În anul 2002 se anunța cu surle și trâmbițe demilitarizarea Poliției prin Legea nr.360 privind statutul polițistului. Potrivit aceleiași Legi, la art. 22 alin.(5), se prevede, încă, că „în termen de 6 luni de la adoptare se va emite Legea privind funcțiile polițiștilor”. Ori, această Lege privind funcțiile polițiștilor nu a fost niciodată adoptată…

În toată istoria Ministerului de Interne această instituție a avut conducători nu doar incapabili ci și plagiatori… plagiatori ai normelor Ministerului Apărării Naționale… doar e greu să gândești, să reformezi dar, mai ales, să îți asumi o reformă. Așa că, cel mai bine e să copiezi de la altul pentru ca, orice se dovedește „a nu fi bun” să poți pasa răspunderea celui pe care l-ai copiat. La fel s-a întâmplat și în M.A.I. cu funcțiile polițiștilor („funcționari publici cu statut special”) ale căror funcții „de poliție” sunt … militare.

O recunoaște chiar legiuitorul atât în Anexele legilor unitare de salarizare cât, mai ales, Guvernul României în HG nr.498/2004 prin copierea funcțiilor militarilor și transpunerea acestor funcții și polițiștilor.

Pentru a ascunde această ilegalitate, același Guvern al României a emis HG-uri clasificate „secret de stat” în care a copiat funcțiile polițiștilor și militarilor din legile unice de salarizare, coeficienții acestora și le-a transpus în aceste norme infralegale adăugând „paranteze cu specializări”. Astfel, s-a născut „polițistul-psiholog (profesii incompatibile), polițistul-consilier-juridic (profesii incompatibile), polițistul-cizmar, polițistul-șofer, polițistul-coafez, polițistul-medic ș.am.d. (toate incompatibile cu cea de polițist) – se demonstrează chiar în HG nr.498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei, în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu stagiul în funcţii civile: la funcțiile militare ale polițiștilor din structurile suport echivalarea este, evident, cu cele din „viața civilă”. Concret: polițistul-relații cu cu publicul are corespondent în afara M.A.I. specialitatea „relații publice”; polițistul-psiholog are corespondent în afara M.A.I. specialitatea „psiholog” ș.a.m.d. Iar polițistul „din stradă” respectiv „din frontieră” (cel care face cu adevărat muncă de poliție, conform legii) NU ARE NICIO ECHIVALARE A FUNCȚIEI cu o altă funcție/atribuții din C.O.R.! O recunoaște chiar DGPMB-ul  în adeverința nr.795996/2018 (bineânțeles, după ce am demonstrat public ineficiența structurilor suport de resurse umane și, ulterior, am solicitat, public, externalizarea acestora: https://www.incisivdeprahova.ro/2018/03/12/exclusivprofesia-de-politist-bagatelizata-si-distrusa-chiar-de-m-si-guvernul-romaniei/).

Concret, în adeverința de mai-sus, polițistul criminalist este echivalat, ca și funcție civilă, cu plutonier major… ce legătură are gradul militar cu profesia de polițist ce trebuie echivalată cu „ceva” din Clasificarea Ocupațiilor din România ca și funcție/atribuții „civile” la trecerea în rezervă? Niciuna! Însă, astfel, s-a demonstrat că profesia de polițist, în România, este nu doar bagatalizată ci, practic, inexistentă… din păcate.

În continuare, la nivelul MAI sunt 160.000 posturi conform Anexei nr. 3 din HG nr.416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne. Și această Anexă a fost secretizată abuziv cu nivelul „secret de stat” întrucât prevede doar numărul de posturi total, pe fiecare categorii de personal nicidecum nu se evidențiază polițiștii și militarii care efectuează strict atribuții de Ordine și Siguranță Publică, adică, se prevede: 65.000 polițiști (nr. total pentru Aparatul central al MAI, structuri subordonate/aflate în coordonarea acestuia ca și polițiști incidenți art. 26 alin.(1) din Legea nr.218/2002) și Poliția Română, 16.000 polițiști de frontieră, 30.000 jandarmi, 20.000 pompieri respectiv 29.000 f.p. și p.c. Bineânțeles că acesta este numărul de posturi (bugetate și nebugetate – încadrate și neîncadrate, la comun) nicidecum numărul concret de efective (personal)…

De ce spunem: „bugetate” și „nebugetate”? Pentru că posturile care nu sunt finanțate sunt folosite pentru a crea, artificial, structuri și posturi de „șefi”. Mai exact, pentru ca un individ să iasă cu o pensie frumușică (spre exemplu) și pentru că ceilalți șefi „sunt bine-puși în actualele funcții”, se creează petnru o perioadă de 6 luni o structură (birou, serviciu, direcție, direcție general) prevăzută doar cu un post de conducere bugetat. Posturile și, implicit, funcțiile celelalte care „se învârt” în jurul funcției de șef nu primesc finanțare și, astfel, „p.c.r.”ist-ul devine: „king of nothing” care își plimbă singur hârtiile (își dă singur de muncă). În unele cazuri, i se mai oferă acestui „king of nothing” o secretară respectiv șofer…

