Padbolul românesc revine din Suedia cu trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm și două clasări pe podium. Adrian Cătrună și Floris Stănculea au câștigat competiția, iar Ovidiu Vasian și Aurelian Surd au ocupat locul al treilea. Bilanțul celor două echipe: 14 meciuri disputate și o singură înfrângere.

România a avut un parcurs extraordinar la Cupa Internațională de Padbol de la Stockholm, desfășurată în perioada 2–3 octombrie 2026. Într-un program foarte intens, cu șapte meciuri pentru fiecare pereche, cei patru sportivi au demonstrat valoare, rezistență și determinare, reprezentând țara cu mândrie.

În confruntările cu adversari din Suedia, Belgia, Germania, Italia și Qatar, echipele românești au obținut împreună 13 victorii. Rezultatele confirmă nivelul competitiv al Padbolului românesc și progresul construit prin campionatul intern și pregătirea constantă.

Cătrună și Stănculea aduc trofeul în România

Adrian Cătrună și Floris Stănculea, legitimați la ACS Sportul pentru Viitor București, au încheiat competiția fără înfrângere. Cu șapte victorii în șapte meciuri, cei doi au ocupat primul loc și au câștigat trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm.

Pentru Adrian Cătrună, succesul din Suedia are și o semnificație personală. Aceasta a fost ultima sa participare internațională din acest an, sportivul urmând să fie supus unei intervenții medicale la genunchi, după care va parcurge o perioadă de recuperare.

Pasiunea pentru Padbol și dorința de a fi alături de echipă l-au însoțit până la capătul acestei competiții, încheiate cu un trofeu pentru România.

Vasian și Surd, un podium care confirmă creșterea echipei

Ovidiu Vasian și Aurelian Surd, sportivi ai ACS Singidava Cugir, au completat succesul delegației române prin clasarea pe locul al treilea, după șase victorii în șapte meciuri.

Prima lor participare împreună la o competiție internațională a fost în 2023, la Cupa Națiunilor organizată în Ungaria, unde au avut un parcurs bun. Stockholm a reprezentat următoarea participare internațională în această formulă, iar evoluția din Suedia a evidențiat creșterea valorii echipei.

Cei doi au învins adversari cu o vastă experiență internațională, demonstrând că munca depusă în țară se poate transforma în rezultate importante în afara ei. Podiumul de la Stockholm marchează un nou pas în evoluția lor ca echipă.

România–Suedia: de la fotbal la succesul din Padbol

Întâlnirile dintre România și Suedia sunt urmărite de public mai ales prin prisma fotbalului. Dacă recentele confruntări din Liga Națiunilor nu au adus rezultatele dorite pentru naționala de fotbal, Padbolul a oferit un motiv de bucurie și mândrie: la International Padbol Cup Stockholm 2026, sportivii români au învins, printre altele, și echipele suedeze, aducând acasă trofeul și două clasări pe podium. Floris Stănculea și Adrian Cătrună au cucerit medaliile de aur, iar Aurelian Surd și Ovidiu Vasian au completat succesul României cu medaliile de bronz.

 Performanța a fost însoțită de aprecierea gazdelor. Erik Zetterström, organizatorul International Padbol Cup Stockholm 2026, a vorbit într-un interviu oferit Federației Române de Padbol despre nivelul jucătorilor români și bucuria de a avea delegația României la competiție.

„Sunt foarte impresionat de cât de bine joacă sportivii români”, a declarat Erik.

Organizatorul a apreciat și experiența României în organizarea competițiilor și dezvoltarea Padbolului, exprimându-și dorința de a vizita țara noastră pentru un schimb de experiență. Dincolo de rezultate, competiția a creat astfel ocazia unor noi colaborări, în care fiecare partener poate contribui și poate învăța.

Campionatul intern și pregătirea susțin performanța

Succesul de la Stockholm aparține sportivilor, dar reflectă și munca antrenorilor, implicarea cluburilor și eforturile Federației Romăne de Padbol pentru pregătirea și dezvoltarea acestora.

