Asociația Clubul Sportiv Forza Junior Costuleni (ACSFJC) anunță încheierea proiectului european Eyes-Shut – Sensorial Theater for Adults with Visual Disability (2024-1-RO01-KA210-ADU-000255243), un demers internațional care a demonstrat că teatrul poate deveni un spațiu de întâlnire, reflecție și empatie pentru întreaga comunitate, dincolo de etichete și dizabilități.

Coordonat de România, proiectul Eyes-Shut a fost dezvoltat printr-un parteneriat strategic între organizații din România, Serbia și Cipru, având ca obiectiv principal creșterea nivelului de conștientizare privind incluziunea socială prin artă senzorială. Departe de a fi un proiect destinat exclusiv persoanelor cu deficiențe de vedere, Eyes-Shut a fost construit ca o experiență comună, adresată publicului larg, în care minimum 25% dintre participanți au fost persoane cu dizabilități, iar restul membri activi ai comunității.

În cadrul proiectului, fiecare țară parteneră a avut responsabilitatea de a crea un spectacol de teatru senzorial propriu, adaptat contextului local și realizat împreună cu comunitatea:

– România a dezvoltat spectacolul „Ziua Magică”, prezentat în Iași și București, în spații culturale și educaționale, cu participarea adulților cu și fără deficiențe de vedere, cadre didactice, artiști, stakeholderi locali și reprezentanți media.
– Cipru a realizat patru reprezentații ale spectacolului „Omul cu trei ochi”, explorând percepția, identitatea și relația dintre simțuri.
– Serbia a creat spectacolul „Iad, Purgatoriu și Rai”, o experiență senzorială profundă despre limite, emoții și reconectare umană.

Toate cele trei producții au fost rezultatul unui proces comun de cercetare, formare și experimentare artistică, desfășurat pe parcursul proiectului, în care teatrul senzorial a fost folosit ca instrument de educație non-formală pentru adulți, nu doar ca act artistic.

Un rezultat-cheie al colaborării internaționale este Ghidul Eyes-Shut, un instrument practic lansat la finalul proiectului, care documentează fiecare spectacol, metodologia utilizată și pașii necesari pentru a replica acest tip de eveniment în alte comunități. Ghidul este disponibil public și poate fi consultat aici:
👉 https://eyes-shut.forzajuniorcostuleni.ro/guidebook

Ghidul se adresează organizațiilor culturale, educatorilor, artiștilor, lucrătorilor de tineret și actorilor comunitari care doresc să dezvolte inițiative incluzive, oferind exemple concrete, explicații metodologice și recomandări practice pentru implementare.

Prin Eyes-Shut, partenerii proiectului transmit un mesaj clar: incluziunea nu este un concept abstract și nu aparține doar unor grupuri specifice, ci poate fi construită prin experiențe simple, autentice și replicabile, care îi implică pe toți membrii comunității.

Proiectul Eyes-Shut se încheie oficial, însă impactul său continuă prin comunitățile implicate și prin resursele puse la dispoziția publicului, invitând organizațiile și instituțiile interesate să ducă mai departe acest tip de experiență în propriile contexte locale.

Pentru informații suplimentare despre proiect și rezultate:
🌐 http://eyes-shut.forzajuniorcostuleni.ro
📩 acsfjc@gmail.com

Mai devreme sau mai târziu, aproape fiecare femeie ajunge în același punct. Medicul, cu voce calmă, spune că ar fi bine să faci o mamografie. Tu zâmbești, dai din cap, poate chiar faci o glumă, dar undeva, în stomac, se strânge un ghem. Te gândești la ce urmează, la ce ai auzit de la alte prietene, la posibilul rezultat pe care nu vrei să îl anticipezi. Și, fără să o rostești, apare întrebarea aceea incomodă: oare e suficient ce fac sau ar mai trebui încă un control, încă o investigație?

