Connect with us

Exclusiv

EXCLUSIV/Ginel, “norocosul”/Adjunctul șefului Poliției Prahova in „malaxorul” Corpului de Control al MAI

Publicat

acum 8 ani

pe

Într-o plângere adresată de colonelul Florin Gulianu președintelui Curții Militare de Apel București, șefa DNA și fostul prim-adjunct al directorului SRI sunt acuzați de abuzuri grave. Fostul ofițer al serviciului secret arată cum acționau procurorii militari la comandă, fără să țină cont de drepturile omului şi de legislaţia europeană care spune că divulgarea unor acte de coruţie nu sunt secrete de stat

În documentul transmis instanței militare pe 24 decembrie 2014, colonelul în rezervă Florin Gulianu face dezvăluiri uluitoare și extrem de grave despre modul în care DNA înţelege să facă „anchete penale” în cazurile care nu-i convin şi în care nu are interes.

În motivarea plângerii, Gulianu susţine că procurorii militari ai DNA acţionau la comanda lui Florian Coldea, fostul prim-adjunct al directorului SRI, prin intermediul Laurei Codruța Kovesi, șefa procurorilor anticorupție.

Gulianu i-a sesizat șefului Curții Militare de Apel că cei doi, Coldea și Kovesi, nu au ţinut cont de drepturile omului şi de legislaţia europeană care spune că divulgarea unor acte de corupţie nu sunt secrete de stat și  sunt mai importante decât apărarea imaginii SRI. „Grav este că, pentru astfel de atitudini prosesual penale ale magistraților, România a fost, de mai multe ori, condamnata de către CEDO”, subliniază Gulianu.  Fostul șef al Sectorului Contraspionaj din SRI Prahova arată că șefa DNA și fostul prim-adjunct al directorului SRI au comis aceleaşi abuzuri invocate de CEDO în cauza Bucur şi Toma împotriva României, în urma căreia statul român a fost condamnat. Bucur este fostul căpitan SRI care, în 1996, a ieşit într-o conferinţă de presă şi a spus că sunt ascultate telefoanele unor jurnalişti, oameni politici şi membri ai societăţii civile şi a fost condamnat de Tribunalul Militar, în 1998, la doi ani de închisoare cu suspendare pentru furt, culegere şi transmitere de informaţii, respectiv divulgare sau folosire de informaţii cu caracter secret. CEDO a spus, clar, în decizia din 2013, că deconspirarea unor abuzuri, chiar şi în SRI, nu sunt fapte penale. Bucur a fost reabilitat printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe 11 februarie 2016. A murit pe 11 decembrie 2016, fără ca SRI îl repună în drepturi.

Fostul colonel de la contraspionaj invocă, în demersul său, articolul 6, paragraful 2 al CEDO și arată că, la 19 aprilie 2007, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluţia 1551 (2007) privind echitatea procedurilor judiciare în cazurile de spionaj sau divulgare a secretelor de stat. Paragraful relevant în acest caz este 10.1 care arată: „Informaţiile care aparţin domeniului public nu pot fi considerate secrete de stat, iar divulgarea lor nu poate fi asimilată spionajului şi reprimată că atare, chiar dacă persoană implicată culege, sintetizează, analizează sau comentează informaţiile respective. Acelaşi lucru este valabil pentru participarea la cooperare ştiinţifică internaţională şi pentru denunţarea corupţiei, a încălcării drepturilor omului, a distrugerii mediului sau a oricărui alt abuz de putere din partea autorităţilor publice (whistle-blowing).”

Tot în plângere, Florin Gulianu arată că celelalte secţii ale DNA soluţionează dosare complexe de corupţie, dar nu şi Secţia Militară, unde erau cercetaţi şefi din SRI, acuzaţiile ducând până la vârful ierarhiei, adică la Coldea. Gulianu spune, în context, că procurorii au neglijat menirea magistraturii şi aminteşte de criticile aduse Laurei Kovesi de către judecătorul CSM Mircea Aron, care spunea că procurorii DNA ar trebui să citească timp de o săptămână, în fiecare zi, Legea 303/ 2004 privind statul judecătorilor şi procurorilor. Fostul ofiţer SRI mai spune că un ofiţer din Direcţia de Securitate Internă a SRI, Marian Dumitrescu, a ascuns un raport cu un ordin rezolutiv de demitere a şefului SRI Prahova, semnat de fostul director Radu Timofte, după ce Marin Constantin a fost prins furând din fondurile operative, semnând în fals în numele unei surse de informaţii.

Coldea, „spălat” de Văetiși

Florin Gulianu susține că trei ofițeri ofițeri au fost sancționați și dați afară pentru abateri disciplinare inventate, pe baza unor înscrisuri contrafăcute, „numai ca o contramăsură lamentabilă la faptul că au raportat constant adevăruri care nu convin conducerii”. Grav este că, susține Gulianu, „pentru atingerea acestui scop ignobil, s-a apelat la tertipuri pseudo-juridice, bazându-se pe pactizarea procurorilor militari de la DNA cu propria lor cauza nelegitimă”,  prin nesancționare a vinovaţilor și pentru „interese personale de menţinere la comandă / conducere”. Procurorul militar Marian Văetişi a clasat „în orb” dosarul în care era incriminat Florian Coldea, fără a solicita şi examina dovezile indicate de Florin Gulianu. Cu toate acestea, magistratul DNA a stabilit că „faptele nu sunt prevăzute de legea penală ori nu au fost săvârşite cu vinovăţie”.

Compania „selectă” a ofițerilor acuzați de corupție, plangere musamalizata de Laura Codruta Kovesi.

Interesant ca in aceasta plangere era mentionat ca faptuitor Marian Dumitrescu de la SRI implicat ilegal in exterior, pe competentele celor de la SIE, care se afla la bordul avionului care l-a adus pe Nicolae Popa in România.

Marian Dumitrescu este actualul sef al Corpului de Control al directorului si este mana dreapta a generalului de carton Florian Coldea pe numele acestora fiind mai multe plangeri penale care au fost musamalizate de Parchetul Militar la ordinele lui Coldea si interventia lui Kovesi.

Actualul sef al Corpului de control al Directorului SRI este col. Marian Dumitrescu care a fost șef Sector Juridic în cadrul Direcției Generale Securitate Interna.

Plângerea fostul șef de la contraspionaj  a fost îndreptată împotriva Ordonanţei DNA de clasare şi disjungere a cauzei nr. 109/P/2014 din 31.10.2014, dată de procurorul militar colonel Marian Văetişi. Prin acea ordonanță, procurorul DNA a decis să nu îl trimită în judecată pe fostul şef al lui Florin Gulianu de la SRI Prahova, colonelul Constantin Marin, acuzat de mai multe fapte de corupție sau asimilate corupției, alături de Florian Coldea și alți nouă ofițeri SRI. La acel dosar, Florin Gulianu a depus documente care susțin acuzațiile împotriva lui:

  • Constantin Marin, fost șef SRI Prahova: abuz în serviciu, delapidare și infracțiuni de corupție sau asimilate infracțiunilor de corupție, așa cum prevedea vechiul Cod Penal și legea pentru combaterea evaziunii fiscal;
  • Florian Mihail Coldea, fost prim-adjunct al directorului SRI: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice, în formă continuată, instigare la abuz în serviciu în forma continuată, omisiunea sesizarii organelor judiciare și uzurparea funcției, deoarece a luat decizii prin care s-au acoperit faptele penale sesizate de mai mulți ofițeri,  în numele fostului director al SRI, George Maior.

Ceilalți ofițeri sunt considerați coautori sau complici la faptele celor doi, fiind acuzați de abuz în serviciu, fals intelectual, și uz de fals:

– General de brigadă Vasile Ghiță, șeful Direției Generale Securitate Internă;

–  Colonel Bogdan Pasăre,  șeful Direcției Generale Managementul Resurselor Umane si Organizare;

–  Căpitan George Damureanu, șef birou avize NATO din cadrul Direcției Generale Securitate Interna, membru al comisiei de verificare specială;

–  Colonel Gabriel Anghel, din Corpul de Control al directorului SRI, șeful comisiei de verificare specială (acțiune efectuată în perioada decembrie 2013 – februarie 2014);

–  Lt. col. Georgescu, de la Direcția Juridică, membru în comisia de „verificare specială”;

–  Lt. col. Marian Dumitrescu, șef Sector Juridic în cadrul Direcției Generale Securitate Interna, care a realizat, pe data de 04.06. 2014, interviul de securitate cu Florin Gulianu;

–  Colonel Marius Vrânceanu, locțiitor al șefului Corpului de Control al SRI, inginer, șeful comisiei de soluționare juridică, pe excepții și pe fond, a contestației formulată de ofiţer împotriva sancțiunii disciplinare „mustrare scrisă” și împotriva Ordinului directorului SRI nr. DP 054 din 27.02.2014;

–  Căpitan Mihnea Neagu, șef Birou Juridic în cadrul Direcției Generale Securitate Interna, membru al comisiei de soluționare juridică, pe excepții și pe fond, a contestației formulată impotriva sancțiunii disciplinare „mustrare scrisă” și împotriva Ordinului directorului SRI nr. DP 054 din 27.02.2014;

–  Maior George Bogdan Alexandru, șef sector în cadrul Direcției Generale Securitate Internă,  al doilea ofițer intervievator la interviul de securitate din 04.06. 2014.

Pe rolul instantelor din Prahova se afla un dosar prin care col (R) Gulianu Florian isi cauta dreptatea dupa trecerea sa ilegala in rezerva.