Campionatul Național de Padbol are un rol esențial în acest proces. Meciurile disputate constant între cele mai bune perechi din țară cresc nivelul echipelor, le consolidează experiența și le pregătesc pentru provocările internaționale. Stagiile de pregătire completează acest parcurs și contribuie la transformarea progresului individual în performanță de echipă.

Cele două clasări pe podium arată rezultatul unui efort comun și valoarea continuității în pregătire și competiție.

Noi pași în dezvoltarea relațiilor internaționale

Delegația României a fost însoțită de Elisabeta Gherghișan, președintele Federației Române de Padbol, care a fost alături de sportivi și a făcut un nou pas în consolidarea relațiilor internaționale din cadrul acestui sport.

Discuțiile cu organizatorul și cu reprezentanții celorlalte țări au deschis perspective de schimb de experiență și colaborare, cu obiectivul de a crea noi oportunități pentru sportivi și de a susține dezvoltarea Padbolului.

„Ne bucură aprecierea față de sportivii români și față de experiența României în dezvoltarea Padbolului. Dorința lui Erik de a ne vizita pentru un schimb de experiență este o oportunitate de a întări această colaborare. Avem ce împărtăși și avem ce învăța unii de la ceilalți, iar aceste legături pot aduce beneficii sportivilor și acestui sport”, a declarat Elisabeta Gherghișan.

Participarea României la Cupa Internațională de la Stockholm a beneficiat de susținerea Agenției Naționale pentru Sport.

O invitație pentru parteneri și investitori

Rezultatele de la Stockholm transmit un mesaj clar: Padbolul românesc crește și merită susținut.

Trofeul și cele două prezențe pe podium reprezintă și o invitație adresată partenerilor, sponsorilor și investitorilor de a se alătura unui sport în plină dezvoltare. Performanțele internaționale și creșterea nivelului competițiilor interne arată un potențial care poate fi susținut prin extinderea infrastructurii și atragerea de noi practicanți.

Mai multe terenuri de padbol, oportunități pentru juniori și susținerea actualelor și viitoarelor generații de campioni pot duce mai departe ceea ce sportivii români au demonstrat la Stockholm: România are valoare și poate câștiga la cel mai înalt nivel al competiției.

Sursa: presadeazi.ro

Începutul de toamnă aduce în sălile de sport și pe terenurile din oraș un val de oameni hotărâți să recupereze lunile de vacanță. Cabinetele de recuperare medicală simt același val, doar că puțin mai târziu, la două sau trei săptămâni după primele antrenamente serioase. Entuziasmul revenirii se lovește de un corp care a stat mult timp într-un ritm lejer, iar diferența dintre ce își amintește mintea și ce mai poate mușchiul se plătește printr-o accidentare banală ca formă, dar supărătoare ca durată. Greșelile care duc acolo se repetă an de an și sunt, în bună măsură, previzibile.

De ce toamna aduce cele mai multe accidentări

Reluarea activității fizice după o pauză lungă este momentul în care corpul devine cel mai vulnerabil, iar toamna concentrează exact acest tip de reveniri. Vara înseamnă pentru majoritatea oamenilor antrenament neregulat, plimbări în locul alergărilor, câteva partide de fotbal la mare și săptămâni întregi fără nimic structurat. În septembrie programul se așază, sălile se redeschid, campionatele de amatori încep și toată lumea vrea să ajungă rapid la nivelul de anul trecut.

La asta se adaugă vremea. Dimineața și seara temperaturile scad, mușchii au nevoie de mai mult timp ca să ajungă la temperatura optimă de lucru, iar terenurile devin alunecoase după ploi. Combinația dintre un organism dezobișnuit de efort și condiții mai puțin prietenoase explică de ce entorsele de gleznă, întinderile musculare și durerile de genunchi apar grupat în primele săptămâni de sezon. Rareori e vorba de ghinion, mai degrabă de felul în care a fost gândită revenirea.