În ultimii ani, sfaturile au început să se bată cap în cap. Un medic spune că mamografia trebuie făcută anual după 40 de ani, altul că e destul o dată la doi ani. O prietenă îți povestește că, la sânii denși, nu e de ajuns, că mai trebuie ecografie, poate și un RMN. Altă femeie îți spune, cu un amestec de revoltă și recunoștință, că avea o mamografie perfectă, dar un nodul i-a fost depistat la ecografie. La un moment dat, obosești și ajungi să te întrebi, cu o ironie amară: bine, dar când e considerată, cu adevărat, suficientă mamografia, fără un bagaj întreg de investigații în plus?

Rândurile de față nu vor să fie un tratat, ci mai degrabă o discuție așezată. Un fel de explicație spusă pe înțelesul cuiva drag, care vrea să înțeleagă ce are sens pentru ea, nu pentru o femeie abstractă dintr-un studiu statistic. Fiecare sân are povestea lui, fiecare femeie își are propriul prag de liniște.

Ce face, în realitate, o mamografie

Mamografia este, în esență, o radiografie specială a sânilor. Sânul este așezat între două plăci, ușor comprimat, iar aparatul surprinde imagini din mai multe unghiuri. Nu e cea mai plăcută experiență, însă durează puțin, de obicei doar câteva secunde pentru fiecare poziție. Apoi, radiologul se uită atent la imagini și caută calcificări suspecte, formațiuni solide sau zone în care structura sânului pare schimbată.

Avantajul mare al mamografiei este că poate surprinde anumite modificări foarte devreme, uneori înainte ca tu să simți ceva cu mâna. Calcificările fine, care pot anunța un cancer într-un stadiu incipient, se văd, în general, foarte bine pe mamografie. Din acest motiv, la nivel mondial, ea rămâne metoda de bază pentru screening, adică pentru depistarea precoce la femei aparent sănătoase, fără simptome.

Desigur, are și limitele ei. La sânii foarte denși, imaginea devine greu de interpretat. Țesutul dens apare alb pe film, la fel ca multe tumori, și uneori e ca și cum ai căuta un fulg de zăpadă într-o furtună. Unele leziuni se pot ascunde pur și simplu în acest fundal albicios. De aici vin discuțiile nesfârșite despre când este sau nu suficientă doar o mamografie.

Merită spus limpede: mamografia nu „vede” tot și nu este un scut absolut. Mai potrivit ar fi să o vedem ca pe un portar atent, care verifică de fiecare dată, dar pe care, uneori, trebuie să îl ajuți cu încă un coleg la ușă.

Vârsta, riscul și momentul când mamografia devine metoda de bază

Dacă lăsăm la o parte nuanțele de școală medicală, marile societăți de oncologie și radiologie ajung, în linii mari, la aceeași idee pentru femeia cu risc mediu. Asta înseamnă o femeie fără mutații genetice cunoscute, fără un istoric familial foarte încărcat și fără tratamente anterioare care să-i fi crescut riscul la nivelul sânilor.

După vârsta de 40 de ani, riscul de cancer de sân începe să crească, iar structura sânului se schimbă treptat. De obicei, sânul devine ceva mai puțin dens decât la 30 de ani, imaginea este mai ușor de citit, iar șansa de a prinde o leziune tratabilă la timp crește. De aceea, în multe ghiduri, pentru o femeie sănătoasă, fără factori de risc deosebiți, mamografia făcută regulat, la unu sau doi ani, între aproximativ 40 și 70–74 de ani, este considerată suficientă ca metodă principală de screening.

Dacă ar fi să traducem în cuvinte simple această idee, vorbim despre o femeie care a trecut de 40 de ani, nu a avut până atunci cancer mamar, nu are mame, surori sau fiice diagnosticate foarte devreme cu această boală, nu a făcut radioterapie în zona toracelui în adolescență și nu știe să aibă mutații genetice de tip BRCA sau similare. Pentru o astfel de femeie, medicii care urmează recomandările internaționale consideră, de cele mai multe ori, că o mamografie regulată, la intervalul stabilit împreună cu medicul, este suficientă ca schemă de bază.