Astfel, unul din capetele de cerere ale acţiunii în contencios administrativ introdusă la Curtea de apel Ploieşti (a cărei soluţie la fond a atacat-o cu recurs) a fost anularea, ca nelegal şi netemeinic, a Ordinului directorului SRI nr. DP 0207 din 23.06.2014 prin care a fost trecut in rezerva, din oficiu, din motive imputabile acestuia, întemeiat de intimatul SRI pe dispoziţiile art. 43, alin. 1, lit. b şi art. 85, alin. 1, lit. m si alin. 2 din Statutul cadrelor militare aprobat prin Legea nr. 80 / 1995, completată şi modificată.

Art. 41

(1)Trecerea cadrelor militare din activitate in rezerva sau direct in retragere, precum si chemarea din rezerva in activitate se fac dupa cum urmeaza:

  1. b) ceilalti ofiteri, prin ordin al ministrului apararii nationale;

Art. 85

(1)Ofiterii, maistrii militari si subofiterii in activitate pot fi trecuti in rezerva sau direct in retragere, dupa caz, in urmatoarele situatii:

  1. m) in cazul neavizarii in vederea acordarii autorizatiei de acces la informatii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori in cazul in care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar in conditiile legii;

(2) Trecerea in rezerva sau direct in retragere se face din oficiu, in conditiile prevazute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f), i1), l), m) si n), la propunerea consiliilor de judecata, in conditiile prevazute la alin. 1 lit. i) si j), iar, in celelalte conditii, la propunerea comandantilor unitatilor din care fac parte, inaintata ierarhic.

„Propunerea de trecere în rezervă nu a fost făcută de comandantul unităţii din care am făcut parte (Direcţia „K”, indicativ UM 0356 Bucureşti, unde fusesem mutat de la UM 0735 Ploieşti, după eliberarea din funcţia de şef Sector „Contraspionaj” şi pus la dispoziţie), ci de Direcţia generală de Securitate Internă Bucureşti (al cărei cadru militar nu eram), care, tot ea, a refuzat a-mi elibera avizul, întocmind un raport dual refuz aviz de a nu mi se revalida autorizaţia de acces la informaţii clasificate[1] – propunere trecere în rezervă. Nu mi s-au adus la cunoştinţă, nici verbal, nici în scris, considerentele de fapt şi temeiul de drept ale neacordării.

Deci, decizia nu mi s-a motivat.

A se reţine că acesta are caracterul tipic tot al unui act administrativ al unei institutii centrale în raport cu care nu am acces la justitie pentru a-l contesta.[2]

Pentru scrupulozitatea caracterizării / descrierii situaţiei mele concrete, evoc în plus că:

  • subsemnatul mă aflam în situaţia prevazuta de Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România aprobate prin HG nr. 585/2002 în

art. 167 din – (1) Revalidarea avizului privind accesul la informaţii clasificate presupune reverificarea persoanei deţinatoare a unui certificat de securitate/autorizaţie de acces in vederea menţinerii sau retragerii acesteia

şi a alin.

(2) Revalidarea poate avea loc la solicitarea unitaţii in care persoana isi desfasoara activitatea (s. n.), sau a ORNISS, în oricare din următoarele situatii, respectiv lit. b) la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizaţiei de acces deţinute anterior (s.n.).

Contextual, la particularitatea personalizată a subsemnatului, SRI se afla în etapa  obligatorie aplicarea a reglementărilor din Standardele aprobate prin HG nr. 585/2002,

Art. 152 (1) „Verificarea in vederea avizarii pentru accesul la informatii secrete de stat se efectueaza cu respectarea legislatiei in vigoare privind responsabilitatile in domeniul protectiei unor asemenea informatii, de catre urmatoarele institutii: a) Serviciul Roman de Informatii, pentru: – personalul propriu;…”

Sintagma „legislatiei in vigoare” din textul de mai sus se referă, în principal, la următoarele prevederi legale care, sub niciun motiv şi în nicio formă nu au fost incidente în cazul meu. Astfel, eu nu m-am incadrat (decât doar prin forţarea argumentării false şi abuzive de către SRI) în niciuna dintre situatiile enumerate la:

– art. 159 – „Urmatoarele situatii imputabile atat solicitantului, cat si sotului/sotiei sau concubinului/concubinei acestuia reprezinta elemente de incompatibilitate pentru acces la informatii secrete de stat:

  1. a) daca a comis sau a intentionat sa comita, a fost complice, a complotat sau a instigat la comiterea de acte de spionaj, terorism, tradare ori alte infractiuni contra sigurantei statului;
  2. b) daca a incercat, a sustinut, a participat, a cooperat sau a sprijinit actiuni de spionaj, terorism ori persoane suspectate de a se incadra in aceasta categorie sau de a fi membre ale unor organizatii ori puteri straine inamice ordinii de drept din tara noastra;
  3. c) daca este sau a fost membru al unei organizatii care a incercat, incearca sau sustine rasturnarea ordinii constitutionale prin mijloace violente, subversive sau alte forme ilegale;
  4. d) daca este sau a fost un sustinator al vreunei organizatii prevazute la lit. c), este sau a fost in relatii apropiate cu membrii unor astfel de organizatii intr-o forma de natura sa ridice suspiciuni temeinice cu privire la increderea si loialitatea persoanei.”

Si nici la:

art. 160 – Constituie elemente de incompatibilitate pentru accesul solicitantului la informatii secrete de stat oricare din urmatoarele situatii:

  1. a) daca in mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informatii cu relevanta in planul sigurantei nationale ori a mintit in completarea formularelor tip sau in cursul interviului de securitate;
  2. b) are antecedente penale sau a fost sanctionat contraventional pentru fapte care indica tendinte infractionale;
  3. c) are dificultati financiare serioase sau exista o discordanta semnificativa intre nivelul sau de trai si veniturile declarate;
  4. d) consuma in mod excesiv bauturi alcoolice ori este dependent de alcool, droguri sau de alte substante interzise prin lege care produc dependenta; e) are sau a avut comportamente imorale sau deviatii de comportament care pot genera riscul ca persoana sa fie vulnerabila la santaj sau presiuni;
  5. f) a demonstrat lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie; g) a incalcat reglementarile privind protectia informatiilor clasificate;
  6. h) sufera sau a suferit de boli fizice sau psihice care ii pot cauza deficiente de discernamant confirmate prin investigatie medicala efectuata cu acordul persoanei solicitante;
  7. i) poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea genera vulnerabilitati exploatabile de catre serviciile de informatii ale caror interese sunt ostile Romaniei si aliatilor sai.

Pentru a decide sa nu-mi revalideze autorizatia de acces la informatii clasificate, SRI face, fals pro bono, o interpretare cazuala (ca forma a interpretarii oficiale), a normelor juridice incidente (art. 16 din HG nr. 585/2002), deslusind cerintele legii. Aceasta interpretare se refera, deci, la un anume caz concret.

Este cel putin inabil sa se sustina ca in luarea unor masuri institutionale, manageriale si de sanctionare disciplinara, poate exista subiectivism, tinzand, urmare interviului de securitate din iunie 2014, la recunoasterea ca „suspiciunea” are valoarea unei probe, considerand-o temei al retragerii / nerevalidarii avizului de securitate (considerand ca s-ar permite, din punct de vedere legal, luarea unor masuri bazate pe aprecieri subiective). Aprecierea unui fapt ca reprezentand o lipsa de loialitate, incorectitudine, necinste sau indiscretie a subsemnatului nu poate fi decat subiectiva, deoarece legea nu permite.

Aplicarea normei juridice nu se face aleatoriu si discretionar, potrivit parerii unuia sau altuia si nu permite, deci, subiectivism. Caracterul volitional al normei nu inseamna subiectivism, arbitrariu, ci forma subiectuala, adica, modul inerent subiectual in care o comanda sociala este asimilata de vointa legiuitorului si dobandeste prin aceasta expresie subiectuala; norma juridica este obiectiva prin modul ei de determinare si prin continutul reglementarii.

Tin a preciza ca, niciodata, suspiciunile nu constituie baza sanctionatorie ci, cel mult, temeiul declansarii unor verificari / investigatii. Pe de alta parte, in intreaga doctrina si practica juridica se vorbeste de obiectivitate in angajarea raspunderii juridice, niciunde si nicicand (poate, doar, in regimurile totalitare, dictatoriale si tarile bananiere), subiectivismului (atitudinii subiective) nu i se recunoaste niciun efect legal si nu poate fundamenta o decizie / ordin cu consecinte juridice. Suspiciunea (din faza initiala), trebuie sa se transforme in certitudine si trebuie sustinuta cu probe. Contrar, se ajunge, ca in cazul de fata (asa cum am aratat si sustin, in continuare, cu convingere si tarie), la aspecte inexistente, lipsite de orice suport faptic, pur si simplu inventate, fara legatura cu realitatea, ceea ce le confera un caracter absolut discretionar, iar inscrisul in care sunt cuprinse dobandeste si el caracterul unui inscris fals, ceea ce, cu prisosinta, este cazul in speta.

Actul de aplicare a normei juridice are valoarea unui fapt juridic, producand – in cazul de fata – initial modificarea, ulterior stingerea unui raport juridic (intre SRI si subsemnatul ofiter).

Imprejurarea (evocata de paratul SRI in raspunsul la intrebarea nr. 16 din Interogatoriu) potrivit careia am consimtit in formularul de securitate ca nerevalidarea avizului de securitate sa nu-mi fie motivata, este o dovada de crasa rea credinta.  Formularea este impusa prin lege, textul este preconstituit de Legea nr. 182/2002 si HG nr. 585/2002, astfel ca persoana supusa avizarii nu poate modifica enuntul, iar refuzul de a semna consimtamantul echivaleaza real cu riscul de a nu mai fi supus verificarilor de securitate si de a nu mai primi avizul sau revalidarea acestuia, dupa caz.