Prima greșeală este reluarea de unde ai lăsat în vară

Cea mai frecventă capcană ține de memorie. Îți amintești ce distanță alergai în iunie, cu ce greutate lucrai la sală, cât rezistai pe teren, și pornești de acolo. Problema e că adaptările obținute prin antrenament se pierd în ordine inversă față de cum au fost câștigate, iar capacitatea cardiovasculară scade mai repede decât ai crede după câteva săptămâni de inactivitate.

Mai mult decât atât, țesuturile nu se readaptează în același ritm. Mușchiul răspunde relativ repede la reluarea efortului, în timp ce tendoanele, ligamentele și cartilajul au o circulație mai săracă și au nevoie de mult mai mult timp ca să suporte încărcări mari. De aici apare decalajul periculos, în care simți că poți duce antrenamentul, pentru că mușchiul face față, dar structurile care leagă și amortizează încă nu sunt pregătite. Tendinita ahiliană și durerea rotuliană de la începutul sezonului au aproape întotdeauna această explicație.

Un alt aspect esențial este volumul. Creșterea bruscă a numărului de kilometri sau a numărului de antrenamente pe săptămână solicită mai mult decât progresia intensității, iar corpul semnalează asta prin dureri difuze care apar la o zi după efort și nu se mai domolesc.

A doua greșeală ține de încălzirea făcută în grabă

Toamna, încălzirea contează mai mult decât în orice alt sezon, tocmai pentru că temperatura ambientală scade. Un mușchi rece are o elasticitate redusă, iar fibrele lui suportă mai greu întinderile bruște care apar la o pornire în sprint sau la o schimbare rapidă de direcție. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor rezolvă încălzirea în cinci minute de mers pe bandă și câteva rotații din umeri, apoi trec direct la partea grea a antrenamentului.

O încălzire care chiar protejează are două etape. Prima ridică treptat temperatura corpului și pulsul printr-un efort ușor și continuu, suficient cât să simți că respirația se accelerează. A doua pregătește exact mișcările pe care urmează să le faci, cu amplitudine progresivă, cu accent pe articulațiile care lucrează cel mai mult. Un fotbalist are nevoie de altceva decât un alergător, iar cine ridică greutăți are nevoie de serii pregătitoare cu încărcătură mică înainte de seriile de lucru.

Stretchingul static prelungit înainte de efort intens rămâne o obișnuință răspândită, deși nu pregătește mușchiul pentru contracții puternice. Are locul lui la finalul antrenamentului, când scopul e revenirea și menținerea mobilității.

A treia greșeală apare când ignori durerea care revine

După primele antrenamente, o senzație de tensiune musculară difuză este normală și dispare în două sau trei zile. Cu totul altceva înseamnă o durere care apare mereu în același punct, la aceeași mișcare, și care se instalează progresiv de la un antrenament la altul. Prima e semnul unui corp care se adaptează, a doua e semnul unei structuri suprasolicitate.

Mulți oameni trec peste acest semnal cu antiinflamatoare și un plasture termic, apoi continuă antrenamentele exact la fel. Durerea se ameliorează temporar, pentru că medicamentul reduce inflamația, însă cauza mecanică rămâne pe loc. Așa se transformă o iritație de tendon rezolvabilă în câteva săptămâni într-o problemă cronică ce urmărește sportivul amator ani la rând.

Câteva situații cer însă atenție imediată. Prima este durerea care persistă mai mult de două sau trei săptămâni fără nicio ameliorare clară. A doua apare atunci când durerea limitează mișcarea obișnuită în afara sportului. Se adaugă umflătura care revine după fiecare efort și senzația de instabilitate la o articulație accidentată în trecut. În toate aceste cazuri, continuarea antrenamentului în același ritm agravează situația.

De unde pornești când vrei o revenire fără riscuri

Revenirea sigură pornește de la o imagine clară despre ce poate corpul tău în momentul acesta, mai degrabă decât de la programul de antrenament dinainte de pauză. Contează mobilitatea articulară, forța musculaturii care stabilizează șoldul și umărul, echilibrul dintre lanțul anterior și cel posterior, apoi felul în care aterizezi pe un picior. Toate acestea spun mai mult despre riscul de accidentare decât performanțele de anul trecut.