Asta nu înseamnă, însă, că între două mamografii poți ignora ce simți în propriul corp. Dacă apare o modificare, un nodul, o zonă mai tare sau o schimbare a pielii, ideea „lasă, că am făcut oricum mamografie anul trecut” nu mai ține. Screeningul nu înlocuiește atenția ta de zi cu zi, ci doar o completează.

Când nu mai este mamografia singură de ajuns

Există momente în care, chiar dacă îți dorești simplitate, mamografia singură nu mai este de ajuns. Răspunsul, dacă îl spui pe scurt, ar fi că devine insuficientă atunci când riscul tău este mai mare decât al femeilor din populația generală sau când sânul tău este foarte greu de „citit” pe mamografie.

Sunt câteva situații clare în care, aproape peste tot în lume, se recomandă și altceva pe lângă mamografie. De exemplu, femeile care poartă mutații genetice cu risc înalt, precum BRCA1 sau BRCA2, sunt urmărite mult mai atent. La fel, femeile care au mai multe rude apropiate cu cancer de sân, mai ales dacă acele rude au fost diagnosticate la vârste tinere, intră într-o altă categorie de risc. Mai sunt și cazurile femeilor care au primit radioterapie la nivelul toracelui în adolescență sau în tinerețe, de pildă pentru tratamentul unui limfom, precum și anumite sindroame genetice rare, asociate cu un risc mamar crescut.

În aceste contexte, ghidurile recomandă adesea combinația mamografie plus RMN anual, nu doar mamografie. Nu pentru a complica viața pacientelor, ci pentru că riscul de a dezvolta un cancer este suficient de mare încât merită să folosești metode mai sensibile, chiar dacă asta înseamnă să accepți și câteva alarme false în plus.

Apoi vine povestea, foarte des întâlnită, a sânilor denși. Multe femei ies de la mamografie cu fraza aceea care sună misterios: „sân dens, tip C sau D”. Tradus în limba de zi cu zi, asta înseamnă că, în sân, predomină țesutul glandular și conjunctiv, nu cel gras. Pe acest tip de fond, mamografia își pierde din claritate. Unele leziuni se pot confunda cu țesutul normal și se strecoară mai ușor neobservate.

În unele țări, medicii discută cu paciente de acest tip despre completarea mamografiei cu ecografie sau chiar cu RMN, măcar din când în când. Alte recomandări sunt mai prudente și spun că, deși aceste metode descoperă mai multe leziuni, nu este încă dovedit perfect că ele scad și mortalitatea. Pentru tine, ca pacientă, poate conta mai puțin această dezbatere tehnică și mai mult ideea că, dacă ai sâni foarte denși sau un istoric familial apăsat, este puțin probabil ca o simplă mamografie făcută din doi în doi ani să fie considerată suficientă fără o discuție serioasă cu medicul. În astfel de cazuri, investigațiile se aleg ca un costum croit pe măsură, nu ca un tricou cumpărat din raft.

Mamografie, ecografie, RMN: rivale sau aliați

În viața de zi cu zi, mai ales în România, ecografia mamară a devenit aproape la fel de familiară ca mamografia. Pare mai blândă, nu implică radiații, sonda alunecă pe piele, imaginea se vede pe ecran în timp real. Multe femei o percep ca pe un consult ceva mai „uman” și de aici apare tentația firească de a spune că ecografia le ajunge.

Radiologii, însă, sunt destul de clari în privința asta. Ecografia nu înlocuiește mamografia. Cele două metode se uită la sân cu „ochi” diferiți. Unele tumori, mai ales cele care se trădează prin calcificări fine, se văd excelent pe mamografie și aproape deloc la ecografie. Altele, în special în sânii foarte denși, apar mai clar pe ecografie. Din acest motiv, în multe situații, combinația dintre cele două oferă cea mai bună șansă de depistare.

