Exclusiv
CCR a decis, în unanimitate, că domnul Costică Iohannis a pus o întrebare de ratat
Adică toate măgăriile cu numărarea voturilor prin soft au fost de pomană? Pe românește, CCR a decis, în unanimitate, că domnul Costică Iohannis a pus o întrebare de ratat, având ca rezultat un referendum validat, dar ratat încă din start. Scriam în 1 mai 2019, pentru psnews: Sunteți de acord ca faptele de corupție să fie imprescriptibile, sugerandu-i lui Costică Iohannis o întrebare care într-adevăr să aibă relevanță. Constituțională. Și mai scriam, așa, cu un spirit de previziune: ,,Subiectul a fost ratat de Klaus Iohannis, prin două întrebări formulate ratat, pentru un referendum pe care îl vrea ratat astfel încât domnul Iohannis să încerce să compromită pe viitor ideea de un referendum pe probleme de justiție, al cărui rezultat să întărească Constituția și Statul Român. Iohannis vrea un stat mai slab în care lupta anti-corupție se referă la persoane și nu la rețele de corupți”. În opinia mea, decizia de azi a CCR – arată QED. Merită să recitiți integral articolul meu din urmă cu 2 luni și jumătate de pe PS News, pentru a vedea argumentele concluziilor exprimate mai sus, precizeaza analistul Radu Teodor Soviani.
“Sunteți de acord ca faptele de corupție să fie imprescriptibile? #30yearschallange”
Din 2013, Mexicul a devenit prima țară din lume care a stabilit că accesul la Internet este un drept constituțional. Includerea acestui drept fundamental în Constituție a fost făcută în urma studiilor care au arătat că accesul la Internet și reducerea sărăciei merg mână în mână. România la 100 de ani de la Marea Unire ar fi putut și poate încă să fie prima țară din lume care să stabilească, prin Constituție, dreptul unei națiuni de a nu fi prăduită prin corupție prin includerea în legea fundamentală a imprescriptibilității faptelor de corupție.
Subiectul a fost însă ratat de Klaus Iohannis, prin două întrebări formulate ratat, pentru un referendum pe care îl vrea ratat, astfel încât tocmai Iohannis să încerce să compromită pe viitor ideea unui referendum pe probleme de justiție, al cărui rezultat să întărească Constituția și Statul Român. Iohannis vrea un stat mai slab, în care lupta anti-corupție se referă la persoane și nu la rețele de corupți.
Discursul de lansare al Referendumului ar trebui în opinia mea inclus ca studiu de caz în orice cercetare privind noile frontiere în înțelegerea și combaterea corupției. Discursul, la nivel de școală primară, dovedește prin el însuși că domnul Klaus Iohannis face un ,,abuz de încredere publică, folosind capacitatea sa oficială’’ de Președinte dar și administrația Prezidențială ,,pentru obținerea de câștiguri private’’. În opinia mea aceasta este cea mai bună definiție a corupției și ea aparține fostului subsecretar de stat SUA pentru siguranță civilă, democrație și drepturile omului – Sarah Sewall.
Iohannis pur și simplu admite în discurs ce vrea el de la referendum: ,,vreau să știu cine este împreună cu mine pentru o Românie europeană, vreau să știu cine este împreună cu mine pentru o guvernare europeană, cine este împreună cu mine pentru o justiție dreaptă și pentru o societatea românească performantă. Asta îmi doresc și asta vreau să știu de la voi’’, declară Klaus Iohannis.
Cu alte cuvinte, domnul Iohannis admite că vrea rezultatele unui sondaj la nivel național, făcut pe bani publici, pentru a afla cine e ,,împreună cu el’’. România europeană nu este cea în care un șef de stat apărat de un infiltrat al securității lasă nerevocat un fost bici al Securității pentru a ieși la pensie din postura de procuror general, protejați de un serviciu de informații amnezic.