De aceea, tot mai mulți sportivi amatori aleg o evaluare musculo-scheletală înainte să reia sezonul. O ședință de kinetoterapie Timisoara la Kinetic Impact începe exact cu acest tip de analiză funcțională, urmată de un plan care ține cont de vechile zone sensibile. Specialistul identifică dezechilibrele care generează suprasolicitare și corectează tiparele de mișcare înainte ca ele să producă o accidentare.

Pe baza evaluării se construiește progresia. Primele săptămâni sunt dedicate refacerii mobilității și activării musculaturii profunde, apoi se adaugă treptat forța și abia la final intensitatea specifică sportului practicat. Pare o abordare lentă, însă scurtează sensibil timpul total până la revenirea completă, pentru că elimină pauzele forțate de accidentări.

Cât timp are nevoie corpul ca să se readapteze

Răspunsul depinde de durata pauzei, de vârstă, de istoricul de accidentări și de nivelul de la care pornești. Ca reper general, cu cât pauza a fost mai lungă, cu atât perioada de reacomodare trebuie să fie mai așezată. După câteva luni de întrerupere, corpul cere de regulă o lună de pregătire graduală înainte de antrenamentele la intensitate maximă.

Sistemul cardiovascular se reface primul și dă adesea o senzație înșelătoare de formă bună. Musculatura urmează, cu progrese vizibile de la o etapă de antrenament la alta. Tendoanele și ligamentele închid ultimele acest ciclu, iar adaptarea lor cere luni întregi de încărcare graduală. Din acest motiv, creșterea volumului de efort ar trebui să fie treptată, cu perioade mai ușoare incluse la fiecare câteva runde de lucru.

Somnul și alimentația fac parte din ecuație în aceeași măsură ca antrenamentul, pentru că adaptarea se produce în perioadele de refacere. Cine se antrenează intens și doarme puțin acumulează oboseală fără să câștige forță, iar riscul de accidentare crește pe măsură ce coordonarea scade.

Cum te ajută Kinetic Impact să revii în formă

Clinica din Timișoara kineticimpact.ro oferă kinetoterapie, terapie manuală și fizioterapie pentru dureri musculo-scheletale, recuperare post-chirurgicală și revenire după accidentări sportive, cu evaluare musculo-scheletală la prima ședință și program terapeutic construit pe rezultatele acesteia. Ședințele pot avea loc la clinică sau la domiciliu, iar gama de terapii disponibile include dry needling, terapie Tecar, laser, crioterapie și masaj sportiv, plus Pilates Reformer în locația din Dumbrăvița. Dacă ai plănuit să reiei sportul în această toamnă, o evaluare făcută înainte de primul antrenament serios îți arată de unde poți porni în siguranță.

Peste 24 de ore de competiție, sute de kilometri parcurși, dueluri până la ultimele ture și o nouă demonstrație că ciclismul de anduranță își câștigă un loc tot mai important în România

În weekendul 15–16 august 2026, circuitul MotorPark România a devenit din nou locul de întâlnire al sportivilor pentru care ciclismul înseamnă mai mult decât viteză: înseamnă rezistență, strategie, disciplină, gestionarea oboselii și capacitatea de a continua atunci când corpul începe să ceară oprirea.

24h Endurance Bike Race Powered by MODPACK GROUP a ajuns în 2026 la cea de-a III-a ediție, confirmând dezvoltarea unui format încă rar întâlnit în România: o competiție de ciclism de ultraanduranță desfășurată pe un circuit auto-moto închis traficului.

Ediția din 2026, reprogramată pentru 15–16 august, a adus la start sportivi înscriși în probe individuale de 24 de ore și 12 ore, dar și echipe de ștafetă, categorii feminine, masculine și mixte. Formatul oficial al evenimentului include, de asemenea, categorii Corporate, Tandem, Singlespeed și Para-Ciclism.

Dincolo de clasamente, evenimentul a reprezentat încă o demonstrație despre cât de complexă este ultraanduranța. Pe parcursul unei astfel de curse, viteza pură nu este suficientă. Alimentația, hidratarea, temperatura, somnul, echipamentul, poziția pe bicicletă, dozarea efortului, pauzele și mai ales capacitatea mentală de a continua pot schimba complet rezultatul final.