Formularea <<Sunt de acord ca neacordarea avizului de securitate sa nu-mi fie motivata>> din finalul Anexei 15 la HG nr. 585/2002  este nu numai neconstitutională, dar introducerea ei intr-un text de lege din anul de gratie 2002, ne intoarce in urma cu o jumatate de secol, in obsedantul deceniu al dictaturii proletariatului. Într-un text de act normativ nu se poate prestabili, indiferent de situaţie şi cu o opozabilitate erga omnes, obligaţia necondiţionată, absolută, a exprimării de către un cetăţean a unui acord de catre pentru ca un aviz să nu fie motivat, să nu i se comunice motivele şi nici să nu-l poată contesta (supune cenzurii unei instanţe de judecată), cu atât mai mult cu cât nu cunoaşte ce atacă în contencios („atacul în orb”). Acesta este un fel de fatalism legislativ, de genul „accept a priori orice act producator de efecte juridice lezante impotriva mea, chiar daca nu mi se motiveaza si imi mai şi restrânge / anulează anumite drepturi şi libertăţi fundamentale constituţionale.” O astfel de abordare în a legifera, lasă loc liberului arbitru în activitatea entitatilor cu atribuţii şi obligaţii în eliberarea /refuzul eliberării unor astfel de autorizaţii / certificate şi care vine in contradicţie cu chiar textul art. 28, alin. (5) din Legea nr. 182/2002 care vorbeşte de „retragere motivata”: „Neacordarea autorizaţiei sau retragerea motivată (s. n.) a acesteia determina de drept interdicţia de acces la informaţii secrete de stat.”

Chiar dacă, ab adsurdo, am admite că legiuitorul a avut în vedere o nemotivare în materie, acesta s-a referit la situaţia iniţială (prima acordare de autorizaţie / certificat), iar nu şi la nemotivarea retragerii   / nerevalidării autorizaţiei   de acces   la   informaţii  clasificate. Cu alte cuvinte, este illogic şi absurd ca unui om să nu-I motivezi, după ani şi ani în care a lucrat cu informaţii clasificate de ce i+ai retras avizul! Adică să nu-I spui unde şi cum a greşit! E o aberaţie pe care Curtea Constituţională trebuie să o cenzureze.

Invocam, astfel, caracterul neconstitutional al acestor prevederi deoarece ele sunt evident contrare prevederilor:

  1. a) – Constitutiei  Romaniei care, la 21 alin. (1) si (2) reglementeaza „Accesul liber la justitie”:(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”
  2. b) – Constitutiei Romaniei avand in vedere ca lezează fondul unui drept fundamental, dreptul la munca, 41 „Munca şi protecţia socială a muncii: „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.>>

Este necesar, asadar, sa se comunice motivele pentru ca acestea sa fie supuse, in cazul persoanei nemultumite, controlului de contencios, pentru a li se verifica legalitatea si temeinicia. Cetateanul trebuie sa cunoasca de ce a fost concediat de la locul de munca si sa se asigure ca nu a fost un abuz, o razbunare, o incetare ostila a raporturilor juridice de munca.

Reiterez că militarilor, de regula, nu li se s-a comunica in scris, expressis verbis, actul administrativ, ci primesc  numai  o   înștiinţare despre   retragerea   accesului  la informaţii  clasificate, fără prezentarea  niciunuia dintre motivele de drept si de fapt avute în vedere, determinând  o stare   de neliniște   cauzată de lipsa de informaţii, ceea ce   constituie un tratament degradant, în sensul   dispoziţiilor art. 3  din  Convenţia   europeană   a  drepturilor omului.

  1. c) – Chiar ale Legii nr. 182/2002 care, in 3 stipuleaza: „Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată in sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorarii Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor si a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi si răspândi informaţii.”

Or, prevederile incriminate tocmai asta fac: ignoră Constituţia şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

In concluzie, cineva trebuie sa ridice exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor din Legea nr. 182/2002 si din Anexa 15 la HG nr. 585/2002 şi, pe cale de consecinţă, deoarece au caracter de subsidiaritate, pe cele ale art. 85, alin. 1, lit. m si alin. 2 din Legea nr. 80 / 1995 cu care se coroborează organic.

Sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevazute de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr.47/1992.

Va rog sa observati ca o astfel de conduita a APV-istilor pun militarii in imposibilitatea absoluta de a beneficia de aceste drepturi constitutionale fundamentale: accesul liber la justitie si de dreptul la munca”. (Cerasela N.).

[1] Autorizatie de acces la informatii clasificate – document eliberat cu avizul institutiilor abilitate, de conducatorul persoanei juridice detinatoare de astfel de informatii, prin care se confirma ca, in exercitarea atributiilor profesionale, posesorul acestuia poate avea acces la informatii secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit principiului necesitatii de a cunoaste.

[2] Retragerea   / nerevalidarea autorizaţiei   de acces   la   informaţii  clasificate nu are natură  disciplinară   sau   contravenţională și nu reprezintă   o sancţiune   pentru   acţiunile  sau inacţiunile care constituie elemente de incompatibilitate pentru acces la informaţii clasificate, fiind  un act   administrativ prevăzut   de art. 9   lit. d din Legea   nr. 182/2002 ca o măsură   de protecţie   a  informaţiilor   clasificate.( Decizia nr. 3271 din 13 martie 2013 a ÎCCJ)

Articole pe aceiasi tema:
Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Exclusiv

Ventilația și stația de grătar: două decizii care influențează întreaga bucătărie profesională

Publicat

acum 6 zile

pe

august 31, 2026

De


O bucătărie profesională care include o stație de grătar funcționează după reguli diferite față de restul spațiului de preparare. Fumul, căldura și umiditatea generate constant schimbă modul în care trebuie gândite atât echipamentele, cât și amplasarea lor, iar deciziile luate în faza de proiectare rămân valabile ani la rând, mult după ce localul își deschide ușile. Multe locații resimt abia după deschidere consecințele unei planificări făcute în grabă: spații de lucru încărcate, disconfort termic pentru personal sau observații primite la primele verificări ale autorităților. Evitarea acestor situații ține mai puțin de bugetul disponibil și mai mult de ordinea în care sunt luate deciziile, încă din etapa de proiectare a bucătăriei.

De ce ventilația trebuie stabilită înaintea grătarului

Peste orice stație de grătar montată în interior, o hota profesionala trebuie să preia întreg volumul de fum și vapori generat în perioadele de vârf ale serviciului, nu doar în condiții medii de funcționare. Capacitatea de exhaustare se calculează în funcție de suprafața de gătit și de tipul de combustibil folosit, iar o hotă subdimensionată rămâne o problemă greu de corectat ulterior, după ce restul instalației electrice și de ventilație a fost deja poziționat în jurul ei.

Alegerea făcută la acest capitol influențează direct confortul echipei din bucătărie și respectarea normelor de igienă și siguranță în exploatare, două aspecte verificate constant la orice control al unei bucătării comerciale, indiferent de mărimea locației.

Un alt aspect adesea ignorat este zgomotul generat de sistemul de exhaustare în funcționare continuă, un factor care influențează atât confortul echipei din bucătărie, cât și experiența clienților așezați în apropierea zonei de gătit, mai ales în locațiile cu spațiu deschis între sală și bucătărie.

Amplasarea stației de lucru în raport cu restul bucătăriei

Distanța dintre stația de grătar și zonele de preparare la rece, precum și accesul facil pentru personal în perioadele aglomerate, influențează direct viteza de servire. O amplasare gândită din start reduce riscul de blocaje între echipe și scurtează traseele parcurse de bucătari între etapele succesive de preparare a fiecărui preparat.

În locațiile cu spațiu limitat, poziționarea stației de grătar lângă un perete exterior simplifică atât instalarea sistemului de ventilație, cât și intervențiile ulterioare de mentenanță, fără să afecteze restul fluxului de lucru din bucătărie.

Traseele de evacuare a deșeurilor și de aprovizionare cu materie primă trebuie integrate în planul inițial al bucătăriei, nu adăugate ulterior, pentru a evita intersectarea lor cu fluxul principal de preparare a comenzilor.

Capacitatea de gătit potrivită tipului de meniu

Volumul de preparate servite zilnic și tipul de meniu determină în mare măsură dimensiunea și puterea echipamentului necesar. O locație axată pe porții rapide, servite la ora de vârf a prânzului, are nevoie de o suprafață de gătit mai mare decât un restaurant cu meniu fix, unde comenzile sunt eșalonate pe parcursul serviciului de seară.

Alegerea tipului de combustibil, electric sau pe gaz, ține atât de instalațiile deja existente în clădire, cât și de preferința bucătarilor pentru controlul temperaturii în timpul gătirii preparatelor la grătar.

Un meniu care se schimbă sezonier, cu preparate diferite vara față de iarnă, cere o flexibilitate suplimentară din partea echipamentului ales, astfel încât suprafața de gătit disponibilă să poată fi adaptată fără investiții repetate.

Întreținerea echipamentelor și costul lor real în timp

Un gratar profesional bine întreținut își păstrează performanța constantă pe o perioadă mult mai lungă decât unul curățat superficial după fiecare serviciu. Depunerile de grăsime acumulate în timp afectează atât uniformitatea gătirii, cât și consumul de energie, două elemente care se reflectă direct în costurile de operare pe termen lung ale locației.