O justiție dreaptă nu este cea în care obții case printr-un testament falsificat și nu dai banii încasați pe chirii înapoi, iar societatea românească nu poate performa atâta timp cât o bună parte din populație (Iohannis inclus din motivele exprimate mai sus) nu dă doi bani pe lege, iar o parte și mai mare dintre judecători și procurori (raportată la ponderea populației care nu dă doi bani pe lege), la rândul ei, nu dă doi bani pe lege. Am prezentat recent și rezultatele preliminare ale unui celui mai recent studiu econometric propriu care estimează preliminar la 67% proporția judecătorilor din fazele procesuale definitive care nu dau doi bani pe lege. Rezultatele studiului, aici.
Cine ar trebui să stârpească corupția în România? Clasa politică? Sau procurorii și judecătorii, cei care într-o proporție excesivă nu dau doi bani pe lege favorizând prescrieri și clasări pentru amici de lungă durată? Cine în realitate și-a subordonat, prin protocoale ticăloase, secrete, Justiția? Clasa politică sau cei ale căror informări Iohannis le citește, și se consideră informat?
Pentru că primul efect ticălos al subordonării Justiției prin protocoale este faptul că unii infractori sau neinfractori au fost judecați fără să aibă acces la probe (șoaptele SRI-ului în urechile judecătorilor de protocol) pe rechizitorii făcute pe șoaptele SRI-ului transpuse în rechizitorii semnate de procurorii de protocol. Subordonându-se SRI, atât judecătorii cât și procurorii de protocol au făcut deja abuz de încredere publică, și au devenit, la rândul lor corupți, sperând în protecția SRI.
Cine să îi lustreze din sistem pe ei? Inspecția Judiciară, care spune că după doi ani abaterile disciplinare se prescriu (când ele ar trebui să fie imprescriptibile) sau Parchetul, fie el DNA, DIICOT ori oricare altul, care tergiversează dosarele până la prescriere?
De ce îi este teamă lui Klaus Iohannis de imprescriptibilitatea faptelor de corupție? Pentru că, aici se devoalează al doilea mare efect ticălos al protocoalelor: protecția instituțională acordată corupților, fie ei procurori, judecători, politicieni sau funcționari, verigi în rețelele care bagă mâna până la cot în bugetul României.
Această protecție instituțională a fost reprezentată de clasarea, sub protocol, a faptelor de corupție ale marilor rețele, poate chiar mai ticăloasă decât condamnarea pe protocol, întrucât a sudat regimuri autoritare, a denaturat caracterul celor care conduc și i-a favorizat pe amicii de lungă durată și le-au creat senzația de impunitate, încurajându-i.
În situații în care protejează, procurorii de protocol clasează prin încălcarea esențială a legii, mizând pe faptul că sunt la rândul lor protejați de protocol. Ei refuză să cerceteze temeinic plângerile, mimează cercetarea penală, dau clasări absurde sau disjung absurd, mizând pe faptul că dacă cel care face plângerea va contesta în instanță soluția de clasare, va nimeri, pe culoare, unde altundeva decât tot la un judecător de protocol. Care va menține, după ani și ani, clasările, pe protocol, eventual până intervine prescrierea.
În cazul în care probele aflate deja de la dosar sunt imbatabile procurorii de protocol au și planul B: tergiversarea până la prescriere de procurorii unor alde Kovesi. Ce s-a întâmplat cu dosarele Microsoft, EADS, ALRO, SIDEX, Banca Agricolă, cu faptele beneficiarilor reali ai devalizării Bancorex de după 14 martie 1997 și cu fructul infracțiunilor lor? Ce a încercat DIICOT-ul unor alde Hordniceanu cu dosarul Rompetrol? Ce s-a întâmplat cu dosarul Teldrum care inițial a fost clasat de DNA și redeschis abia după ce OLAF a sesizat DNA-ul privind posibilul furt din bani europeni, OLAF pe care doamna Kovesi, în cazul improbabil în care va fi aleasă procuror șef european, nu îl mai vrea să se așeze, ca instituție de investigație, la masa procurorilor?
