Prima dată când am ținut în mână un buchet de trandafiri de săpun l-am mirosit din reflex, așa cum faci cu orice floare, deși știam perfect că am de-a face cu altceva. Gestul e automat, nu ai ce să-i faci. Și tocmai de aceea dezamăgirea, când apare, te prinde nepregătit. În locul dulceței catifelate pe care o aștepți primești ceva ascuțit, cu o urmă de detergent și un fel de tăietură în nas, ca și cum ai fi deschis o cutie cu produse de curățenie într-o cameră mică și neaerisită.

Mirosul acela nu vine din materialul în sine. Săpunul nu are de ce să miroasă neplăcut, iar unul făcut cum trebuie, cu bază vegetală curată și un parfum ales cu cap, poate să miroasă rotund și cald, aproape gastronomic. Când un buchet miroase a chimicale înseamnă că undeva pe drumul de la fabrică până la raftul tău cineva a scurtat un pas. De obicei mai mulți.

Am mirosit destule buchete în ultimii ani, unele foarte bune, altele de te ustură ochii, și explicațiile se adună în câteva familii destul de clare. Fiecare are propriul indiciu, vizibil sau tactil, iar odată ce înveți să le recunoști nu mai cumperi la nimereală.

Ce sunt, de fapt, trandafirii de săpun

Aici se ascunde prima confuzie și, după mine, sursa a jumătate din nemulțumiri.

Sub eticheta comercială de trandafiri de săpun circulă două produse complet diferite. Primul este săpunul propriu-zis, o bază de saponificare turnată, laminată în foi subțiri și modelată petală cu petală. Are greutate, are onctuozitate, lasă o urmă fină pe degete, iar dacă îl freci cu mâna udă face spumă. Al doilea este spuma sintetică, de obicei EVA sau polietilenă expandată, un polimer colorat și parfumat prin pulverizare. Arată aproape identic în fotografie. La atingere e uscat, elastic, scârțâie ușor între degete și nu face spumă nici dacă îl bagi în cadă.

Diferența contează enorm pentru miros. Spuma sintetică nu poate fixa parfumul în masă, așa cum face o bază grasă de săpun. Aroma stă doar la suprafață, într-un strat superficial, împreună cu solventul care a dus-o acolo. Rezultatul e un miros agresiv în primele zile, aproape acru, care după trei săptămâni se stinge și lasă în urmă un iz vag de plastic cald. Cine a uitat vreodată o jucărie ieftină în mașină, vara, știe exact despre ce vorbesc.

Săpunul adevărat se comportă invers. Parfumul e încorporat în masă și se eliberează lent, așa că buchetul rămâne mirositor luni bune. Când un buchet de săpun real miroase totuși neplăcut, cauza e altundeva.

Cum îți dai seama în câteva secunde

Ridici buchetul și îl cântărești din încheietură. Dacă e surprinzător de ușor pentru dimensiunea lui, ai spumă în mână, fiindcă săpunul are densitate și se simte. Apoi apeși o petală cu unghia, iar săpunul cedează și rămâne cu o mică amprentă mată, în timp ce spuma revine instantaneu la forma inițială. La final apropii nasul fără să inspiri adânc, pentru că săpunul are un fond, un fel de bază lăptoasă sub parfum, pe care spuma nu îl are deloc. Spuma are doar vârf, și încă unul strident.

De unde vine mirosul de chimicale

Odată lămurit ce ai în mână, întrebarea devine mai precisă. Un buchet de săpun poate să miroasă prost din cel puțin cinci motive, iar în practică motivele se combină între ele.

Parfumul ieftin și povestea aldehidelor

Un parfum de calitate, chiar și unul sintetic, e o construcție. Are note de vârf care se evaporă repede, un corp care ține câteva ore și o bază care persistă. Costă bani fiindcă are între patruzeci și o sută cincizeci de componente, iar echilibrul dintre ele e munca unui om care a învățat meseria ani buni.