MotorPark România – peste patru kilometri pentru fiecare tură

Alegerea MotorPark România oferă competiției un caracter aparte.

Circuitul are o lungime oficială de 4.129 metri, o lățime cuprinsă între 11 și 16 metri, 14 viraje și o linie dreaptă de aproximativ 950 de metri.

Spre deosebire de o cursă desfășurată pe drumurile publice, sportivii pot pedala fără trafic auto, fără intersecții și fără sensuri giratorii, inclusiv pe timpul nopții, când circuitul este parțial iluminat.

Acest lucru creează condițiile ideale pentru un concurs de anduranță, dar nu îl face deloc ușor.

Repetarea aceluiași circuit timp de 12 sau 24 de ore transformă competiția într-un test nu doar fizic, ci și psihologic. Sportivii trebuie să gestioneze sute de viraje, schimbările de temperatură dintre zi și noapte, alimentația în mers, hidratarea, disconfortul acumulat și monotonia inevitabilă a unui efort extrem de lung.

George Tudor câștigă proba Individual 24h masculin

Una dintre cele mai importante confruntări ale ediției a III-a s-a desfășurat în categoria Individual 24h masculin.

După aproape o zi întreagă de pedalat, George Tudor s-a impus în clasamentul general cu 155 de ture, ceea ce corespunde unei distanțe de aproximativ 640 de kilometri, calculată raportat la lungimea oficială a circuitului.

Pe locul secund a terminat Constantin Raznovan, cu 152 de ture, aproximativ 627,6 km, iar podiumul a fost completat de Armand Pasztorkai, cu 149 de ture, echivalentul a aproximativ 615,2 km.

Diferența de numai trei ture dintre primele două poziții arată cât de mult poate conta fiecare oprire într-o cursă de 24 de ore.

Clasamentul Individual 24h masculin

1. George Tudor – 155 ture – aprox. 640 km
2. Constantin Raznovan – 152 ture – aprox. 627,6 km
3. Armand Pasztorkai – 149 ture – aprox. 615,2 km
4. Mihail-Bogdan Linte – 137 ture – aprox. 565,7 km
5. Laurent Dalou – 127 ture – aprox. 524,4 km
6. Mihai Nicolae Constantinescu – 120 ture – aprox. 495,5 km
7. Octavian Turturica – 93 ture – aprox. 384 km
8. Octavian Burcu – 90 ture – aprox. 371,6 km
9. Sylvian Guillot – 90 ture – aprox. 371,6 km
10. Strahil Chernev – 86 ture – aprox. 355,1 km
11. Florin Lixandroiu – 86 ture – aprox. 355,1 km
12. Konstantin Yakimov – 84 ture – aprox. 346,8 km
13. Cristian Vizitiu – 60 ture – aprox. 247,7 km
14. Mihai Anghel – 50 ture – aprox. 206,4 km
15. Radu Blidaru – 37 ture – aprox. 152,8 km
16. Bogdan Alecu – 35 ture – aprox. 144,5 km

O performanță aparte a venit și din partea lui Strahil Chernev, care a realizat cel mai rapid tur dintre concurenții acestei categorii: 6:19.334, cu o viteză aferentă de aproximativ 39,186 km/h.

Elena Diaconu, câștigătoarea probei Individual feminin 24h

Competiția feminină de 24 de ore a fost câștigată de Elena Diaconu, care a încheiat cursa cu 126 de ture, adică aproximativ 520,3 kilometri.

Pe poziția secundă s-a clasat Georgiana Pop, cu 119 ture și aproximativ 491,4 km, în timp ce Sonia-Teodora Cibu a ocupat locul al treilea, cu 101 ture, aproximativ 417 km.

Individual feminin 24h

1. Elena Diaconu – 126 ture – aprox. 520,3 km
2. Georgiana Pop – 119 ture – aprox. 491,4 km
3. Sonia-Teodora Cibu – 101 ture – aprox. 417 km
4. Claudia Stanescu – 80 ture – aprox. 330,3 km

Sonia-Teodora Cibu a înregistrat și un tur extrem de rapid, de 6:21.181, corespunzător unei viteze de aproape 39 km/h.