Cum este posibil ca, cel mai mare singur furt din bani europeni din România și din bugetul național (contractul de un miliard de Euro de la CFR) să fie omis a fi cercetat de DNA timp de 13 ani, până în aprilie 2018? Pentru că și aici, s-a dorit, sub protocol, prescrierea faptelor. Cine a amputează prin tergiversarea până la prescriere a împărțirii prosperității și creșterii economice, cu populația? Politicienii sau procurorii și judecătorii de protocol, în primul rând?
În primul rând ei. Procurorii și judecătorii de protocol. Pentru năpârlirea lor, Constituția ar trebui să prevadă imprescriptibilitatea faptelor de abuz de încredere publică (de corupție). Pentru toți oficialii sau pentru toate administrațiile apare obligatorie această imprescriptibilitate. Pentru toți funcționarii public sau nepublici, care mizează pe protecție instituțională atunci când fac abuz de încredere publică, din bani publici, în achiziții publice, ar trebui să fie imprescriptibile faptele de corupție. Iar pentru ca România sa dea un semnal clar că este dispusă să lupte în mod real împotriva corupției endemice, ar trebui să se regăsească în Constituție, imprescriptibilitatea faptelor de corupție.
Grațierea și amnistia este despre fapte și persoane. Imprescriptibilitatea este însă despre rețele mafiote, care includ persoane. Imprescriptibilitatea faptelor de corupție ar deșira rețelele în banale lanțuri individuale, a căror tărie poate fi măsurată prin tăria celei mai slabe verigi din fiecare lanț. Cum credeți că ar supraviețui imprescriptibilității lanțurile și rețelele, știind fiecare verigă din lanțul corupției că va putea fi ținută răspunzătoare, pentru tot restul vieții de la prima faptă de corupție? Cum credeți că ar mai putea face cercetare penală ,,pe protocol’’ procurorii sau ar judeca ,,pe protocol’’ judecătorii, știind că pot fi răspunzători oricând în tot restul vieții pentru faptul că nu dau doi bani pe lege?
Klaus Iohannis a ales voluntar mimarea consultării ,,pe justiție’’ cu mușații lui, cu lazării lui și cu dănileții lui tocmai pentru a pune în derizoriu problema corupției endemice din România și a reduce problema corupției la câteva persoane, dispensabile și substituibile de către rețele.
Și da, Klaus Iohannis este un ,,președinte European’’ în principal pentru că România pe care prescriptibil o conduce, se află în Europa. Un adevărat președinte European al României ar fi ales consultarea populației în privința imprescriptibilității faptelor de corupție, oricând, nu tocmai în ziua ocazia alegerilor europene. Un astfel de președinte european nu și-ar fi folosit propria capacitate oficială și a administrației prezidențiale(pentru că poate) doar pentru obținerea de câștiguri private.
Klaus Iohannis, te provoc: lustrează-ți mușații, lazării și dănileții și schimbă întrebarea, cu riscul de a te lustra pe tine însuți. Cheamă populația la referendum și votează DA pentru ca România să devină prima țară din Uniunea Europeană în care faptele de corupție sunt imprescriptibile. #30yearschallange. (Cerasela N.).
Exclusiv
MAI, VAI ȘI AMAR! Poliția, intre muncă de erou și salar de bufon: Circul absurdității birocratice continuă!
Dezvăluiri incendiare aruncă în aer aparențele de normalitate dintr-un sistem deja șubred: cel al forțelor de ordine. Conform unui comunicat halucinant emis de Sindicatul Democratic al Polițiștilor SIDEPOL, anul 2025 a intrat în istorie nu prin vreo reformă salutara, ci ca anul rușinii instituționale, când promovările polițiștilor pe funcții au fost pur și simplu… anulate! O veritabilă comedie neagră pe spatele unor oameni care își riscă zilnic viața, orchestrată cu măiestrie de la vârful Ministerului Afacerilor Interne.
Anul Domnului 2025: Anul fără promoții, anul fără Bbni, anul fără rușine!