Așadar, „căpușele cu epoleți” (falșii polițiști din structurile suport) sunt „băgate la grămadă” cu cei care efectuează misiuni de ordine și siguranță publică tocmai pentru ca acești „paraziți intestinali” ai societății să își continue viața parazitară și să primească, ilegal, beneficiile statutului special de polițist. Până în prezent, din calculele noastre, statul Român a pierdut peste 1,5mld EURO prin plata de: salarii, prime și pensii falșilor polițiști din structurile suport ale M.A.I., indivizi care se pensionează ilegal începând cu vârsta de 45 de ani, persoane ce continuă să desfășoare atribuțiile comune (suport) în mediul priovat/de stat: resurse umane, juridic, psihologic, medical, secretariat, administrative-logistic, IT ș.a.m.d. Doar „legea lor” le permite.

Iar polițistul din stradă și din frontieră, după 25 de ani de stat: în stradă respectiv în frontieră (indiferent de vreme), nopți pierdute pentru prinderea persoanelor cerate cu Legea etc., la puțin timp după ce se pensionează, de regulă decedează (organismul lor este mult-prea îmbolnăvit ca să intre într-un ritm de viață al unei persoane normale)…

Așadar, „ca și fapt divers”, indivizi din Guvernul României și M.A.I. se fac vinovate (în opinia noastră) de încălcarea: art. 75 alin.(1) lit. d) teza a II-a[1] art.295[2] (delapidarea), art. 306[3], art. 307[4] Cod Penal însă, cine să aplice Legea în România atunci când vine vorba de încălcarea intereselor țării și ale U.E. (fonduri primate de la Uniune pentru programme/proiecte ale M.A.I. devalizate de „căpușele cu epoleți” care le gestionează fraudulos)? Parchetul? Instanțele? Poliția? Care: parchet, instanță, poliție când toate acestea sunt corupte, cu conducători impuși de „aleșii neamului”: corupți, avari și inculți?

Ca drept dovadă, potrivit Legii nr. 360/2002[5], polițistului îi este interzis să: facă parte din partide politice, să exprime opinii politice… dar, pe de cealaltă parte, M.A.I., potrivit OUG nr.30/2007[6], asigură punerea în aplicare a programului politic de guvernare al Guvernului României prin conducerea M.A.I.  (secretari și sub-secretari de stat) și a Poliției (condusă de un individ cu rang de secretar de stat)… iar acești secretari, potrivit Legii Guvernului nr. 90/2001[7] sunt numiți exclusiv politic fiind aceste funcții de demnitate publică. Ca și completare, funcțiile acestor „polițiști”-secretari (indivizi numiți politic, cu atribuții politice) nu se regăsesc ca și funcții asimilate în HG nr.498/2004. De ce? Fiindcă funcțiile de demnitate publică sunt funcții aparte, destinate „aleșilor”… oamenilor politici, nicidecum polițiștilor.

Iar toate acestea își au sediul în faptul că o gloată de pușlamale lașe și de rea-credință dar cu o inteligență malefică ieșită din comun (infracțională) ce s-a visat, în copilărie, „polițist”, își dorește mai presus de Lege să poarte ilegal legitimația și haina de polițist (implicit să îi fure și beneficiile atribuțiilor) decât să facă ceea ce face polițistul.

În concluzie, din haosul legislativ existent la ora actuală în România și Ministerul „Afaceriștilor” Interni din România observăm cum fiecare își face și aplică „propria lege”, în funcție de interesele personale exact ca într-un „stat fără Lege și fără Dumnezeu”, nediscriminarea, conflictul de interese, incompatibilitatea funcțiilor publice, Legea penală nefiind un impediment pentru acești „răsfățați ai banului public”… stat mafiot (popular vorbind). De ce? Fiindcă România nu are instituții care să reacționeze și care să aplice Legea, fiind aceste isntituții, la rândul lor, paralizate de „funcționari”-interlopi impuși de „aleșii neamului”. Ne îndreptăm spre Revoluție? Sau spre o nouă lovitură de stat, identică cu cea din decembrie 1989? (Alexandru Firicel -șef Department Investigații al Ziarului Comisarul de Prahova)

[1] Articolul 75Circumstanțe atenuante(1) Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale: d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanța atenuantă nu se aplică în cazul săvârșirii următoarelor infracțiuni: contra persoanei, de furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuzivă, infracțiuni contra siguranței publice, infracțiuni contra sănătății publice, infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate, contra securității naționale, contra capacității de luptă a forțelor armate, infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, a infracțiunilor privind frontiera de stat a României, a infracțiunilor la legislația privind prevenirea și combaterea terorismului, a infracțiunilor de corupție, infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infracțiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spălarea banilor, privind activitățile aeronautice civile și cele care pot pune în pericol siguranța zborurilor și securitatea aeronautică, privind protecția martorilor, privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, a celor privind traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea și combaterea pornografiei și a celor la regimul adopțiilor.