Racing Team Catena câștigă Relay 24h

Formatul de ștafetă schimbă complet strategia unei curse de ultraanduranță.

Sportivii pot alterna perioadele de efort, ceea ce permite menținerea unei intensități semnificativ mai mari decât în cazul concurenților individuali. În același timp însă, schimburile dintre coechipieri, organizarea pauzelor și sincronizarea devin esențiale.

În clasamentul Relay 24h, victoria i-a revenit echipei Racing Team Catena, care a acumulat 188 de ture, echivalentul a aproximativ 776,3 kilometri.

Riders Mahmur a terminat pe poziția a doua cu 186 de ture, aproximativ 768 km.

Diferența finală a fost de numai două ture după aproape o zi întreagă de competiție.

Relay 24h

1. Racing Team Catena – 188 ture – aprox. 776,3 km
2. Riders Mahmur – 186 ture – aprox. 768 km

Racing Team Catena a înregistrat un best lap de 6:21.123, cu o viteză de aproximativ 39 km/h.

Cristian Dulaciu domină cursa Individual 12h

Unul dintre cele mai spectaculoase rezultate ale întregului weekend a venit în proba Individual 12h masculin.

Cristian Dulaciu a câștigat cu nu mai puțin de 94 de ture.

Raportate la lungimea oficială de 4,129 km a circuitului, acestea înseamnă aproximativ 388 de kilometri parcurși într-o singură cursă de 12 ore.

Pe poziția secundă s-a clasat Dragan Oliver, cu 90 de ture, aproximativ 371,6 km, iar locul al treilea a fost ocupat de Mihail Caramfil, cu 80 de ture, aproximativ 330,3 km.

Foarte aproape de podium a terminat Panait Mihai Vlad, clasat al patrulea la general, cu 76 de ture, adică aproximativ 313,8 kilometri.

Clasamentul a fost extrem de strâns în această zonă: Paul-Alexandru Butnariu a terminat imediat în spatele său, cu 75 de ture și aproximativ 309,7 km.

Clasamentul Individual 12h masculin

1. Cristian Dulaciu – 94 ture – aprox. 388,1 km
2. Dragan Oliver – 90 ture – aprox. 371,6 km
3. Mihail Caramfil – 80 ture – aprox. 330,3 km
4. Panait Mihai Vlad – 76 ture – aprox. 313,8 km
5. Paul-Alexandru Butnariu – 75 ture – aprox. 309,7 km
6. Marian Razvan Ghita – 66 ture – aprox. 272,5 km
7. Gabriel Iliescu – 62 ture – aprox. 256 km
8. Augustin Pirvan – 54 ture – aprox. 223 km
9. Alexandru Muresan – 50 ture – aprox. 206,4 km
10. Adrian Ionescu – 33 ture – aprox. 136,3 km
11. Aloys Guillot – 29 ture – aprox. 119,7 km
12. Vlad Butnariu – 22 ture – aprox. 90,8 km
13. Luca Istrate – 19 ture – aprox. 78,5 km

Mihail Caramfil a fost autorul celui mai rapid tur din această categorie: 6:19.463, la o viteză de aproximativ 39,172 km/h.

Interesant este că performanța de 94 de ture realizată de Cristian Dulaciu depășește reperul istoric prezentat pe site-ul oficial al competiției pentru Individual 12h masculin: 86 de ture / 344 km, realizate de Cosmin Moldovan la ediția din 2024.

Cristina Nitu – câștigătoarea Individual feminin 12h

În competiția feminină de 12 ore, Cristina Nitu a înregistrat 63 de ture, echivalentul a aproximativ 260,1 kilometri.

Cel mai rapid tur al său a fost de 7:10.233, cu o viteză de aproximativ 34,55 km/h.

Performanța este cu atât mai relevantă cu cât o cursă individuală de 12 ore presupune nu doar capacitatea de a produce putere pe bicicletă, ci mai ales constanță, alimentare corectă și un management atent al intensității.