În mod tradițional, lunile noiembrie și decembrie erau dedicate, anual, unei proceduri absolut banale, dar vitale: promovarea polițiștilor pe funcțiile pe care le ocupă, de fapt, de multă vreme. Un soi de recunoaștere a realității, chiar dacă tardivă. Ei bine, în 2025, MAI a decis că „tradiția e praf de pușcă” și a anulat spectacolul! Ceea ce înseamnă că mii de polițiști, fie mutați pe funcții cu coeficienți salariali superiori, fie proaspăt absolvenți ai școlilor de poliție și deja aruncați în focul acțiunii pe funcții superioare, sunt, ca de obicei, plătiți tot la nivelul inferior. O mostră clasică de „muncă de supererou, plată de începător”, sub semnătura inconfundabilă a birocrației românești.
„Disciplină fiscală” sau cum să furi legal din salariul polițistului?
SIDEPOL trage un semnal de alarmă asurzitor, atrăgând atenția „factorilor decizionali” – un eufemism elegant pentru Guvern și MAI – că este absolut imperativ să se deblocheze această farsă penibilă. Căci, zic ei, acest proces vital a fost „blocat prin măsuri administrative și bugetare nejustificate din punct de vedere profesional și instituțional”. Adică, pe românește, cineva s-a gândit că e mai simplu să taie de la polițiști decât să își bată capul cu o gestiune coerentă.
În timp ce „geniile” financiare de la Guvern invocă cu patos „disciplina fiscală” și „măsuri de responsabilitate” (probabil singurele măsuri pe care le pot scrie pe o coală de hârtie fără să le pună în practică), polițiștii, pe teren, preiau atribuții superioare, coordonează activități complexe, răspund penal și disciplinar pentru tot ce mișcă, dar fără recunoaștere funcțională și, mai ales, fără drepturile salariale cuvenite. Este, practic, o formă modernă de sclavie, unde statul a transformat deficitul de personal, efortul suplimentar și responsabilitatea profesională în… motive de economisire. Pe spatele cui? Al celor care, culmea, îi protejează!
MAI: Recunoaștere zero, cerințe maximale. Rețeta perfectă pentru dezastru!
În încercarea de a salva aparențele, SIDEPOL a formulat și transmis o solicitare scrisă către Ministerul Afacerilor Interne pentru demararea procedurilor de promovare. Răspunsul? O capodoperă a ipocriziei birocratice! MAI a invocat, bineînțeles, „constrângeri bugetare și limite impuse de ordonanțe guvernamentale” (sursa: răspuns MAI către SIDEPOL, disponibil la adresa 532294), justificând astfel menținerea blocajului. Însă, culmea ironiei, munca suplimentară, responsabilitatea și riscurile profesionale au continuat să crească exponențial, generând frustrări atât de evidente încât până și un orb le-ar sesiza. Ce poate fi mai motivant decât să știi că ești indispensabil, dar neplătit pe măsura muncii tale?
Discriminare la firul ierbii: Munca de erou, plata de amator!
Promovarea pe funcții nu este un moft, ci o necesitate strigătoare la cer!
Ar acoperi realitatea activității prestate, nu doar o fantomă pe hârtie.
Ar elimina inechitățile dintre polițiștii care muncesc la același nivel, dar sunt plătiți ca și cum ar fi pe planete diferite.
Ar susține performanța și motivația, concepte SF pentru actuala conducere.
Ar reduce riscul plecărilor în masă din sistem, transformând deficitul de personal într-o gaură neagră.
Un stat care cere performanță și responsabilitate trebuie, logic, să le recunoască și să le plătească. Dar logica, se pare, este o materie opțională la MAI. Faptul că polițiștii sunt plătiți pe funcții inferioare, deși ocupă efectiv funcții superioare, nu este doar o eroare, ci o formă crasă de discriminare profesională, contrară oricăror principii de bun simț: „muncă egală – salarizare egală”, predictibilitate profesională și echitate funcțională.