În mod realist, o mamografie singură este, de cele mai multe ori, suficientă ca prim pas de screening pentru o femeie cu risc mediu. Devine insuficientă în viața reală în câteva scenarii destul de frecvente. De pildă, dacă o mamografie arată ceva neclar, o asimetrie, un grup de calcificări, o zonă care ridică un semn de întrebare, radiologul va dori, de multe ori, să continue explorarea cu o ecografie țintită sau chiar cu un RMN. Nu pentru că mamografia ar fi „proastă”, ci pentru că fiecare metodă prinde alte detalii.

Un alt scenariu apare atunci când sânul este foarte dens, mai ales dacă femeia are și alți factori de risc. În astfel de situații, se poate propune completarea mamografiei cu ecografie sau RMN, din nou în urma unei discuții sincere între pacientă și medic. Și mai este situația în care apar simptome. Dacă tu simți un nodul, observi o retracție, o schimbare a pielii sau o secreție la nivelul mamelonului, medicul nu se va mulțumi cu ideea că „mamografia de anul trecut a fost bună”. Va alege combinația de metode care clarifică cel mai repede și mai corect situația, fie că este vorba de mamografie și ecografie, fie că se ajunge și la RMN, sau la o biopsie.

În orașele mari, lucrurile se leagă mai ușor. De exemplu, pentru o evaluare completă, multe femei din zona Ardealului ajung la servicii specializate de imagistică mamară, unde, pe lângă mamografie, pot face și ecografie sani Cluj Napoca, într-un loc unde imaginile sunt interpretate în ansamblu, nu izolat, și unde medicul obișnuiește să compare constant ce vede pe fiecare aparat. În fond, nu doar tehnologia contează, ci și felul în care cineva pune cap la cap piesele aceluiași puzzle.

RMN-ul mamar este, la rândul lui, o investigație foarte sensibilă. Vede multe, uneori chiar prea multe, ceea ce aduce și riscul unor biopsii care, în final, se dovedesc inutile. De aceea, este rezervat, de obicei, femeilor cu risc înalt sau situațiilor în care mamografia și ecografia nu reușesc să explice clar o suspiciune.

Când se poate opri mamografia

O altă întrebare, rostită mai rar, dar prezentă în mintea multor femei, este aceasta: până când trebuie să tot fac mamografii? Sunt doamne de 75 sau 80 de ani care încă merg conștiincios la screening, deși urăsc procedura, și altele care, pe la 70 de ani, decid pur și simplu să se oprească, obosite de drumuri, de așteptări și de emoții.

Recomandările oficiale sunt destul de nuanțate. Multe ghiduri sugerează continuarea screeningului până în jurul vârstei de 74 de ani și chiar dincolo de acest prag, atâta timp cât starea generală de sănătate este bună și se poate presupune, realist, că mai ai ani buni de trăit. Dacă ești o persoană activă, cu boli cronice bine controlate, care se vede trăind încă un deceniu, medicul va fi, de obicei, înclinat să recomande continuarea mamografiilor.

Dacă, dimpotrivă, ai mai multe boli grave care îți limitează deja semnificativ viața de zi cu zi, cu internări frecvente, cu tratamente grele, este posibil ca, la un moment dat, beneficiul unei noi mamografii să devină foarte mic. Chiar dacă s-ar descoperi un cancer în acel moment, tratamentul lui poate să nu mai schimbe cu adevărat cursul vieții tale. De aceea, după o anumită vârstă, mamografia trece, încet, din zona de „trebuie” în zona de „are sau nu are sens pentru mine”. Decizia se ia împreună cu medicul, ținând seama de întregul context al sănătății tale și de felul în care vrei să îți trăiești anii care vin.

