valori scăzute ale fierului își pun întrebarea: „Dar eu mănânc bine, de ce tot am anemie?” Răspunsul, de cele mai multe ori, nu este în farfurie, ci în modul în care organismul procesează ceea ce primește. Există mai multe afecțiuni digestive care pot împiedica absorbția normală a fierului, chiar și atunci când aportul alimentar este corect.

Stomacul are rolul de „preparator chimic” al fierului. Acidul gastric ajută la transformarea fierului alimentar în forma sa activă, ușor de absorbit. În gastrita atrofică, o inflamație cronică în care celulele care secretă acid și factor intrinsec se distrug treptat,  acest proces se blochează. Pe măsură ce aciditatea scade, fierul rămâne într-o formă oxidată (Fe³⁺), dificil de absorbit.

În plus, aceeași afecțiune poate reduce și absorbția vitaminei B12, ceea ce explică de ce uneori pacienții cu gastrită atrofică prezintă anemie mixtă (feriprivă + megaloblastică). Mulți pacienți ajung la medic cu valori scăzute ale feritinei și hemoglobinei, deși alimentația este normală.

În boala celiacă, glutenul determină o reacție imună anormală, care inflamează și deteriorează vilozitățile intestinale. Dacă ne imaginăm mucoasa intestinală ca pe o pânză fină plină de pliuri (vilozități), în celiacie aceste pliuri se aplatizează, iar suprafața de absorbție se reduce dramatic.

Deoarece duodenul este zona principală unde se absoarbe fierul, inflamația celiacă duce inevitabil la malabsorbție. Chiar și cantități mici de gluten (pâine, sosuri, cereale ascunse) pot menține inflamația și pot împiedica refacerea rezervelor de fier. Abia după eliminarea completă a glutenului, în 6–12 luni, feritina tinde să revină la normal, în funcție de aderența la dieta fără gluten și severitatea inițială.

Analize recomandate în deficitul de fier

Identificarea cauzei este esențială pentru tratament. Pe lângă hemoleucogramă, sunt utile:

• Feritină serică – indicatorul cel mai sensibil al rezervelor de fier (<30 ng/mL sugerează deficit).
• TIBC și saturația transferinei – arată cât de bine este transportat fierul în organism.
• Vitamina B12 și folat – pentru diagnostic diferențial.
• Test Helicobacter pylori și anticorpi anti-transglutaminază (celiachie).
• Calprotectină fecală – pentru depistarea inflamației intestinale.

Dacă valorile rămân scăzute în ciuda tratamentului, e indicată o evaluare gastroenterologică completă, inclusiv a microbiomului intestinal.

Concluzie

Deficitul de fier nu este întotdeauna o problemă de alimentație, ci adesea un semnal al unei disfuncții digestive care împiedică absorbția corectă. Corectarea unui deficit de fier nu înseamnă doar administrarea de suplimente. În spatele unei feritine scăzute se pot ascunde mecanisme complexe care țin de microbiom, secreția gastrică, integritatea mucoasei și chiar de echilibrul hormonal sau imun.

O evaluare gastro-nutrițională completă, care integrează analizele de laborator, istoricul digestiv și statusul microbiotei, este cea mai sigură cale pentru a trata cauza, nu doar efectul. Dacă te confrunți cu oboseală persistentă, valori scăzute ale feritinei sau tulburări digestive, poti să te programezi pentru o evaluare medicală completă la Dr. Roxana Voica, medic gastroenterolog şi nutriţionist.