Blocajul „intelighent” al MAI: Cum distrugem motivația cu un singur pix!
Consecințele acestui blocaj sistematic sunt dezastruoase și, cu siguranță, intenționate:
Moralul personalului este la pământ, frecând praful.
Încrederea în instituție, deja fragilă, se spulberă ca un castel de cărți.
Atractivitatea profesiei este inexistentă; cine ar vrea să fie erou pe gratis? Stabilitatea resursei umane, un mit demult uitat.
SIDEPOL suna alarma: Când răbdarea se transformă în acțiune sindicală (și nu prea!)
Sindicatul cere, nu roagă, Ministerului Afacerilor Interne și Guvernului României:
- Deblocarea de urgență a procedurilor de promovare, cu includerea sumelor necesare în bugetul aprobat pe anul 2026 – o cerere atât de revoluționară!
- Eliminarea interpretărilor administrative abuzive ale legii care afectează promovarea – pentru că legea este pentru unii mumă, pentru alții ciumă.
- Recunoașterea muncii efective și a atribuțiilor suplimentare asumate de polițiști – un vis frumos, nu?
Și, cireașa de pe tortul birocratic: pentru ca polițiștii să poată fi promovați, șefii nemijlociți trebuie să întocmească o „notă de fundamentare” care să fie avizată de șeful ierarhic și, ulterior, aprobată de ordonatorul de credite! Un traseu demn de labirintul lui Minos, doar pentru a recunoaște o realitate pe care o vede orice cetățean.
SIDEPOL nu se lasă intimidat și va continua demersurile, probabil până la epuizare, pentru ca polițiștii să beneficieze de recunoașterea profesională pe care o merită. Avertismentul final? În lipsa unor soluții concrete, „nu excludem acțiuni sindicale suplimentare”. Adică, probabil, încă un memoriu, încă o adresă… sau poate chiar o grevă a râsului, căci altfel, situația e de plâns! Rămâne de văzut dacă Ministerul va prefera să joace în continuare rolul de clovn tragicomic sau va alege, în sfârșit, să respecte forțele de ordine. (Cerasela N.).
Exclusiv
Ce pastă polish să alegi dacă ești începător
Dacă te-ai hotărât să îți polishezi singur mașina acasă, cel mai probabil ai pornit de la un motiv simplu: vrei să rezolvi niște probleme vizibile ale vopselei fără să mai plătești un atelier. Poate ai observat zgârieturi fine, urme de la spălări repetate sau vopseaua nu mai are deloc luciul de altădată. Intri să cauți paste de polish și, foarte repede, apare confuzia: sunt prea multe variante și nu știi ce să alegi.
Adevărul este că, dacă ești începător, nu ai nevoie de produse complicate. Contează să alegi pasta polish potrivită în funcție de problema pe care o vezi pe mașină, nu în funcție de denumiri sau promisiuni exagerate.
Ce probleme are, de obicei, vopseaua unei mașini folosite zilnic
În cele mai multe cazuri, o mașină care circulă normal nu are defecte grave. Cele mai frecvente probleme sunt micro-zgârieturile fine, urmele circulare lăsate de perii sau bureți, aspectul tern și lipsa de luciu. Acestea apar din spălări greșite, praf, nisip, sare sau pur și simplu din trecerea timpului.
Pentru astfel de situații, nu ai nevoie de o pastă agresivă. Din contră, o pastă prea dură poate crea mai multe probleme decât rezolvă, mai ales dacă nu ai experiență.
Pasta de polish cu tăiere ușoară – alegerea sigură pentru început
Dacă ești la prima experiență de polish auto, cea mai bună alegere este o pastă cu tăiere ușoară sau medie. Acest tip de pastă este gândit exact pentru corectarea zgârieturilor fine și pentru împrospătarea vopselei.
O astfel de pastă lucrează controlat, nu mănâncă excesiv din lac și îți oferă timp să înveți mișcările corecte. Chiar dacă insiști puțin mai mult într-o zonă, riscurile sunt mici. Pentru uz casnic, este varianta cea mai echilibrată.