Un parfum ieftin are uneori sub douăzeci de componente. Ca să compenseze lipsa de complexitate, producătorul urcă masiv concentrația notelor de vârf, mai ales aldehide și esteri fructați de sinteză. Astea sunt exact moleculele care dau senzația de curat în detergenți și în balsamurile de rufe. La diluție mare, într-un balsam, efectul e plăcut. La trei sau patru procente în masa unui săpun, aceleași molecule devin înțepătoare, iar creierul le recunoaște și le clasifică pe loc drept produs de curățenie, nu drept floare. De aici vine senzația aia de miroase a detergent de rufe.

Am mirosit odată, într-un magazin, un buchet roz care mi-a lăsat literalmente un gust metalic în gât. Nu era toxic, probabil, dar era supraparfumat cu o compoziție construită pe un singur pilon. E ca și cum ai asculta o orchestră formată numai din trompete.

Solvenții care nu au apucat să plece

Parfumurile nu se toarnă niciodată pure. Sunt dizolvate într-un purtător, cel mai des dipropilenglicol, uneori alcool izopropilic sau benzoat de benzil. Purtătorul răspândește uniform aroma în bază și apoi se evaporă, lăsând în urmă doar moleculele odorante.

Problema apare când produsul e ambalat prea repede. Săpunul modelat are nevoie de o perioadă de așezare, o uscare lentă în aer, în care solventul iese și duritatea crește. Dacă petala e învelită în celofan la douăzeci și patru de ore după turnare, solventul rămâne captiv. Deschizi cutia peste o lună și primul val care te lovește nu e parfumul, ci purtătorul lui. Miroase înțepător, ușor dulceag, cu o urmă de lac de unghii. Nu e imaginația ta.

Ăsta e, apropo, și motivul pentru care unele buchete miros mult mai bine după două zile pe masă decât în clipa în care le-ai despachetat. Le-ai făcut, fără să vrei, uscarea pe care nu le-a făcut-o nimeni.

Alcalinitatea liberă, sau săpunul nefinalizat

Săpunul se face prin reacția dintre grăsimi și o bază tare, de obicei hidroxid de sodiu. Reacția are nevoie de timp ca să se consume complet. Un săpun matur are pH-ul undeva în jur de nouă și e blând. Un săpun grăbit, scos din matriță și trimis la client în câteva zile, poate păstra hidroxid nereacționat.

Alcalinitatea liberă nu are propriu-zis miros, însă face două lucruri neplăcute. Irită mucoasa nazală, ceea ce amplifică orice notă ascuțită din parfum, și grăbește degradarea uleiurilor din bază. Semnul tipic e senzația de arsură ușoară pe buza superioară după ce ai mirosit insistent, iar al doilea semn e o peliculă albicioasă, ca un praf fin, care apare pe petale după câteva săptămâni. Aia e, în bună parte, carbonat de sodiu format din reacția bazei libere cu dioxidul de carbon din aer.

Râncezirea, dușmanul discret

Aici ajungem la partea pe care puțină lume o bănuiește. Bazele de săpun ieftine se fac din uleiuri vegetale rafinate industrial, palmier și cocos în principal, uneori cu adaos de uleiuri mai fragile. Grăsimile se oxidează. Procesul e lent, dar inevitabil, și e accelerat de căldură, de lumină și de oxigen.

Un săpun rânced miroase a ulei vechi de prăjit, a carton umed, uneori a plastilină. Peste parfum, mirosul devine greu de descris, un fel de dulce stricat. Semnul vizual clasic sunt petele portocalii mici, cunoscute în meserie drept dreaded orange spots. Dacă vezi puncte ruginii pe petale albe sau roz pal, buchetul a început deja să se strice. Nu e periculos, dar mirosul nu se mai repară.

Buchetele ținute în vitrină, în lumină directă, sunt candidatele perfecte. Am văzut buchete albe care în trei luni de vitrină deveniseră crem pal. Culoarea aia nu e nuanță de design, e oxidare.

Ambalajul care fermentează totul

Ultima piesă din puzzle e ambalajul. Celofanul, hârtia lăcuită, cutia rigidă cu adeziv proaspăt și buretele floral dinăuntru contribuie fiecare cu propriile molecule volatile. Închise laolaltă într-o cutie sigilată, săptămâni la rând, se amestecă.