Programul de curățare și verificare periodică ar trebui stabilit încă din faza de instruire a personalului, nu introdus ulterior, ca reacție la o defecțiune deja apărută în timpul unui serviciu aglomerat.

Costurile de service programat, incluse din start în bugetul anual al locației, rămân de regulă mai mici decât intervențiile de urgență făcute după o defecțiune care oprește activitatea într-o zi aglomerată.

O bucătărie care funcționează fără sincope, nu doar în ziua deschiderii

Ventilația și stația de grătar rămân două dintre deciziile cu cel mai mare impact asupra modului în care funcționează o bucătărie profesională pe termen lung. Planificarea lor împreună, nu separat, reduce riscul unor ajustări costisitoare la scurt timp după deschidere.

O bucătărie bine gândită de la început se observă mai puțin în momentele de calm și mai mult în perioadele aglomerate, când fiecare decizie luată din timp își arată valoarea reală în fața echipei și a clienților.

Citeste in continuare

Afaceri

Cum se construiește o comunitate în care calitatea contează mai mult decât numărul?

Publicat

acum 3 săptămâni

pe

august 19, 2026

De

Cum se construiește o comunitate în care calitatea contează mai mult decât numărul?

La o masă cu zece oameni se poate întâmpla mai mult decât într-o sală cu trei sute. Am văzut întâlniri mari din care participanții plecau cu buzunarele pline de cărți de vizită și cu foarte puțini oameni pe care i-ar fi sunat, cu adevărat, a doua zi. Și am văzut mese mici unde conversația începea prudent, aproape protocolar, iar două ore mai târziu nimeni nu se mai uita la ceas.

Diferența nu stă în decor și nici în valoarea meniului. Stă în felul în care sunt aleși oamenii și în ceea ce se întâmplă între ei după ce se așază la aceeași masă.

Numărul se vede imediat. Calitatea se descoperă mai încet.

Probabil tocmai de aceea este atât de ușor să confundăm o audiență cu o comunitate. O mie de membri sună impresionant, iar zece mii sună și mai bine. Numai că, dacă membrii aceia nu se cunosc, nu au încredere unii în ceilalți și nu simt nicio responsabilitate față de grup, avem mai curând o bază de date bine hrănită decât o comunitate.

O comunitate serioasă se construiește altfel. Selectează, observă, protejează și, uneori, refuză.

Gentlemen’s Club GTM este relevant tocmai prin această logică. Clubul își asumă o poziționare exclusivistă, în care apartenența nu se obține prin simpla plată a unei taxe, iar accesul este legat de recomandările membrilor actuali, de invitație și de un proces de selecție.

Accesul se poate face pe baza recomandărilor membrilor actuali și a invitațiilor, dar există și posibilitatea aplicării pe site, urmată de un interviu și de o evaluare. Aplicarea nu înseamnă admitere automată. E o diferență importantă și, cred eu, una dintre condițiile fără de care un club privat riscă să devină doar un abonament cu un logo frumos.

O comunitate bună începe cu o ușă care nu se deschide automat

Ne-am obișnuit cu accesul instantaneu. Apeși un buton, completezi un formular, plătești și primești parola.

Pentru un serviciu digital, mecanismul este firesc. Pentru o comunitate construită pe încredere, lucrurile se complică.

Dacă oricine poate intra fără ca nimeni să știe cine este, ce caută și cum se raportează la ceilalți, comunitatea începe să piardă tocmai lucrul care o făcea valoroasă. Nu brusc, ci încet. Într-o seară apare omul care transformă fiecare conversație într-o prezentare de vânzări, apoi cel care vorbește mai mult decât ascultă, apoi cineva care privește membrii grupului exclusiv ca pe niște contacte utile.

La început, asemenea comportamente par suportabile. După o vreme, oamenii buni încep să vină mai rar.

Selecția nu trebuie confundată cu snobismul. Un proces serios de admitere nu ar trebui să caute omul cu cea mai scumpă mașină din parcare, ci persoana care se potrivește culturii comunității.

Asta presupune caracter, discreție, experiență, curiozitate și disponibilitatea de a contribui. Mai presupune ceva foarte simplu, dar surprinzător de rar: capacitatea de a sta într-o încăpere fără nevoia de a fi permanent cea mai importantă persoană din ea.

Un club exclusivist devine interesant abia când exclusivitatea lui protejează ceva real. Dacă nu protejează calitatea conversației, timpul membrilor, reputația grupului și încrederea dintre oameni, exclusivitatea rămâne decor.

Recomandarea schimbă natura accesului

Recomandarea are o greutate specială într-o comunitate privată fiindcă îl implică și pe cel care recomandă. Când aduci un om într-un cerc în care ești deja membru, pui puțin din reputația ta lângă numele lui.

Nu este o garanție absolută. Oamenii pot surprinde, în bine sau în rău.

Totuși, mecanismul schimbă întrebarea. În loc să te gândești dacă persoana respectivă ar vrea să intre, începi să te întrebi dacă ea ar aduce ceva bun grupului.

Aici se vede diferența dintre recrutare și selecție.

Recrutarea urmărește să aducă mai mulți oameni. Selecția urmărește să aducă oamenii potriviți.

În cazul Gentlemen’s Club GTM, această distincție este esențială. Clubul pune accent pe recomandarea venită din partea membrilor actuali, pe invitație și pe evaluarea celor care aplică, ceea ce transmite un mesaj destul de limpede: accesul trebuie câștigat prin potrivire, nu cumpărat prin simpla disponibilitate financiară.

Cine analizează structura clubului poate consulta nivelurile de membership din Gentlemen’s Club GTM, dar nivelul ales nu înlocuiește ideea de selecție. Un membership are sens abia după ce omul potrivit a trecut de ușă.

De ce ne impresionează atât de mult cifrele

Numărul este seducător pentru că nu cere explicații.

Dacă spui că o comunitate are zece mii de membri, aproape oricine înțelege imediat mesajul. Pare mare, deci pare importantă.

În schimb, dacă spui că o comunitate are trei sute de membri dintre care o bună parte se cunosc, fac afaceri împreună, se recomandă și își răspund la telefon, povestea trebuie explicată. Nu încape într-o cifră.

Aici apare una dintre capcanele frecvente ale comunităților care cresc. Fondatorii încep prin a vorbi despre oameni, iar după un timp ajung să vorbească aproape exclusiv despre înscrieri, audiență și ritm de creștere.

Nu e nimic rău în măsurători. Ar fi absurd să conduci orice organizație fără să te uiți la cifre.

Problema apare când cifra devine scopul.

O comunitate cu cinci sute de membri activi poate fi mai puternică decât una cu cincizeci de mii de nume într-o bază de date. Prima are relații. A doua are volum.

În multe domenii, volumul produce valoare. În comunități private, volumul necontrolat poate produce exact opusul.

Calitatea membrilor nu înseamnă perfecțiune

Când vorbim despre un club selectiv, apare repede imaginea unui portar imaginar care verifică funcția, costumul și contul bancar. E o caricatură comodă și, sincer, destul de plictisitoare.

Calitatea unui membru se vede mai ales în comportamentele mici.

Ascultă când altcineva vorbește sau își pregătește următoarea intervenție? Își ține promisiunile? Face o introducere între doi oameni când vede că aceștia s-ar putea ajuta?

Poate să spună nu știu fără să se simtă amenințat? Poate să fie curios față de un om care are o afacere mai mică decât a lui?

Astea sunt lucruri greu de prins într-un formular.

Un om poate avea un succes profesional impecabil și să fie nepotrivit pentru o anumită comunitate. Altul poate avea o companie mai puțin spectaculoasă, dar să aducă experiență, echilibru și relații construite în douăzeci de ani.

Dacă un club selectează exclusiv pe criteriul statutului, va strânge titluri. Dacă selectează și după caracter, poate construi încredere.

Iar încrederea valorează mai mult decât o sală plină de funcții impresionante.

Un club privat nu ar trebui să devină un târg permanent

Antreprenorii fac afaceri. Investitorii caută oportunități. Profesioniștii vând servicii.

Ar fi ridicol să pretindem că, într-o comunitate de business, partea comercială dispare la intrare.

Problema apare când orice conversație ajunge să fie privită ca o posibilă vânzare.

Am întâlnit, probabil ca mulți alții, oameni care după cinci minute de conversație te trec mental din categoria persoană în categoria prospect. De acolo încolo discuția are o ușoară rigiditate. Îți dai seama că întrebările nu sunt puse din curiozitate, ci din calificare comercială.

Într-o comunitate mică, comportamentul acesta se simte imediat.

Dacă este tolerat, începe să schimbe atmosfera. Membrii devin mai atenți la ceea ce spun și mai suspicioși față de intențiile celorlalți.

După o vreme, dispar tocmai discuțiile care fac un club valoros.

O comunitate bună lasă loc afacerilor, dar nu transformă fiecare masă într-o licitație.

Încrederea este infrastructura pe care nu o fotografiază nimeni

Să ne imaginăm o cină la care un antreprenor spune că firma lui trece printr-o perioadă dificilă. Nu ține un discurs public și nici nu caută expunere. Vrea pur și simplu o opinie.

Într-un grup matur, conversația rămâne acolo.

Într-un grup slab, informația ajunge a doua zi în alte telefoane și, de acolo, cine știe unde.

Diferența pare mică până când ești omul despre care se vorbește.

Încrederea este infrastructura nevăzută a oricărui club privat. Nu apare în fotografiile de la evenimente, dar decide cât de sincere pot deveni discuțiile dintre membri.

O comunitate în care oamenii trebuie să calculeze permanent ce poate ieși din cameră nu mai este un spațiu de încredere. Este doar un eveniment cu acces restricționat.