Când are sens o pastă de polish mai abrazivă
Pastele cu tăiere mare sunt destinate zgârieturilor adânci, urmelor serioase sau vopselelor foarte degradate. Problema este că aceste paste cer experiență, presiune controlată și, de multe ori, o mașină de polish rotativă.
Dacă ești începător, nu este recomandat să începi cu o astfel de pastă. Poți crea holograme, urme vizibile sau poți subția prea mult stratul de lac. Pentru primele lucrări, este mai sigur să eviți aceste produse.
Pasta de finisare – când vrei doar luciu
Există și paste de finisare, cu abrazivitate foarte mică sau aproape inexistentă. Acestea nu corectează defecte, dar ajută la uniformizarea suprafeței și la obținerea unui luciu plăcut.
Dacă mașina ta nu are zgârieturi vizibile și vrei doar să îi împrospătezi aspectul, o astfel de pastă poate fi suficientă. Este ușor de folosit și foarte iertătoare pentru cineva aflat la început.
Contează culoarea mașinii când alegi pasta?
În general, nu. Majoritatea pastelor de polish sunt universale și pot fi folosite pe orice culoare. Ceea ce contează este starea vopselei, nu culoarea ei. Diferențele apar mai degrabă la modul în care se văd zgârieturile după polish, nu la alegerea pastei în sine.
De ce este bine să începi simplu
Mulți începători greșesc pentru că vor rezultate rapide și aleg produse prea agresive. În realitate, un polish corect făcut înseamnă pași simpli, repetați corect. O pastă potrivită, un burete adecvat și răbdare sunt suficiente pentru rezultate vizibile.
Poți face mai multe treceri cu o pastă ușoară și vei avea un rezultat mai bun decât cu o singură trecere agresivă.
Dacă ești începător și vrei să îți polishezi mașina acasă, alege o pastă de polish cu tăiere ușoară sau medie. Este cea mai sigură variantă pentru a rezolva zgârieturile fine, urmele de spălare și lipsa de luciu, fără riscuri inutile. Pe măsură ce capeți experiență, poți testa și alte tipuri de paste, în funcție de nevoi.
Pentru paste de polish potrivite uzului de acasă, dar și pentru mașini de polish, bureți, lavete din microfibră și alte produse necesare, găsești o gamă variată pe kraftprofesional.ro, unde poți alege exact ce se potrivește nivelului tău de experiență și stării vopselei mașinii tale.
Exclusiv
Tendințe de machiaj și coafură pentru miresele din ianuarie 2026
O nuntă în luna ianuarie are un farmec aparte. Aerul rece, lumina albă a iernii, atmosfera intimă și elegantă creează un decor special, diferit de cel al nunților de vară. Tocmai de aceea, frumusețea miresei într-un context de iarnă merită o atenție specială.
Machiajul și coafura trebuie să reziste temperaturilor scăzute, dar și să completeze stilul unei rochii de mireasă și al întregului eveniment.
Dacă îți pregătești nunta în plină iarnă, iată care sunt tendințele de beauty pentru miresele din ianuarie și câteva recomandări utile care te vor ajuta să arăți și să te simți impecabil în ziua cea mare.
Machiaj inspirat de magia iernii
În sezonul rece, accentul cade pe un ten luminos, sănătos și bine îngrijit. Pielea poate deveni mai uscată iarna, așa că machiajul trebuie gândit cu atenție, pornind de la o bază corect pregătită.
Un look fresh, cu efect de „glow”, este extrem de apreciat în această perioadă. Fondurile de ten cu finish luminos, combinate cu un iluminator aplicat discret, oferă pielii acel aspect curat și radiant, perfect pentru lumina rece a iernii. Rezultatul trebuie să fie natural, nu strălucitor în exces.