Adezivii pe bază de solvent sunt cei mai supărători, fiindcă o cutie asamblată cu lipici ieftin poate impregna întreg buchetul cu un iz acru de acetat. Buretele floral verde, dacă e de calitate slabă, aduce o notă de formaldehidă, iar hârtia lăcuită, mai ales cea cu finisaj lucios, degajă și ea în primele zile. Deschizi cutia și primești, într-un singur val, cocktailul complet. Buchetul e învinovățit pentru păcatele ambalajului.

Ce înseamnă un buchet care miroase bine

Am ajuns să cred că testul cel mai onest e cel de la un metru distanță. Un buchet bun nu te agresează. Îl simți când intri în cameră, discret, ca pe o prezență. Îl mirosi de aproape și găsești straturi, o dulceață caldă, poate o urmă de vanilie sau de pudră, un fond ușor lăptos care e, de fapt, săpunul însuși.

Un buchet slab face exact invers. De la un metru nu îl simți deloc sau îl simți ca pe un curent de detergent. De aproape e o singură notă, plată, agresivă, care nu evoluează. Și dispare într-o lună.

Diferența se plătește, evident. Un parfum cosmetic de calitate poate costa de opt sau zece ori mai mult decât unul industrial pentru detergenți. Într-un buchet cu cincizeci de trandafiri diferența de cost în materie primă rămâne totuși de câțiva lei, în timp ce diferența de preț la raft e mult mai mare. Ceea ce înseamnă, dacă stai să te gândești, că prețul mare nu garantează nimic. Garanția vine din cine face buchetul și din cum lucrează.

Cum eviți capcanele

Întrebi înainte, nu după

Sună banal, dar funcționează. Un producător serios îți spune fără ezitare din ce bază e făcut săpunul, dacă parfumul e cosmetic sau tehnic și cam de când e făcut lotul. Unul care ocolește întrebarea și îți răspunde cu generalități despre materiale premium, apoi schimbă subiectul, îți spune de fapt tot ce trebuie să știi.

Cea mai revelatoare mi se pare întrebarea despre vechime. Un buchet de trei săptămâni e ideal, fiindcă solventul a plecat, parfumul s-a așezat, iar oxidarea nu a început. Unul de nouă luni, oricât de bine ar fi fost făcut, e deja pe panta descendentă.

Cumperi de unde se lucrează pe comandă

Diferența dintre stoc și comandă e uriașă la produsul ăsta. Stocul stă în depozit, în cutie, cu solvenții blocați înăuntru, la temperaturi care vara trec ușor de treizeci de grade. Comanda se asamblează cu câteva zile înainte, din componente proaspete.

Aici e și logica din spatele modului în care lucrează unele ateliere mici. Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client, de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare. Când buchetul se face pentru tine, nu pentru raft, jumătate din problemele de mai sus dispar din start, pur și simplu fiindcă produsul nu apucă să îmbătrânească în ambalaj. Am observat că oamenii care caută o florarie online Atelierul cu daruri ajung acolo tocmai pentru că au încercat mai devreme varianta ieftină de pe un marketplace și au primit ceva care mirosea a magazin de piese auto.

Aerisești imediat ce primești

Regula mea personală, după câteva experiențe proaste, e simplă. Scot buchetul din cutie în prima oră și îl las descoperit, într-o cameră cu geamul întredeschis, vreo douăzeci și patru de ore. Nu în curent direct, nu în soare, doar în aer.

Diferența e uneori spectaculoasă. Un buchet care în primul minut mi s-a părut de aruncat a devenit, a doua zi, perfect plăcut. Tot ce îi lipsea era timpul pe care nu i-l dăduse nimeni.

Dacă după patruzeci și opt de ore mirosul înțepător persistă la fel de tare, atunci nu era solvent captiv, ci parfumul însuși. Iar acolo nu mai ai ce repara.