Din acest motiv, discreția trebuie să fie o regulă trăită, nu doar o formulare frumoasă.

Interviul află ce formularul nu poate vedea

Formularele sunt ordonate. Oamenii, mai puțin.

Într-un formular poți vedea profesia, compania și experiența. Într-un interviu vezi motivația.

Acolo se poate observa dacă cineva vorbește numai despre beneficiile pe care speră să le obțină sau este curios și despre oamenii pe care îi va întâlni. Se vede dacă privește clubul ca pe un produs ori ca pe o comunitate.

De aceea procesul de acces în Gentlemen’s Club GTM are sens atunci când include interviul și evaluarea. Persoanele care nu vin prin recomandare sau invitație pot aplica pe site, dar drumul nu se termină la formular.

Urmează discuția.

Interviul nu trebuie să fie un examen teatral și nici o încercare de a-l face pe candidat să se simtă privilegiat pentru că a fost primit într-un hol elegant. Rolul lui este mult mai practic.

Trebuie să reducă riscul unei nepotriviri.

Uneori un candidat poate fi remarcabil și totuși nepotrivit pentru cultura unui anumit grup. Nu e o tragedie și nici un verdict asupra valorii personale.

Înseamnă doar că o comunitate care încearcă să aibă identitate trebuie să poată spune uneori nu.

Cultura se vede în lucrurile aparent mărunte

Cultura unui club nu se formează în documentul de prezentare. Se formează la masă, în hol, în mesaje și în felul în care oamenii se poartă atunci când nimeni nu îi evaluează.

Cine salută membrul nou? Cine își amintește o promisiune făcută în urmă cu două săptămâni?

Cine vorbește frumos cu oamenii care servesc masa? Cine întrerupe constant?

Sunt detalii mici. Repetate suficient de des, devin cultura reală.

Membrii noi nu învață regulile numai citindu-le. Se uită la cei vechi.

Dacă oamenii respectați din comunitate ascultă, sunt discreți și îi includ în conversație pe cei mai retrași, comportamentul se transmite. Dacă aceiași oameni domină mesele și își folosesc statutul pentru a ocoli regulile, și asta se transmite.

Un singur membru influent căruia i se permite orice poate strica mai mult decât repară zece pagini de regulament.

Exclusivitatea are sens doar dacă protejează ceva

Termenul exclusivist a fost folosit atât de des în publicitate încât aproape și-a pierdut greutatea. Avem oferte exclusiviste trimise simultan la mii de adrese și produse exclusive care stau în raft lângă alte câteva sute.

În cazul unui club privat, cuvântul ar trebui tratat mai serios.

Exclusivitatea nu este valoroasă pentru că îi lasă pe unii afară. Este valoroasă dacă protejează ceea ce se află înăuntru.

Poate proteja timpul membrilor, calitatea relațiilor, discreția și sentimentul că oamenii din cameră au trecut printr-un filtru asemănător.

Poate proteja și un anumit ritm. Când comunitatea nu este foarte mare, oamenii ajung să se revadă.

A doua întâlnire este deja diferită de prima. La a treia, conversațiile nu mai pornesc de la funcția de pe cartea de vizită.

De acolo începe să apară memoria comună.

Fără aceste lucruri, exclusivitatea rămâne un cuvânt scump.

O carte de vizită nu este o relație

Într-un sertar vechi se strâng uneori zeci de cărți de vizită. Unele au hârtie groasă, litere în relief și acel aer foarte serios pe care îl aveau obiectele profesionale înainte ca LinkedIn să mute aproape totul în telefon.

După câțiva ani, te uiți la unele nume și nu mai știi exact cine erau oamenii.

Asta spune destul de multe despre networkingul făcut mecanic.

Poți întâlni două sute de persoane într-o seară fără să construiești o singură relație. Poți întâlni trei și să rămâi cu una importantă.

O comunitate de calitate creează contexte în care oamenii au timp să treacă de prezentările standard. Conversația începe cu ce faci și, dacă locul funcționează bine, ajunge la ce construiești, ce te preocupă sau unde ai nevoie de ajutor.

Nu poți fabrica apropierea. Poți însă crea condițiile în care ea apare.

Aici grupurile atent selectate au un avantaj.

Când oamenii știu că participanții au fost recomandați, invitați sau evaluați înainte de admitere, primul strat de încredere există deja.

Membrii trebuie să poată oferi ceva și când nu vând nimic

Unul dintre cele mai bune semne ale unei comunități sănătoase apare atunci când oamenii se ajută fără să transforme fiecare gest într-o tranzacție.

Cineva cunoaște un avocat potrivit și face introducerea. Altcineva știe un medic bun și dă un număr de telefon.

Un antreprenor povestește cum a trecut printr-o negociere dificilă și spune inclusiv unde a greșit. Altul face legătura dintre doi membri care au motive reale să se cunoască.

Nimic spectaculos.

Totuși, asemenea gesturi se adună.

După câțiva ani, ele formează capitalul real al comunității.

Asta nu înseamnă că membrii trebuie să lucreze gratuit unii pentru ceilalți. Ar fi o așteptare nesănătoasă.

Înseamnă doar că relația nu poate fi redusă la un calcul permanent al favorurilor.

În grupurile bune, oamenii înțeleg când este firesc să ajute și când începe munca profesională care trebuie plătită.

Uneori trebuie să refuzi un om foarte bun

Aici selecția devine incomodă.

Un candidat poate avea o reputație excelentă, o companie puternică și conexiuni impresionante. Totuși, poate să nu se potrivească într-o comunitate.

Fondatorului îi vine greu să refuze un asemenea om. E de înțeles.

Fiecare membru nou aduce venit, vizibilitate și alte relații.

Numai că un da spus persoanei nepotrivite poate costa mai mult decât taxa de membru încasată.

Un singur participant excesiv de agresiv comercial poate schimba dinamica unei mese. Membrii încep să vorbească mai puțin, apoi să evite anumite subiecte.

După aceea vin mai rar.

Așa se pierde calitatea de cele mai multe ori. Nu cu scandal.

Oamenii pur și simplu nu mai apar.

Selecția nu se termină în ziua admiterii

Un proces bun de admitere reduce riscul, dar nu îl elimină.

Oamenii se schimbă. Uneori interviul nu surprinde tot.

De aceea o comunitate matură trebuie să poată corecta comportamentele care încalcă regulile. Dacă problema continuă, trebuie să existe și posibilitatea încetării apartenenței.

Pare sever până când te gândești la ceilalți membri.

Dacă douăzeci de oameni respectă confidențialitatea, iar unul transmite mai departe conversațiile private, cine ar trebui protejat?

Cel care încalcă regula sau ceilalți douăzeci?

Toleranța fără limite nu ajută o comunitate. Uneori o slăbește.

Calitatea trebuie apărată și după ce ușa s-a închis în urma noului membru.

Evenimentele mici au un avantaj pe care cifrele nu îl văd

La o masă cu doisprezece oameni observi repede dacă cineva nu a vorbit aproape deloc. La un eveniment cu cinci sute poate pleca fără să fi purtat o conversație adevărată și nimeni să nu remarce.

Asta nu înseamnă că evenimentele mari sunt inutile.

Au energie. Creează întâlniri improbabile și pot aduce oameni foarte diferiți în același loc.

Dar o comunitate are nevoie și de contexte mici.

Cina restrânsă, o întâlnire tematică sau o experiență comună permit alt tip de conversație.

După câteva întâlniri, oamenii nu mai repetă prezentarea standard. Știu cine lucrează la un proiect nou, cine tocmai a vândut o companie, cine trece printr-o perioadă grea și cine poate ajuta.

Funcțiile se estompează puțin. Oamenii rămân.

Acolo începe comunitatea.

Statutul atrage atenția, caracterul ține oamenii împreună

Un club destinat antreprenorilor, investitorilor și profesioniștilor are nevoie de un anumit teren comun. Altfel, conversațiile riscă să rămână fără centru.

Dar asemănarea profesională este doar începutul.

Un antreprenor cu o companie foarte mare poate fi un partener de conversație extraordinar. Poate fi și insuportabil.

Un fondator aflat într-o etapă mai mică poate avea exact experiența care îi lipsește altui membru.

De aceea diferențele de statut nu ar trebui să dicteze valoarea socială în interiorul clubului.

O comunitate serioasă îi tratează pe oameni după felul în care contribuie, nu după dimensiunea companiei pe care o conduc.

În situații reale, lucrul acesta se vede repede.

Când ai o problemă, nu suni neapărat numele cel mai cunoscut din telefon. Îl suni pe omul despre care știi că răspunde.

Comunitatea are nevoie de memorie

O serie de evenimente nu devine automat comunitate.

Poți organiza o cină în fiecare lună și, dacă oamenii se întâlnesc de fiecare dată aproape ca niște străini, ai construit un calendar, nu o rețea de încredere.

Comunitatea apare când relațiile acumulează istorie.

Cineva își amintește că ai căutat un specialist acum șase luni. Altul te întreabă ce s-a întâmplat cu proiectul despre care ați vorbit ultima dată.

O introducere făcută într-o seară duce la o colaborare, iar câteva luni mai târziu povestea revine la aceeași masă.

Continuitatea schimbă natura grupului.

Oamenii nu mai participă doar la evenimente. Revin într-un loc în care există deja amintiri comune.

Tehnologia poate ajuta. O platformă sau un canal privat pot menține contactul între întâlniri.

Totuși, nicio aplicație nu creează singură apropiere. Și într-un bloc locuiesc zeci de oameni conectați la același interfon.

Membrii trebuie să simtă că locul le aparține puțin

Dacă un club este condus numai de sus în jos, după un timp membrii ajung să se comporte ca niște clienți.