[2] Articolul 295Delapidarea(1) Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.(2) Tentativa se pedepsește.

[3] Articolul 306Obținerea ilegală de fonduri(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanțiilor necesare acordării finanțărilor obținute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.(2) Tentativa se pedepsește.

[4] Articolul 307Deturnarea de fonduri(1) Schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor provenite din finanțările obținute sau garantate din fonduri publice.(3) Tentativa se pedepsește.

[5] Articolul 10 (3) Candidații care au promovat concursul de admitere în instituțiile de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne, precum și persoanele care urmează să ocupe funcțiile de polițist în condițiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) și (3) nu trebuie să aibă calitatea de membru al vreunui partid politic sau organizații cu caracter politic. Articolul 25 (2) Se interzice introducerea în dosarul personal al polițistului a oricăror documente referitoare la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice alta natura. Articolul 43Polițistului ii este interzis, în orice împrejurare: f) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicații cu caracter politic, imoral sau care instiga la indisciplină; Articolul 45(1) Polițistului îi este interzis:a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda în favoarea acestora;b) să exprime opinii sau preferințe politice la locul de muncă sau în public; c) să candideze pentru autoritățile administrației publice locale, Parlamentul României și pentru funcția de Președinte al României; d) să exprime în public opinii contrare intereselor României;e) să declare sau să participe la greve, precum și la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;

[6] Articolul 1 b) realizarea Programului de guvernare şi a strategiilor în domeniul reformei administraţiei publice şi ordinii publice şi monitorizarea, în numele Guvernului, a elaborării şi aplicării programelor de reformă instituţională de către ministere şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale*); Articolul 2Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de competenţă, Ministerul Afacerilor Interne*) exercită următoarele funcţii:a) funcţia de strategie, prin care elaborează politicile sectoriale şi strategiile de punere în aplicare a Programului de guvernare şi a politicilor comunitare în domeniile sale de competenţă; Articolul 3(1) Ministerul Afacerilor Interne*) îndeplineşte următoarele atribuţii principale:a) în domeniul administraţiei publice:1. monitorizează aplicarea prevederilor cuprinse în strategiile şi programele de reformă şi restructurare a administraţiei publice centrale şi locale, elaborate pe baza Programului de guvernare, în conformitate cu politicile Uniunii Europene şi legislaţia internă, şi asigură realizarea strategiilor şi programelor în domeniul său de activitate*); 22. asigură, prin structurile de specialitate din subordine, aplicarea strategiei şi a programului de guvernare în domeniul managementului funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale specializate în administraţia publică, activitatea de evidenţă a persoanelor, precum şi activitatea de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă civilă*). c) alte atribuţii: 2. asigură participarea corespunzătoare la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative comunitare, îndeplinirea obligaţiilor ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, realizarea strategiilor şi programelor naţionale adoptate în contextul politicilor Uniunii Europene şi reprezentarea României la Consiliul JAI şi în comitetele şi grupurile de lucru ale Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene, pentru domeniile sale de competenţă; 7. elaborează obiectivele şi orientările activităţii internaţionale în domeniul administraţiei publice şi afacerilor interne, potrivit Programului de guvernare şi obligaţiilor ce îi revin din strategiile naţionale şi documentele internaţionale la care România este parte; organizează, coordonează, monitorizează, asigură şi execută, în ţară şi în străinătate, activităţi de cooperare, reprezentare şi relaţii internaţionale în domeniul său de competenţă;

[7] Articolul 15Primul-ministru numește și eliberează din funcție: d) secretarii de stat și subsecretarii de stat; Articolul 47(1) În activitatea de conducere a ministerului ministrul este ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit hotărârii Guvernului de organizare și funcționare a ministerului.(2) În cadrul ministerelor, instituțiilor publice și altor organe de specialitate ale administrației publice centrale poate fi utilizată și funcția de subsecretar de stat, potrivit hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea acestora. Articolul 48Secretarii de stat exercită atribuțiile delegate de către ministru. Articolul 51În cazul în care ministrul, din diferite motive, nu își poate exercită atribuțiile curente, va desemna secretarul de stat care exercită aceste atribuții, înștiințându-l pe primul-ministru despre aceasta.