Îl ții unde trebuie

Trei lucruri strică un buchet de săpun, iar cel mai agresiv dintre ele e lumina directă, care oxidează uleiurile și decolorează pigmenții, așa că un buchet pus pe pervaz la sud își pierde culoarea în două luni și începe să miroasă a ulei vechi. Al doilea e căldura, care accelerează absolut tot, motiv pentru care locul de lângă calorifer e cel mai prost loc din casă. Al treilea e umezeala, care face săpunul să transpire, adică să atragă apă din aer, ceea ce lasă o peliculă lipicioasă și, în timp, mucegai la baza petalelor. Baia e, ironic, ultimul loc în care ar trebui pus un buchet de săpun.

Ideal e un raft într-o cameră obișnuită, ferit de soare, la temperatura camerei. Sub cupolă de sticlă arată bine, însă dacă o închizi complet blochezi din nou volatilele. Eu prefer să nu pun capac.

Nu îl repara cu alte mirosuri

Tentația e mare. Buchetul miroase ciudat, îl pulverizezi cu parfum, cu odorizant de cameră, cu ce ai prin casă. Nu funcționează niciodată. Peste mirosul chimic pui alt strat chimic și obții un al treilea miros, mai confuz și de obicei mai rău. În plus, alcoolul din parfum atacă suprafața săpunului, care devine mată și lipicioasă.

Dacă vrei totuși să încerci ceva, o bucată de cărbune activ pusă lângă buchet, într-un vas mic deschis, absoarbe o parte din volatilele agresive în câteva zile. Nu e o minune, dar salvează un buchet aflat la limită.

Un pic de context, fiindcă lucrurile nu au fost mereu așa

Trandafirii de săpun au apărut ca produs de masă în China, undeva după 2010, ca derivat industrial al săpunului de toaletă modelat. Ideea în sine e veche, săpunurile figurative se fac de secole, iar în Thailanda sculptura în săpun e o meserie cu tradiție și cu rezultate care te lasă cu gura căscată. Ce s-a schimbat a fost scara.

Când produci milioane de petale pe an, optimizezi. Reduci timpul de uscare, ieftinești parfumul, folosești baze cu palmier rafinat fiindcă e cel mai ieftin, ambalezi la mașină în celofan. Fiecare decizie în parte pare rezonabilă din foaia de calcul. Împreună dau exact buchetul care miroase a detergent și pe care oamenii îl descriu, corect, drept ieftin.

Reacția a venit, ca de obicei, dinspre atelierele mici. Producători care lasă săpunul să se așeze trei săptămâni, care folosesc parfumuri cosmetice, care fac buchetul în ziua comenzii. Costă mai mult și durează mai mult, dar produsul rezultat e altceva, iar oricine a mirosit ambele variante una după alta înțelege imediat, fără explicații.

Semnele pe care le citești direct pe buchet

Greutatea îți spune dacă ai săpun sau spumă, iar uniformitatea culorii îți spune dacă produsul a stat în lumină. Petele portocalii trădează râncezirea începută, pelicula albicioasă trădează o bază care nu a apucat să se maturizeze, iar mirosul perceput de la un metru îți arată dacă parfumul e construit pe mai multe straturi sau e doar strident. Cel mai mult îți spune însă răspunsul la întrebarea despre vechimea lotului, fiindcă un vânzător care îl știe e, de regulă, un vânzător care știe și restul.

Un buchet de trandafiri de săpun bine făcut nu e o floare și nici nu încearcă să fie, iar asta e exact ce îl face să funcționeze. E un obiect care ține ani, care miroase discret și cald, care rămâne pe raft mult după ce florile tăiate ar fi ajuns la gunoi. Când e făcut prost, e o bucată de grăsime parfumată agresiv care îți amintește de spălătorie.

Distanța dintre cele două nu e dată de preț și nici de mărimea buchetului. E dată de răbdare, la producător, și de câteva întrebări bine puse, la cumpărător.

Întrebări frecvente

De ce miroase buchetul meu de trandafiri de săpun a detergent?