Cum ajungi, în mod realist, la un răspuns pentru tine

Toate aceste explicații, cu riscuri, densități, ghiduri și excepții, pot să pară copleșitoare. Ar fi mult mai comod să existe un singur răspuns, scurt și liniștitor, de tipul „mamografia este suficientă între 45 și 70 de ani, făcută o dată la doi ani, și gata”. Doar că organismul uman nu funcționează ca un aparat cu garanție standard, iar viața ne tot aduce situații care nu intră în reguli perfecte.

Dacă totuși am încerca să condensăm lucrurile, pentru marea majoritate a femeilor cu risc mediu, mamografia este suficientă ca metodă principală de screening începând de pe la 40 de ani, făcută regulat, la unu sau doi ani, în măsura în care starea generală de sănătate este bună. Devine insuficientă singură atunci când riscul genetic sau familial este mult crescut, când sânii sunt foarte denși, mai ales dacă se asociază și cu alți factori de risc, sau când între două mamografii apare un simptom nou, care nu te lasă să dormi liniștită.

Mai rămâne un aspect, poate cel mai neglijat în toată discuția: ceea ce îți aduce ție, personal, un sentiment de siguranță suportabilă. Sunt femei care, deși au risc mediu, dorm mai liniștite știind că au făcut atât ecografie, cât și mamografie, la un anumit interval.

Altele, dimpotrivă, sunt atât de anxioase încât fiecare investigație în plus le crește neliniștea, nu le-o diminuează. Rolul medicului ar trebui să fie nu doar să bifeze o recomandare, ci să explice, pe îndelete, care este nivelul tău de risc, ce aduce în plus fiecare metodă și ce nu poate să promită nicio investigație, și să construiți împreună un echilibru între grijă și suprainvestigare.

Dacă nu ai avut niciodată o astfel de discuție așezată cu medicul tău, poate că de acolo merită să pornești. Poți spune, fără ocolișuri, că ai trecut de 40 de ani, că nu știi dacă ai risc crescut sau nu și că nu îți este foarte clar dacă, pentru tine, mamografia este suficientă sau ar fi bine să fie completată cu altceva. Un medic bun nu va considera asta o impertinență, ci o invitație la un parteneriat onest.

În adâncul ei, întrebarea „când este considerată suficientă mamografia” ascunde o frică mult mai omenească, aceea de a nu regreta, mai târziu, că nu ți-ai făcut datoria față de tine. Iar răspunsul, dacă îl privești fără tehnicism, seamănă cu felul în care îți alegi o haină bună.

Este suficientă atunci când este aleasă și repetată în acord cu vârsta ta, cu povestea ta de sănătate, cu tipul sânilor tăi și cu felul în care vrei să îți trăiești anii înainte. Din când în când, merită să verifici, alături de medic, dacă această „haină” încă ți se potrivește sau a venit momentul să o ajustezi puțin, pentru a te simți din nou în siguranță în propria piele.

O nouă cercetare RePatriot arată tendințele care definesc relația românilor plecați cu țara

Conform celui mai recent sondaj realizat de RePatriot în rândul românilor care trăiesc în afara granițelor, interesul pentru investiții în România rămâne ridicat, în ciuda provocărilor semnalate de diaspora în relația cu statul român. Studiul, desfășurat în septembrie – octombrie 2025, arată că 4 din 10 români plecați își doresc să investească în țara natală, în special în domenii cu potențial major de creștere și relevanță globală.

Sondajul, realizat cu participarea românilor din peste 20 de țări, surprinde dinamica complexă a relației cu România: chiar dacă mulți respondenți declară că s-au adaptat foarte bine în țările gazdă, atașamentul față de țară rămâne puternic. Obiceiurile românești, consumul de produse din România și sprijinul financiar pentru familie continuă să fie elemente definitorii pentru o parte importantă a diasporei.