Tri Brothers – 103 ture în Relay x2 24h

În categoria Relay x2 24h, echipa Tri Brothers a încheiat competiția cu 103 ture, reprezentând aproximativ 425,3 kilometri.

Cel mai bun tur al echipei a fost de 6:37.770, cu o viteză de aproximativ 37,369 km/h.

Relay x8 mixt – opt sportivi și peste 700 de kilometri cumulați

Categoria Relay x8 mixt 24h a adus pe circuit o formulă diferită de ultraanduranță, în care distribuirea efortului și strategia de schimb au devenit decisive.

În clasamentul categoriei apar cei opt sportivi:

• Alexandru Grozea – 34 ture – aprox. 140,4 km
• Vladimir Nitoiu – 25 ture – aprox. 103,2 km
• Godeanu Georgian – 21 ture – aprox. 86,7 km
• Tiberiu-Alexandru Soare – 20 ture – aprox. 82,6 km
• Mihnea Ionescu – 20 ture – aprox. 82,6 km
• Alexandru-George Soare – 20 ture – aprox. 82,6 km
• Anca Coman – 18 ture – aprox. 74,3 km
• Gina Soare – 15 ture – aprox. 61,9 km

În total, cei opt sportivi au acumulat 173 de ture, ceea ce înseamnă aproximativ 714 kilometri de ciclism.

Ultraanduranța nu înseamnă doar cine poate merge cel mai repede

Rezultatele ediției 2026 arată foarte bine particularitatea unei competiții de 12 sau 24 de ore.

Un tur de șase minute poate arăta viteza unui ciclist. O cursă de 24 de ore arată însă cu totul altceva.

Arată cât de bine poate sportivul să își controleze efortul.

Cât de bine se poate alimenta atunci când organismul nu mai dorește să primească hrană.

Cât poate evita pierderile de timp la boxe.

Cum reacționează la schimbarea temperaturii.

Cum gestionează durerile musculare și disconfortul din șa.

Cum își păstrează concentrarea noaptea.

Și, poate cel mai important, ce se întâmplă atunci când entuziasmul primelor ore dispare și rămâne doar decizia de a continua.

La asemenea distanțe, diferența dintre doi sportivi nu mai este dată exclusiv de capacitatea cardiovasculară. Strategia de cursă devine parte din performanță.

O oprire de cinci minute poate însemna pierderea unei ture.

Mai multe opriri inutile pot transforma un posibil podium într-un loc patru sau cinci.

În același timp, o intensitate prea mare în primele ore poate fi plătită scump în a doua jumătate a cursei.

Acesta este motivul pentru care competițiile de ultraanduranță atrag sportivi cu profiluri foarte diferite: cicliști de șosea, practicanți de MTB, triatloniști și sportivi pentru care obiectivul principal nu este neapărat victoria, ci explorarea propriilor limite.

O competiție românească aflată în plină dezvoltare

24h Endurance Bike Race este încă un eveniment tânăr.

Prima ediție a avut loc în 10 august 2024, iar proiectul s-a dezvoltat rapid într-un punct de întâlnire pentru comunitatea pasionaților de anduranță și ultraanduranță.

Organizatorul evenimentului este Asociația BIKEPACKING ADVENTURES, înființată în anul 2021 după experiența acumulată prin proiectul NBT și având ca obiectiv promovarea unor concepte de ciclism de anduranță și ultraanduranță încă puțin dezvoltate în România.

Prin caracterul său, evenimentul reușește să ocupe o nișă diferită față de cursele tradiționale.

Nu este un criteriu de o oră.

Nu este un contratimp.

Nu este o cursă clasică de șosea.

Este o competiție în care sportivul își măsoară performanța în sute de kilometri și zeci de ore, iar adversarul principal devine, de multe ori, propria capacitate de a continua.

Sponsorii ediției a III-a 24h Endurance Bike Race

Organizarea unui concurs care se desfășoară neîntrerupt pe durata unei zile și a unei nopți presupune o infrastructură considerabilă: circuit, cronometraj, zone pentru concurenți, logistică, alimentare, hidratare, iluminare, siguranță, voluntari și numeroase servicii conexe.