Cel mai probabil pentru că a fost parfumat cu o compoziție industrială bogată în aldehide, aceleași molecule care dau senzația de curat în detergenți și balsamuri de rufe. A doua cauză, la fel de frecventă, e solventul rămas captiv în petale atunci când buchetul a fost ambalat în celofan prea repede după turnare, fără perioada de uscare de câteva săptămâni. Dacă mirosul se domolește vizibil după una sau două zile de aerisire, cauza era solventul. Dacă rămâne la fel de înțepător, cauza e parfumul în sine și nu se mai poate corecta.

Cât timp își păstrează mirosul un buchet de trandafiri de săpun?

Un buchet din săpun real, parfumat cu compoziție cosmetică și păstrat ferit de lumină și căldură, își păstrează mirosul între șase luni și doi ani, cu o scădere treptată a intensității. Un buchet din spumă sintetică EVA își pierde aroma în general în patru până la opt săptămâni, fiindcă parfumul stă doar la suprafață și nu are cum să fie eliberat lent din masa materialului.

Cum îmi dau seama dacă trandafirii sunt din săpun adevărat sau din spumă sintetică?

Prin greutate și prin apăsare. Săpunul e sensibil mai greu pentru același volum, cedează sub unghie și lasă o amprentă mată, iar frecat cu degetul ud face o spumă fină. Spuma sintetică e ușoară, elastică, revine instantaneu la forma inițială după apăsare, scârțâie discret între degete și nu produce spumă în contact cu apa.

E periculos mirosul chimic al unui buchet de săpun?

În marea majoritate a cazurilor nu, este neplăcut fără să fie toxic la concentrațiile dintr-o cameră normală. Persoanele cu astm, cu rinită alergică sau cu sensibilitate la parfumuri pot resimți totuși iritație, dureri de cap sau strănut repetat, mai ales în primele zile după despachetare. Aerisirea încăperii și scoaterea buchetului din ambalajul închis rezolvă de obicei problema. Dacă simptomele persistă, buchetul nu ar trebui ținut în dormitor.

Cum scap de mirosul chimic al unui buchet deja cumpărat?

Scoate-l complet din cutie și din celofan și lasă-l descoperit între douăzeci și patru și patruzeci și opt de ore într-o cameră aerisită, ferită de soare direct. Poți pune alături un vas mic deschis cu cărbune activ, care absoarbe o parte din compușii volatili agresivi. Nu pulveriza parfum sau odorizant peste petale, fiindcă alcoolul mătuiește suprafața săpunului și adaugă un strat de miros peste altul, fără să elimine nimic.

Ce înseamnă petele portocalii apărute pe petalele albe?

Sunt semnul râncezirii uleiurilor din baza de săpun, cunoscute în domeniu drept dreaded orange spots. Apar prin oxidare, accelerată de lumină, de căldură și de contactul prelungit cu aerul, și sunt însoțite de obicei de un miros de ulei vechi de prăjit. Procesul nu se poate opri și nici inversa, iar mirosul nu se mai repară.

Unde ar trebui să țin buchetul ca să reziste cât mai mult?

Pe un raft dintr-o cameră obișnuită, la temperatura camerei, ferit de lumina directă a soarelui, departe de calorifer și în afara băii sau a bucătăriei, unde umezeala face săpunul să transpire. O cupolă de sticlă e utilă împotriva prafului, dar e bine să rămână fără capac etanș, ca aerul să circule. În aceste condiții, un buchet de calitate arată și miroase bine ani de zile.

De ce diferă atât de mult prețurile la buchetele de trandafiri de săpun?

Materia primă cântărește surprinzător de puțin în preț, câțiva lei diferență la un buchet de cincizeci de fire între un parfum industrial și unul cosmetic. Diferența reală vine din timpul de producție, din uscarea de câteva săptămâni pe care producătorii mari o comprimă, din modul de ambalare și din faptul că un buchet făcut pe comandă ajunge la client proaspăt, în timp ce unul de stoc a stat luni bune într-un depozit. Prețul mare nu garantează calitatea, dar un preț foarte mic o exclude aproape sigur.