Plătesc. Participă. Consumă.

Relația rămâne comercială.

Într-o comunitate adevărată, membrii influențează și ei spațiul.

Recomandă oameni potriviți. Fac introduceri. Propun idei și semnalează situațiile care nu funcționează.

Aici recomandarea capătă încă un sens.

Când unui membru i se cere opinia despre cine ar trebui să intre, i se transmite că el nu este doar beneficiar. Este și custode al comunității.

Sigur, vine și responsabilitatea.

Nu recomanzi pe cineva doar pentru că îl cunoști sau pentru că ți-a cerut o favoare. Îl recomanzi fiindcă ai motive să crezi că va respecta locul în care îl introduci.

Reputația clubului se construiește din asemenea decizii mici.

Creșterea prea rapidă poate strica exact lucrul pe care îl vinzi

Orice comunitate reușită ajunge la un moment dat într-o situație plăcută și periculoasă. Tot mai mulți oameni vor să intre.

Instinctul spune să deschizi porțile.

Cererea confirmă că ai construit ceva valoros.

Numai că ritmul contează.

Dacă într-o comunitate de o sută de persoane intră cinci membri noi, cei vechi au șansa să îi cunoască. Dacă intră cincizeci într-un timp foarte scurt, dinamica se schimbă.

Oamenii încep din nou să se prezinte la fiecare întâlnire. Apar cercuri separate.

Membrii vechi încep să spună că nu mai este ca înainte.

Expresia pare sentimentală, dar ascunde de obicei un fenomen concret. Rețeaua de încredere a crescut mai repede decât putea fi absorbită.

Un club care pune calitatea înaintea numărului trebuie să accepte și perioade de creștere lentă.

Uneori să nu crești spectaculos este chiar o formă de protecție.

Un brand de club privat se definește și prin ceea ce refuză

Brandurile obișnuite vor să fie cumpărate de cât mai mulți oameni. Cluburile private funcționează după altă logică.

Trebuie să poată spune nu.

Nu comportamentelor agresive. Nu lipsei de discreție.

Nu ideii că un membru cunoscut sau foarte bogat poate avea reguli diferite.

Dacă standardele se aplică doar celor fără influență, ele nu mai sunt standarde.

Din acest punct de vedere, Gentlemen’s Club GTM își poate consolida caracterul exclusivist tocmai păstrând filtrul de acces real. Recomandarea membrilor actuali, invitația, aplicarea urmată de interviu și evaluarea trebuie să rămână instrumente de selecție, nu simple formalități.

Testul unui club privat nu este cât de elegant vorbește despre exclusivitate.

Testul este cât de dispus este să protejeze comunitatea atunci când ar fi mai profitabil, pe termen scurt, să nu o facă.

Beneficiile sunt importante, dar relațiile sunt cele care rămân

Orice membership trebuie să ofere utilitate concretă.

Oamenii vor evenimente bune, acces, experiențe și contexte în care timpul petrecut în comunitate să aibă sens.

Totuși, aproape toate aceste beneficii pot fi copiate.

Un alt club poate organiza o cină asemănătoare. Un alt organizator poate aduce un invitat interesant.

O altă comunitate poate negocia avantaje comerciale.

Mai greu de copiat sunt relațiile.

Dacă valoarea principală a clubului este un discount, membrul poate pleca atunci când găsește unul mai bun. Dacă valoarea este faptul că într-o seară poate sta la masă cu oameni în care are încredere, comparația devine mult mai grea.

Relația produce retenție într-un mod în care promoția nu poate.

De aceea beneficiile ar trebui să sprijine comunitatea. Nu să încerce să o înlocuiască.

Cum îți dai seama că o comunitate este sănătoasă

La finalul unui eveniment este foarte ușor să numeri scaunele ocupate.

Mai greu este să vezi ce se întâmplă a doua zi.

Acolo aș căuta eu răspunsul.

Își scriu oamenii între ei? Apar introduceri făcute fără intervenția organizatorului?

Cineva care a cerut ajutor primește un răspuns? Membrii revin la următoarea întâlnire fiindcă vor, nu doar fiindcă au plătit un abonament?

Mai există un semn pe care nu l-aș ignora.

În comunitățile fragile, oamenii povestesc aproape numai succese.

Toate afacerile merg bine. Toate investițiile au fost inspirate.

Nimeni nu greșește.

În comunitățile mature apare, la un moment dat, propoziția am greșit.

Când un antreprenor poate spune asta fără teama că informația va fi folosită împotriva lui, grupul a trecut de la networking la încredere.

Nu e un indicator pe care îl pui ușor într-un dashboard.

Poate tocmai de aceea contează.

O comunitate bună trebuie să rămână relevantă și peste zece ani

O petrecere bună poate atrage oameni.

O comunitate trebuie să îi țină aproape ani întregi.

Pentru asta, trebuie să evolueze odată cu ei.

Antreprenorul care la treizeci și cinci de ani caută parteneri poate ajunge, peste zece ani, mai interesat de investiții, educația copiilor, sănătate sau proiecte cu miză socială.

Dacă grupul îl tratează permanent ca pe funcția scrisă pe cartea de vizită, relația îmbătrânește prost.

Cluburile mature înțeleg că membrii lor trec prin etape.

Afacerile se vând. Funcțiile se schimbă.

Oamenii rămân.

Tocmai aici comunitățile construite exclusiv în jurul tranzacțiilor tind să slăbească.

Gentlemen’s Club GTM și raritatea socială

Un loc poate fi rar pentru că are puține scaune. E cea mai simplă formă de exclusivitate.

Mult mai interesantă este raritatea socială.

Ea apare atunci când într-o singură comunitate ajung oameni care altfel s-ar întâlni greu, dar au suficiente puncte comune pentru ca întâlnirea să producă ceva.

Un antreprenor poate sta lângă un investitor. Un profesionist cu douăzeci de ani de experiență poate discuta cu un fondator aflat la începutul unei etape noi.

Un om poate descoperi o perspectivă pe care cercul lui obișnuit nu i-ar fi oferit-o.

Valoarea nu vine din faptul că toți seamănă.

Ar fi teribil de plictisitor.

Vine din faptul că sunt suficient de diferiți încât să aibă ce învăța unii de la alții și suficient de compatibili încât să poată construi încredere.

Asta se obține greu la scară foarte mare.

Și poate că nici nu trebuie.

Cea mai bună comunitate nu este cea cu fotografia cea mai aglomerată

Mă întorc la masa mică de la început.

Paharele rămăseseră pe jumătate pline și câțiva oameni mai stăteau în picioare, deși seara se terminase. Nimeni nu făcuse un anunț spectaculos.

Unul aflase cum să evite o greșeală costisitoare. Doi descoperiseră că aveau interese profesionale care se potriveau.

Altcineva nu obținuse nimic măsurabil în seara aceea, dar întâlnise un om pe care avea să îl sune peste câteva luni.

Asta mi se pare o comunitate bună.

Nu una în care fiecare întâlnire trebuie justificată prin rezultate imediate. Nici una care își măsoară valoarea după câte persoane încap într-o fotografie.

Gentlemen’s Club GTM își poate păstra identitatea tocmai prin caracterul selectiv al accesului și prin refuzul ideii că mai mult înseamnă automat mai bine. Recomandarea membrilor actuali, invitația și procesul de aplicare cu interviu și evaluare pun un filtru acolo unde multe comunități preferă să pună doar un formular de plată.

Pentru un club exclusivist, întrebarea importantă nu este câți oameni mai pot intra anul acesta.

Întrebarea este câți oameni potriviți pot intra fără ca oamenii care sunt deja acolo să simtă că locul s-a golit de sens.

Uneori răspunsul va fi zece. Alteori cincizeci.

Și poate, într-o anumită perioadă, niciunul.

Comunitatea începe să aibă valoare exact în clipa în care ușa nu mai este doar un punct de acces, ci o responsabilitate.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă o comunitate în care calitatea contează mai mult decât numărul?

Înseamnă o comunitate care urmărește relevanța, compatibilitatea și implicarea membrilor, nu simpla creștere a bazei de utilizatori. Valoarea ei vine din relațiile formate, din încrederea dintre oameni și din capacitatea membrilor de a se ajuta, de a colabora și de a reveni în comunitate pe termen lung.

O astfel de comunitate poate fi mai mică numeric și, totuși, mult mai valoroasă pentru membrii săi.

Cum se face accesul în Gentlemen’s Club GTM?

Accesul este selectiv și nu se obține automat prin simpla achitare a unei taxe. Intrarea poate avea loc prin invitație sau pe baza recomandărilor venite din partea membrilor actuali.

Cei interesați pot și aplica pe site, însă aplicația este urmată de un interviu și de un proces de evaluare. Trimiterea unei aplicații nu garantează admiterea.

De ce este importantă recomandarea unui membru actual?

Recomandarea aduce un strat suplimentar de încredere și responsabilitate. Membrul care recomandă o persoană spune, implicit, că aceasta este compatibilă cu valorile și cu stilul comunității.

Într-un club privat, mecanismul reduce riscul ca admiterea să devină pur comercială și îi implică pe membrii existenți în protejarea culturii grupului.

De ce este necesar un interviu înainte de admitere?

Un formular poate oferi informații despre profesie și experiență, dar spune puține despre motivația și comportamentul unei persoane. Interviul ajută la înțelegerea motivelor pentru care candidatul dorește să intre și a modului în care acesta se raportează la ideea de comunitate.

Scopul nu este crearea artificială a unui aer de inaccesibilitate, ci reducerea riscului unei nepotriviri între candidat și cultura clubului.