Tendințele legate de revenirea în țară și percepția asupra evoluției României

Românii stabiliți în Israel, Irlanda, Italia, Spania, Portugalia, Olanda și Marea Britanie sunt printre cei mai deschiși la ideea revenirii, în timp ce cei din SUA, Canada, Franța și Elveția sunt mai rezervați, invocând stabilitatea profesională și administrativă din țările de adopție.

Chiar dacă procentul celor care intenționează să se reîntoarcă definitiv a scăzut la 29%, tot mai mulți consideră nivelul de trai din România un motiv realist pentru revenire. Procentul a urcat la 52% în 2025, de trei ori mai mult față de 2015, semn că percepția privind evoluția țării se schimbă în mod consistent.

Totodată, 52% dintre românii din Statele Unite, Elveția, Germania sau Irlanda percep evoluția României ca fiind una pozitivă, ceea ce creează un climat de încredere ce poate susține investițiile și implicarea comunitară în anii următori. Datele arată un interes constant al diasporei pentru situația din țară, dar și o polarizare mai accentuată a percepțiilor în funcție de țările în care trăiesc românii din străinătate.

Unde ar investi românii din diaspora: domenii cu impact direct în comunități

Domeniile către care se îndreaptă cel mai mult intențiile de investiții includ agricultura, tehnologia (în special AI și IT), sănătatea, turismul, educația, imobiliarele și industriile creative. Preferințele indică interes atât pentru sectoarele tradiționale, cât și pentru industrii emergente precum inteligența artificială sau cercetarea științifică.

Este vizibil și apetitul pentru investiții antreprenoriale cu impact local — procesarea produselor alimentare, serviciile de ospitalitate, activitățile culturale și inițiativele sociale — semn că mulți români din diaspora văd în România un loc în care pot contribui concret la dezvoltarea comunităților.

În același timp, participanții la sondaj semnalează dificultăți persistente în relația cu instituțiile românești. Birocrația, lipsa de informații coerente și distanța administrativă sunt menționate frecvent ca bariere în menținerea unui contact constant cu România. Relațiile cu autoritățile române sunt ocazionale, deși mulți și le-ar dori mai frecvente, conștienți că ele contribuie la o mai bună integrare și la păstrarea identității românești. Nevoia unor relații autentice cu instituțiile statului, bazată pe respect, implicare, reprezentare reală, nu doar pe promisiuni electorale, este exprimată de cei mai mulți participanți la sondaj. Doar 36% dintre respondenți declară că fac parte dintr-o comunitate românească locală, procent care subliniază nevoia tot mai mare de conectare, apartenență și dialog.

Totuși, românii din diaspora continuă să păstreze legături culturale și familiale solide. 73% trimit bani acasă, iar consumul de produse românești rămâne ridicat în țări precum Irlanda, Marea Britanie, Canada și Spania. Evenimentele culturale, tradițiile și sărbătorile rămân repere importante pentru viața comunitară, iar ele exprimă relația afectivă a diasporei cu România, pe care și-o doresc tot mai întărită pe măsură ce trec anii.

Rezultatele sondajul se pot vedea integral în prezentarea de aici: https://bit.ly/prezentare-sondaj-2025.

”Deși se simt bine integrați în țările gazdă, s-au înrudit cu persoane din alte etnii și petrec ori fac afaceri și vacanțe cu oameni din populațiile majoritare, cei mai mulți se identifică cu valorile românești și își doresc să le conserve prin implicarea în proiecte dedicate diasporei. Vor să existe o strategie a statului pentru a-i repatria, a-i ajuta în caz de pensie ori de deces, vor mai multe schimburi de experiență și know-how, vor angajați la ambasade și la consulate mai puțin indolenți, leneși sau plictisiți, vor să fie implicați în reconstrucția României, vor să fie promovați în țară și să li se recunoască meritele și performanțele. Le lipsesc umorul românesc, ospitalitatea, muzica, folclorul, căldura relațiilor interumane, mâncărurile și băuturile tradiționale, petrecerile și obiceiurile de sărbători, locurile copilăriei și persoanele dragi lăsate acasă”, declară sociologul Bruno Ștefan, unul din coordonatorii sondajului.