(Advertorial)

Inteligența artificială redefinește modul în care românii caută și aleg o locuință, iar aplicația North Bucharest, dezvoltată de North Bucharest Investments, confirmă această tendință printr-o creștere accelerată a utilizării. În ultimele 30 de zile, aplicația a generat peste 115.000 de interacțiuni, în timp ce numărul utilizatorilor a crescut cu 42% comparativ cu luna precedentă, semn că soluțiile digitale bazate pe inteligență artificială devin tot mai importante în procesul de achiziție a unei proprietăți.

Datele de utilizare arată că utilizatorii interacționează din ce în ce mai mult cu funcționalitățile dezvoltate pentru a simplifica procesul de căutare. În ultima lună au fost înregistrate peste 45.000 de swipe-uri în galeriile foto ale proprietăților, 26.500 de căutări realizate prin AI Search, peste 9.200 de interacțiuni în Property Tinder, aproape 7.600 de răspunsuri în Property Tinder Quiz, peste 7.100 de vizualizări de conținut, aproximativ 6.300 de navigări între ecrane, aproape 4.800 de utilizări ale calculatorului de credit ipotecar și peste 3.500 de filtre aplicate în căutările de proprietăți.

Unul dintre cele mai importante motoare ale acestei evoluții este AI Search, funcționalitatea de căutare conversațională care permite utilizatorilor să descrie în limbaj natural proprietatea dorită, fără a mai utiliza filtrele clasice. În ultima lună, utilizarea AI Search a crescut cu 35% față de luna precedentă, confirmând interesul tot mai mare pentru instrumentele bazate pe inteligență artificială. În paralel, funcționalitatea Property Tinder personalizează recomandările în funcție de preferințele fiecărui utilizator, contribuind la o experiență de căutare mai rapidă și mai intuitivă.

Aplicația North Bucharest oferă acces la peste 1.400 de proprietăți și peste 100 de proiecte rezidențiale, reunind într-o singură platformă AI Search, un asistent virtual bazat pe inteligență artificială disponibil 24/7, Property Tinder, calculator de credit ipotecar, hartă interactivă, alerte inteligente și contact direct cu consultanții imobiliari. Dezvoltată de North Bucharest Investments, aplicația face parte din strategia companiei de digitalizare a pieței rezidențiale și de integrare a tehnologiei în procesul de cumpărare și investiție.

„Interesul pentru aplicație crește de la o lună la alta. În ultimele 30 de zile, numărul utilizatorilor a înregistrat o creștere de 42% față de luna precedentă, iar utilizarea funcționalității AI Search a avansat cu aproximativ 35%. Sunt indicatori care confirmă că utilizatorii adoptă rapid noile tehnologii și caută experiențe digitale mai inteligente și mai eficiente. Credem că viitorul pieței imobiliare aparține platformelor care combină inteligența artificială cu expertiza umană, iar acesta este modelul pe care îl construim prin aplicația North Bucharest.”, declară Vlad Musteață, CEO North Bucharest Investments.

Aplicația North Bucharest își propune să redefinească experiența de căutare a unei proprietăți prin integrarea tehnologiilor de inteligență artificială într-o platformă intuitivă și ușor de utilizat. Prin recomandări personalizate, căutare conversațională și acces rapid la unul dintre cele mai extinse portofolii rezidențiale din București, aplicația răspunde noilor așteptări ale cumpărătorilor și investitorilor, care își doresc procese mai rapide, mai simple și mai eficiente.

Descarcă gratuit aplicația North Bucharest:

https://northbucharest.ro/descarca-aplicatia-imobiliara

Multiplu premiată în cadrul competițiilor naționale și internaționale de real estate, compania este recunoscută pentru performanțele sale în consultanță investițională, reprezentarea dezvoltatorilor de top și contribuția la profesionalizarea pieței imobiliare din România. Prin expertiza echipei și accesul la unele dintre cele mai relevante oportunități din piață, North Bucharest Investments oferă soluții integrate pentru cumpărători, investitori și dezvoltatori, facilitând accesul la proprietăți și proiecte cu potențial ridicat de creștere și valorizare pe termen lung.