Un club exclusivist înseamnă automat un club bazat pe statut financiar?

Nu. Exclusivitatea poate fi construită în jurul selecției, al comportamentului, al discreției și al compatibilității dintre membri.

Un club care urmărește exclusiv averea sau notorietatea riscă să adune oameni importanți pe hârtie, dar fără relații autentice între ei. Valoarea apare atunci când statutul profesional este însoțit de caracter, contribuție și respect față de ceilalți membri.

De ce poate fi o comunitate mică mai valoroasă decât una foarte mare?

În comunitățile mai restrânse, oamenii au șanse mai mari să se revadă, să își amintească discuțiile și să construiască încredere în timp. Relațiile devin mai profunde, iar membrii nu rămân simple nume într-o listă.

O comunitate mare poate funcționa foarte bine, dar numai dacă ritmul de creștere nu depășește capacitatea oamenilor de a integra noii membri.

Cum poate fi măsurată calitatea unei comunități?

Numărul membrilor spune doar o parte din poveste. Mai relevante sunt frecvența cu care membrii revin, relațiile care continuă între evenimente, colaborările care apar și disponibilitatea oamenilor de a se ajuta.

Un semn important este și nivelul de încredere. Atunci când membrii pot vorbi deschis despre dificultăți, greșeli și decizii importante, comunitatea a trecut dincolo de networkingul superficial.

Ce poate distruge cel mai repede o comunitate exclusivistă?

Lipsa de consecvență în aplicarea regulilor este una dintre cele mai mari vulnerabilități. Dacă anumitor membri li se permite să ignore standardele pentru că sunt cunoscuți, bogați sau influenți, cultura grupului începe să se erodeze.

La fel de nocive sunt vânzarea agresivă, lipsa discreției și creșterea prea rapidă. Toate pot transforma încrederea într-o simplă promisiune de marketing.

De ce contează atât de mult calitatea conversațiilor într-un club privat?

Pentru că majoritatea beneficiilor materiale pot fi imitate. Evenimentele, reducerile și experiențele pot fi reproduse de alte organizații.

O conversație sinceră între oameni care au încredere unii în ceilalți este mult mai greu de copiat. Tocmai acest tip de relație poate transforma apartenența la un club într-o experiență cu valoare pe termen lung.

Cum poate un club să crească fără să își piardă identitatea?

Creșterea trebuie să fie mai lentă decât capacitatea comunității de a integra oamenii noi. Membrii existenți au nevoie de timp să îi cunoască pe cei care intră, iar noii membri au nevoie de contexte în care să înțeleagă regulile nescrise ale grupului.

Selecția atentă, recomandările, interviurile și păstrarea unor formate de întâlnire restrânse pot ajuta un club să crească fără să devină anonim.

Citeste in continuare

Exclusiv

Parodontoza în stadii avansate și laserul – ce funcționează cu adevărat și ce nu

Publicat

acum 3 săptămâni

pe

august 18, 2026

De

Dinții se mișcă. Gingia s-a retras vizibil. Medicul a spus „grad 3″ sau „grad 4″ și ai ieșit din cabinet cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Poate ai citit despre tratamentul cu laser și te-ai întrebat dacă mai există o șansă reală sau dacă e prea târziu.

Problema cu majoritatea informațiilor disponibile online este că fie prezintă laserul ca pe o soluție miraculoasă, fie îl ignoră complet în favoarea chirurgiei clasice. Niciunul dintre extreme nu îți spune ce se întâmplă concret cu un dinte afectat sever, ce poate și ce nu poate face laserul în stadii avansate, și de ce „rezultate bune” nu înseamnă același lucru pentru toată lumea.

Dacă ai primit un diagnostic de parodontoză avansată și vrei să înțelegi ce înseamnă cu adevărat tratamentul laser pentru parodontoză în situația ta, citește mai departe.

Ce se întâmplă în parodontoza de grad 3 și 4

Parodontoza nu doare în stadiile timpurii. Asta e una dintre problemele ei principale. Până când simți că un dinte se mișcă sau că gingia s-a retras semnificativ, boala a lucrat deja ani de zile sub suprafață.

În stadiile 3 și 4, tabloul clinic este diferit față de ce se vede în ghidurile generale. Nu mai vorbim doar de inflamație gingivală sau pungi parodontale superficiale. Vorbim de:

  • Pierdere osoasă de peste 50% din înălțimea rădăcinii
  • Pungi parodontale adânci, de 6 mm sau mai mult
  • Mobilitate dentară vizibilă, uneori severă
  • Retracție gingivală avansată, cu rădăcini expuse
  • Risc real de pierdere a dinților în absența tratamentului

Medicii de la Life Dental Spa subliniază că boala parodontală este diagnosticată târziu în România, tocmai pentru că evoluează fără durere. Laserul ajută la repararea ligamentului parodontal și la reatașarea acestuia la os, dar nu crește os nou. Asta e o distincție pe care puțini o explică clar. (Life Dental Spa, YouTube, „Tratamentul parodontozei cu laserul”, 2024)

Stadiul 4 adaugă un element suplimentar: dinții pot fi deja compromiși funcțional, adică nu mai pot susține masticația normală. Tratamentul în acest punct nu mai urmărește recuperarea completă, ci stabilizarea și salvarea a ceea ce mai poate fi salvat.

Ce face laserul și unde se oprește

Laserul dentar acționează pe mai multe niveluri simultan, ceea ce îl face util în parodontoza avansată. Dar „util” nu înseamnă „suficient” în toate cazurile.

Concret, laserul:

  1. Distruge bacteriile patogene din pungile parodontale, inclusiv cele care nu pot fi atinse prin detartraj clasic
  2. Vaporizează țesuturile infectate de sub gingie, lăsând zona curată și capabilă să se vindece
  3. Reduce inflamația din primele ședințe, ceea ce pacienții observă rapid
  4. Stimulează biologic refacerea ligamentului parodontal
  5. Reduce sângerarea și disconfortul față de metodele chirurgicale clasice

Laserul dentar poate avea un rol important în tratamentul parodontozei, însă eficiența sa depinde de stadiul bolii, de gradul pierderii osoase și de starea generală a țesuturilor parodontale. Pentru pacienții care vor să afle mai multe despre această abordare, poate fi util să consulte informații despre tratamentul parodontozei cu laser la clinica Deos Dental.

Unde se oprește? Laserul nu regenerează osul pierdut. Dacă pierderea osoasă este severă, laserul poate opri progresia și poate crea condiții mai bune pentru vindecare, dar nu poate reconstrui structura osoasă distrusă. Pentru asta există alte proceduri, cum ar fi grefele osoase sau membranele de regenerare, care se pot combina cu terapia laser.

Important: Dacă un dinte are mobilitate de gradul 3 (se mișcă în toate direcțiile) și pierdere osoasă circumferențială completă, laserul singur nu îl poate salva. Tratamentul laser este parte dintr-un protocol complex, nu o soluție independentă în cazurile severe.

Dr. Cristina Obreja explică în videoclipul său că, atunci când tratamentul este implementat într-un stadiu foarte avansat al bolii, rezultatele nu mai sunt aceleași ca în stadiile incipiente. Asta nu înseamnă că nu există rezultate, ci că așteptările trebuie calibrate corect. (Dr. Cristina Obreja, YouTube, „Cum se realizează tratamentul parodontozei cu laser?”, 2024)

Experiențe reale: ce spun pacienții cu parodontoză avansată

Comunitatea online de pe Reddit dedicată bolilor parodontale este una dintre puținele locuri unde pacienții vorbesc deschis despre ce s-a întâmplat cu adevărat, nu despre ce ar fi trebuit să se întâmple.

„Am avut o pungă de 7 mm care a ajuns la 3 mm după terapia laser. Dinții s-au stabilizat și nu mai am sângerare. Nu a fost o vindecare completă, dar a funcționat mai bine decât mă așteptam.” (u/throwaway_perio_help, r/PeriodontalDisease, 2025).

Experiența asta e mai comună decât pare. Reducerea pungilor parodontale de la valori severe la valori controlabile este un rezultat realist și valoros, chiar dacă nu înseamnă că boala a dispărut complet. Parodontoza rămâne o afecțiune cronică, iar tratamentul laser face parte dintr-un management pe termen lung, nu dintr-o rezolvare punctuală.

„Boala mea de stadiu 4 s-a stabilizat după tratamentul laser. Există mai puțin suport în spatele cercetărilor pentru unele tehnici, dar în cazul meu a funcționat. Dinții sunt acolo, nu i-am pierdut.” (u/gum_healed_2025, r/PeriodontalDisease, 2025).

Există și voci sceptice. Unii pacienți raportează că laserul a fost recomandat agresiv fără o evaluare clară a indicațiilor, sau că rezultatele au fost modeste față de costul tratamentului. Asta nu invalidează metoda, dar confirmă că indicația corectă contează enorm. Nu orice caz de parodontoză avansată răspunde la fel la laser.

Când laserul nu este suficient și ce urmează

Există situații clare în care laserul singur nu rezolvă problema. Nu e un eșec al metodei, ci o realitate clinică pe care e bine să o cunoști înainte de a începe tratamentul.

  • Pierdere osoasă orizontală extinsă, unde nu mai există suport suficient pentru dinte
  • Mobilitate dentară de gradul 3, cu dinte compromis funcțional
  • Infecții acute sau abcese parodontale care necesită drenaj chirurgical
  • Cazuri în care anatomia rădăcinii nu permite accesul instrumentelor laser în pungile profunde

În aceste situații, protocolul se extinde. Chirurgia parodontală clasică, grefele osoase sau extracția urmată de implant dentar devin opțiuni reale. Laserul poate fi folosit și în combinație cu chirurgia, pentru decontaminare și accelerarea vindecării post-operatorii.