Ediția a III-a a 24h Endurance Bike Race a beneficiat de sprijinul unor companii care s-au alăturat proiectului și comunității de ciclism de anduranță.

Sponsori

• MODPACK GROUP – partenerul principal al evenimentului și compania alături de care competiția este promovată sub titulatura 24h Endurance Bike Race Powered by MODPACK GROUP.
• Motor Park România – circuitul care găzduiește competiția și oferă cadrul special în care sportivii pot concura timp de 12 sau 24 de ore într-un mediu controlat.
• Luxia
• mateco

Sprijinul sponsorilor este completat de o rețea importantă de parteneri implicați în organizarea și dezvoltarea evenimentului.

Partenerii ediției

• Bellotto
• Layher
• SiS – Science in Sport
• High Energy
• Stefa Invest – Cleaning Services
• Milwaukee
• AHA Print
• Prestige Charge
• GRZ Bike Republic
• Magdalena Therapy
• WebLife

Implicarea sponsorilor și partenerilor într-un asemenea eveniment este importantă nu doar pentru desfășurarea unei ediții, ci pentru continuitatea unui concept sportiv care poate contribui la dezvoltarea ciclismului de anduranță din România.

De la 36 de concurenți la prima ediție la construirea unei comunități de ultraanduranță

Prima ediție din 2024 a avut la start 36 de concurenți, iar câștigătorii probelor principale au stabilit primele repere ale competiției. Organizatorii au continuat proiectul în 2025, iar ediția din 2026 confirmă faptul că formatul își construiește propria identitate în calendarul sportiv românesc.

Site-ul competiției păstrează performanțele de referință ale primelor două ediții.

Printre acestea se numără rezultatul lui Cosmin Moldovan – 160 de ture și 656 km la Individual 24h în 2025, performanța Cameliei Stafie de 138 de ture și 566 km la feminin 24h, precum și recordurile stabilite în probele de ștafetă.

Ediția 2026 adaugă alte nume și alte cifre acestei istorii.

George Tudor – 155 de ture.

Elena Diaconu – 126 de ture.

Cristian Dulaciu – 94 de ture în 12 ore.

Cristina Nitu – 63 de ture în 12 ore.

Racing Team Catena – 188 de ture.

Dar cifrele spun doar o parte din poveste.

În spatele fiecărei ture există ore de antrenament, pregătire, alimentație calculată, echipament pregătit până la ultimul detaliu și, inevitabil, momente în care sportivul trebuie să decidă dacă se oprește sau mai face încă o tură.

Ediția a III-a confirmă potențialul 24h Endurance Bike Race

În numai trei ediții, 24h Endurance Bike Race a reușit să creeze în România un spațiu dedicat unui tip de ciclism care pune accentul pe rezistență, autonomie și depășirea limitelor personale.

MotorPark România oferă cadrul spectaculos.

Sportivii oferă povestea.

Organizatorii, voluntarii, sponsorii și partenerii fac posibilă desfășurarea unui eveniment care continuă de la lumină la întuneric și din nou până la lumină.

Pentru unii participanți, succesul a însemnat victoria.

Pentru alții, podiumul.

Pentru alții, atingerea pragului de 300, 500 sau 600 de kilometri.

Iar pentru mulți, simplul fapt că au continuat să pedaleze după 10, 12, 18 sau 20 de ore reprezintă performanța care va rămâne mult timp după închiderea clasamentelor.

Ediția a III-a a 24h Endurance Bike Race, desfășurată în 15–16 august 2026 la MotorPark România, a demonstrat încă o dată că ultraanduranța nu este doar despre distanță. Este despre disciplină, strategie, rezistență și despre acea ultimă tură pe care sportivul decide să o mai facă atunci când toate celelalte motive îi spun să se oprească.

Iar după trei ediții, un lucru devine tot mai clar: 24h Endurance Bike Race își construiește propriul loc în ciclismul românesc.