(Material furnizat și asumat de North Bucharest Investments)

Peste 1.000 de persoane au participat la un eveniment organizat de D’Olive în Piața Unirii din Cluj-Napoca, conform unui comunicat transmis de firma de relații publice care reprezintă brandul.

În comunicat se arată că evenimentul s-a desfășurat pe șase terase conectate simultan și a inclus o degustare de ulei de măsline extravirgin din Creta și momente de muzică clasică. Organizatorii susțin că inițiativa a urmărit promovarea culturii degustării uleiului de măsline.

„Atunci când vrei să construiești o cultură în jurul unui produs, trebuie să le oferi oamenilor mai mult decât o degustare. De aceea am ales să îmbinăm gastronomia cu muzica clasică și cu experiența de a descoperi împreună gusturile și poveștile din spatele unui ulei de măsline autentic”, spune Cosmin Filipas, CEO D Olive.

„Din punct de vedere logistic, Piața Unirii era singurul loc în care puteam organiza un astfel de eveniment. Dar a existat și o motivație emoțională: ne-am dorit ca acasă, la Cluj, să organizăm cel mai mare eveniment de acest fel din România.”

Potrivit comunicatului, reprezentanții D’Olive consideră că participarea de la Cluj-Napoca reprezintă o confirmare a proiectului dezvoltat în ultimii ani.

„Este o bucurie că putem promova cultura uleiului de măsline la nivel național, dincolo de social media, unde relația este rece și impersonală. Oamenii au venit, au degustat, au pus întrebări și au stat de vorbă cu noi. Acolo se construiește, de fapt, încrederea.”

În materialul transmis se mai arată că la promovarea brandului este implicat și David, în vârstă de 15 ani, care prezintă de câțiva ani informații despre uleiul de măsline pe platformele online și face parte din afacerea familiei.

„Este confirmarea muncii depuse de un tânăr de 15 ani, alături de familia lui, pentru promovarea unui produs autentic din Creta. Pentru noi a însemnat enorm să vedem atâția oameni veniți special pentru această experiență.”

Familia Filipas afirmă că relația cu unii dintre clienți a depășit cadrul comercial.

„Ne-am dat seama că am construit ceva cu adevărat valoros, în momentul în care clienții au început să ne trimită cadouri. Atunci relația nu a mai fost una comercială, de tipul «primești produsul și plătești pentru el». A devenit o relație de prietenie, respect și recunoștință.”

În comunicat se mai arată că, în timpul evenimentului, David i-a invitat pe membrii familiei pe scenă.

„Când David ne-a chemat pe scenă alături de el, am înțeles că a învățat cea mai importantă lecție. Nu a vrut să transmită că succesul îi aparține lui, ci că este rezultatul unei echipe. Mesajul lui a fost simplu: «Nu eu sunt, ci noi suntem.»”

Familia precizează că implicarea adolescentului în afacere este asociată și cu transmiterea unor principii privind responsabilitatea și relațiile cu oamenii.

„Ne dorim ca David să înțeleagă că tot ceea ce face astăzi, are consecințe mâine. Reputația, seriozitatea și felul în care îi tratezi pe oameni sunt investiții pe termen lung.”

Potrivit comunicatului, prognozele meteo indicau ploi în săptămâna premergătoare evenimentului, iar instabilitatea atmosferică a început după încheierea acestuia.

„Am privit totul ca pe o metaforă a drumului nostru în business. De multe ori, pare că lucrurile merg împotriva ta, chiar înainte să se așeze. În ziua evenimentului vremea a ținut cu noi, iar imediat după încheiere, a început instabilitatea. Pentru noi a fost un semn că suntem binecuvântați, atât prin numărul mare de oameni care au venit, cât și prin faptul că am putut desfășura evenimentul, exact așa cum ni l-am imaginat.”

D’Olive are aproximativ 10.000 de clienți, conform datelor incluse în comunicat. Brandul românesc a fost fondat de familia Filipas în octombrie 2020 și importă și distribuie uleiuri de măsline extravirgine din Grecia, obținute prin presare la rece din măsline Koroneiki recoltate manual, potrivit informațiilor transmise.

(Articolul apare prima dată în StiriCompanii.ro )