De exemplu: Un pacient cu parodontoză de grad 3 la molarii inferiori, cu pungi de 7-8 mm și pierdere osoasă de 40-50%, poate beneficia de un protocol combinat: detartraj subgingival, tratament laser pe 4 ședințe la interval de 7-10 zile, urmat de reevaluare la 3 luni. Dacă pungile se reduc sub 4 mm și mobilitatea scade, dinții pot fi menținuți. Dacă nu, se discută chirurgia sau extracția selectivă. Costul unui astfel de protocol variază, în România, între 2.000 și 5.000 RON per arcadă, în funcție de complexitate.

Un aspect ignorat în aproape toate ghidurile: ce se întâmplă după tratament contează la fel de mult ca tratamentul în sine. Parodontoza are tendința de a recidiva dacă igiena orală nu este menținută riguros și dacă nu există controale periodice. Ozonoterapia de întreținere, periajul corect cu periuță interdentară și vizitele la 3-6 luni sunt parte din protocol, nu opționale.

Prevenirea pierderii dinților: ce mai poate fi făcut în stadii avansate

Întrebarea pe care o au cei mai mulți pacienți cu parodontoză de grad 3-4 nu este „cum funcționează laserul”, ci „mai pot fi salvați dinții mei”. Răspunsul depinde de câțiva factori pe care niciun articol nu îi poate evalua în locul unui medic, dar există câteva principii clare.

Dinții cu mobilitate redusă sau medie și cu pierdere osoasă parțială au șanse reale de a fi menținuți prin tratament activ. Dinții cu mobilitate severă și pierdere osoasă circumferențială completă sunt, în general, compromiși pe termen lung, indiferent de metoda de tratament.

Ce poți face concret:

  1. Solicită o radiografie panoramică actualizată și o evaluare parodontală completă cu sondaj al pungilor
  2. Cere medicului să îți explice care dinți sunt „mentenabili” și care sunt compromiși, cu criterii clare
  3. Nu amâna tratamentul activ, chiar dacă nu doare. Pierderea osoasă continuă silențios
  4. Renunță la fumat, dacă fumezi. Fumatul reduce semnificativ răspunsul la orice tratament parodontal, inclusiv laser
  5. Controlează afecțiunile sistemice asociate, în special diabetul, care agravează evoluția parodontozei

Un comentariu dintr-un videoclip de pe YouTube surprinde bine dilema multor pacienți: „Eu am diabet și un dinte abia mai stă. Ce aș putea face?” (@iasminadiaconu5790, YouTube, „Se mai tratează parodontoza avansată sau e nevoie de implanturi?”, 2023). Răspunsul nu e simplu, dar există. Diabetul controlat nu exclude tratamentul parodontal, ci impune un protocol adaptat și o colaborare între medicul stomatolog și medicul diabetolog.

Pierderea unui dinte din cauza parodontozei nu este un eșec definitiv. Implantul dentar rămâne o opțiune viabilă, dar și implantul necesită un teren parodontal sănătos. Tratarea parodontozei înainte de implant nu este opțională, ci obligatorie.

Ceea ce nu apare în niciun ghid despre parodontoza avansată este că momentul în care decizi să tratezi contează mai mult decât metoda pe care o alegi. Laserul în stadiu 2 dă rezultate spectaculoase. Laserul în stadiu 4 dă rezultate reale, dar mai modeste. Diferența nu o face tehnologia, ci timpul pierdut înainte de a ajunge la cabinet.

Informațiile din acest articol au scop exclusiv informativ și educațional. Nu înlocuiesc consultul unui medic sau specialist. Consultați un profesionist înainte de a lua orice decizie legată de sănătatea dumneavoastră.

Surse și experiențe din comunitate

  • YouTube — Life Dental Spa — „Tratamentul parodontozei cu laserul” — youtube.com/watch?v=LNre9OYpTgc — 2024
  • YouTube — Dr. Cristina Obreja — „Cum se realizează tratamentul parodontozei cu laser?” — youtube.com/watch?v=BsH9jbmr9_E — 2024
  • YouTube — @iasminadiaconu5790 — „Se mai tratează parodontoza avansată sau e nevoie de implanturi?” — youtube.com/watch?v=oODLM2q2pzE — 2023
  • Reddit — u/throwaway_perio_help — r/PeriodontalDisease — reddit.com/r/PeriodontalDisease/comments/1dznfsl/ — 2025
  • Reddit — u/gum_healed_2025 — r/PeriodontalDisease — reddit.com/r/PeriodontalDisease/comments/1t81vnj/ — 2025
Citeste in continuare

Parteneri

Știri din București

8 ore inainte

Evenimente gratuite București azi: ELECTROCLASSIC, cu Clara Cernat și Phil St. George, la MARe

Cei care caută evenimente gratuite în București azi, 6 septembrie 2026, pot găsi pe EvenimenteGratuite.ro informații despre „ELECTROCLASSIC. Poezia unei...
Uncategorized8 ore inainte

Transport colete România–Italia–Germania: ce trebuie să știi înainte să trimiți un pachet

Pentru comunitatea de români din Italia și Germania, transportul de colete a devenit aproape la fel de important ca transportul...
Mentenanța predictivă a utilajelor: cum treci de la reparații de urgență la opriri planificate Mentenanța predictivă a utilajelor: cum treci de la reparații de urgență la opriri planificate
Uncategorizedo zi inainte

Mentenanța predictivă a utilajelor: cum treci de la reparații de urgență la opriri planificate

Cât costă, de fapt, o oră de oprire neplanificată Prima eroare de calcul pe care o fac mulți responsabili de...
Uncategorized2 zile inainte

Provident lansează ProviCard, primul card de credit din portofoliul companiei în România

București, 3 septembrie 2026 – La 20 de ani de la intrarea pe piața din România, Provident face un nou pas...
2 zile inainte

Sound of Fantasy, în Parcul Rozelor din Timișoara. Intrare liberă la concertele cu 300 de artiști

„Sound of Fantasy” are loc în 4 și 5 septembrie, de la ora 21:00, în Parcul Rozelor din Timișoara. Intrarea...
Uncategorized2 zile inainte

Elite Bride Fest – Ediția a II-a, între 20 și 22 noiembrie 2026, la Sala Romsilva din București

Trei zile dedicate viitorilor miri, bilete de la numai 5 lei, oferte speciale de târg și un cadou garantat în...
Uncategorized3 zile inainte

Sound District Floreasca debutează vineri, 11 septembrie, cu Teatrul de Operetă „Ion Dacian” și Robin and the Backstabbers

București, 02.09.2026 – Sound District Floreasca anunță programul primei ediții a festivalului, care debutează vineri, 11 septembrie, de la ora 19:00,...
Social3 zile inainte

ANOFM: Peste 20.000 de români din diaspora, informați despre serviciile oferite pentru revenirea pe piața locală a muncii

Peste 20.000 de români din străinătate au fost informați, la ediția din acest an a Zilelor Diasporei, cu privire la...
Uncategorized3 zile inainte

Dyson lansează CameraJet™: singura periuță de dinți cu cameră și jet, pentru curățarea spațiilor dintre dinți și îndepărtarea plăcii bacteriene

Dotată cu cameră, care identifică spațiile dintre dinți, curăță cu jet de apă, folosește tehnologia de curățare interdentară cu lichid,...
3 zile inainte

Canale online și Decizia CNA nr. 116/2026: criteriile pentru obligația de notificare

Un canal poate avea obligația de notificare numai dacă îndeplinește cumulativ criteriile și condițiile stabilite prin Decizia CNA nr. 116/2026....
Agenda socială și energia personală: cum îți aperi weekendurile într-un an plin de evenimente Agenda socială și energia personală: cum îți aperi weekendurile într-un an plin de evenimente
Uncategorized4 zile inainte

Agenda socială și energia personală: cum îți aperi weekendurile într-un an plin de evenimente

Un an obișnuit dintr-o viață de adult din România înseamnă, statistic vorbind, între 12 și 20 de evenimente sociale la...
Administrație locală4 zile inainte

Hanul Vatra din Costești – locul în care ospitalitatea românească nu este doar o promisiune

O experiență autentică în Oltenia de sub Munte, între patrimoniu, natură și oameni care știu să-și primească oaspeții În perioada...
4 zile inainte

Uniunea Societăților de Expediții din România solicită intervenția urgentă a autorităților române și europene pentru evitarea blocării frontierelor UE – Balcanii de Vest din 14 septembrie 2026

Uniunea Societăților de Expediții din România (USER) solicită autorităților române și instituțiilor europene să se implice de urgență în identificarea...
4 zile inainte

FPIOR: HoReCa a pierdut 25.000 de angajați în doi ani. Federația propune Guvernului 10 măsuri pentru perioada 2026-2029

Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România (FPIOR) susține că industria HoReCa are cu aproximativ 25.000 de angajați mai puțin...
Afaceri5 zile inainte

Cand ai nevoie de un expert contabil Bucuresti

Intr-un mediu de afaceri in continua schimbare, contabilitatea nu mai inseamna doar inregistrarea facturilor si pregatirea declaratiilor fiscale. Pentru antreprenorii,...
5 zile inainte

O nouă serie de cursuri pentru obținerea Diplomei FIATA în Expediții de Mărfuri începe pe 21 septembrie 2026

Într-un domeniu în care activitatea unui expeditor presupune astăzi mult mai mult decât organizarea unui transport din punctul A în...

Știrea Zilei