Cercetarea RePatriot oferă o imagine asupra unei diaspore active, conectată emoțional la România și interesată să contribuie prin investiții, implicare socială și păstrarea identității culturale. RePatriot continuă să dezvolte programe dedicate românilor din afara granițelor, pentru a încuraja participarea lor la dezvoltarea țării, prin inițiative economice, educaționale și comunitare.

„De peste 10 ani lucrăm la refacerea țesăturii de încredere între românii de pretutindeni și România, pentru a avea o țară mai bună pentru noi și urmașii noștri. Rezultatele acestei cercetări arată că românii plecați nu au rupt legătura cu țara, și dorința lor de a investi este o resursă importantă pentru dezvoltarea României. Diaspora ne transmite atât speranțe, cât și nemulțumiri. Studiile sociologice, discuțiile directe, conferințele fundamentează proiectele comune de afaceri și culturale, iar determinarea și acțiunile generoase ale membrilor comunității Repatriot sunt o bază solidă pentru a avea o Românie mai bună, din care românii să nu trebuiască să mai plece din motive economice sau politice.”, declară Marius Bostan, antreprenor în serie și inițiator Repatriot.

Mulți românii ar dori să revină acasă dar într-o Românie mai bună

Într-o lume tot mai globalizată, unde milioane de români au ales să-și construiască vieți noi peste hotare, un studiu recent realizat de RePatriot în 2025 relevă o realitate plină de nuanțe: legătura cu România rămâne profundă și vibrantă, iar dorința de revenire acasă nu s-a stins, ci doar așteaptă condițiile potrivite. Deși doar 29% dintre cei peste 1.000 de respondenți din diaspora declară ferm că plănuiesc să se întoarcă definitiv, cifrele ascund o oportunitate uriașă – aproximativ 40% ezită, prins între rădăcinile românești și provocările vieții în străinătate, în timp ce doar 30% exclud categoric ideea. Această ambivalență nu este un semn de ruptură, ci un apel la acțiune pentru România, care ar putea transforma diaspora dintr-o pierdere demografică într-un motor de dezvoltare

„Cercetarea diasporei trebuie să rămână o prioritate, indiferent de mandatul politic. În egală măsură și politicile destinate diasporei trebuie fundamentate într-o bază riguroasă de evidență, fie că vorbim de axele de finanțare sau de o abordare strategică, care din păcate, la momentul actual nu există. Bunăoară, cum luptăm împotriva dezinformării în masă, mai ales în comunitățile de români de peste hotare, în continuare vulnerabile? Sau cum ne putem asigura că fondurile publice în sprijinul diasporei nu sunt risipite fără consecință, între cicluri electorale? În diasporă se conturează o societate civilă activă, dar a cărei voce este insuficient internalizată în România. Propun să ne întâmpinăm reciproc, resurse civice, tehnologice sau de cercetare avansată există din abundență, mai trebuie doar conectate”, declară Andra-Lucia Martinescu, Co-Fondator The Diaspora Initiative, Senior Research Fellow The Foreign Policy Centre, Marea Britanie.

Rezultatele sondajul se pot vedea integral în prezentarea de aici: https://bit.ly/prezentare-sondaj-2025.

Despre Repatriot

Repatriot este o comunitate globală de antreprenori români care promovează reconectarea diasporei cu România prin inițiative de business, educație și leadership civic. Misiunea Repatriot este de a întări încrederea între români, oriunde s-ar afla, și de a susține dezvoltarea unei Românii moderne, prospere și libere. Mai multe pe www.repatriot.ro.

Pentru alte informații ne puteti scrie la office@repatriot.ro.