Buzele pot deveni un punct de atracție în machiajul de iarnă. Nuanțele intense, precum roșu profund, vișiniu, burgundy sau tonuri de fructe de pădure, se potrivesc excelent cu sezonul și adaugă eleganță întregului look. Este important ca rujul ales să fie rezistent și confortabil, pentru a face față orelor lungi de emoții, fotografii și zâmbete.
Ochii capătă profunzime prin reinterpretarea clasicului smokey eyes. În locul tonurilor calde, iarna aduce în prim-plan nuanțe reci: griuri, argintiu, albastru închis sau accente metalice. Fardurile cu particule fine reflectă frumos lumina și arată spectaculos în fotografii, mai ales într-un decor de iarnă.
Genele bine definite completează machiajul ochilor. Fie că alegi gene individuale pentru un efect natural, fie gene mai bogate pentru un look glam, acestea ajută privirea să fie expresivă și bine conturată.
Coafuri elegante, potrivite sezonului rece
Iarna, coafura trebuie să fie nu doar frumoasă, ci și practică. Temperaturile scăzute, umiditatea sau vântul pot influența rezistența unei coafuri, așa că simplitatea bine gândită este cheia.
Cocul jos, ușor răsucit, este una dintre cele mai populare alegeri pentru miresele de iarnă. Elegant, rafinat și stabil, acest tip de coafură se potrivește foarte bine cu rochii sofisticate și permite purtarea voalului sau a accesoriilor fără dificultăți.
Împletiturile rămân o opțiune extrem de versatilă. Fie că sunt lejere, cu aer boem, fie mai bine structurate, ele adaugă un plus de romantism și se potrivesc perfect cu atmosfera calmă a iernii. Accesoriile discrete, precum acele cu perle sau flori delicate, completează frumos acest tip de coafură.
Pentru miresele care iubesc eleganța clasică, buclele largi, inspirate din stilul old Hollywood, sunt o alegere sigură. Ondulațiile moi oferă un aer sofisticat și se potrivesc atât cu rochii simple, cât și cu modele spectaculoase.
Recomandări utile pentru miresele de ianuarie
Hidratarea este esențială. Începe rutina de îngrijire cu câteva săptămâni înainte de nuntă și alege produse intens hidratante, atât pentru ten, cât și pentru buze. Un spray hidratant poate fi extrem de util pe parcursul zilei.
Fixarea machiajului și a coafurii trebuie făcută cu produse rezistente, dar ușoare, care să nu încarce. Un machiaj bine fixat și o coafură adaptată condițiilor meteo îți vor oferi liniște și confort.
Paleta de culori trebuie să fie în armonie cu sezonul și cu rochia. Tonurile reci, accentele metalice și nuanțele profunde se potrivesc excelent cu nunțile de iarnă și completează elegant o rochie de mireasă atent aleasă.
Frumusețea începe cu rochia potrivită
Machiajul și coafura arată cel mai bine atunci când sunt alese în funcție de rochia de mireasă. Textura materialelor, linia rochiei și stilul general influențează direct look-ul final.
Dacă ești în căutarea rochiei de mireasă care să se potrivească perfect unei nunți de iarnă, aici, pe www.aryannakaren.ro, poți descoperi colecțiile Aryanna Karen. Vei găsi modele elegante, rafinate, potrivite atât pentru nunți de iarnă, cât și pentru orice stil de mireasă, iar rochia aleasă poate deveni punctul de plecare pentru întregul tău look bridal.
-
Evenimentacum o săptămânăAdvertoriale: ce sunt, cum se scriu și unde se publică (ghid practic)
-
Afaceriacum o săptămânăDeLucru.ro – platforma care ajută oamenii să câștige bani în plus în București, fără CV, de oriunde și indiferent de experiență, studii și vârstă
-
Afaceriacum o săptămânăRaport de Analiză Corporativă și Industrială: Ecosistemul UZINEX din Iași
-
Afaceriacum o săptămânăGhidul Dezvoltatorului Imobiliar 2026: Cum Reduci Costurile de Construcție cu 30% – 60% prin Importuri Directe din China, Fără Rabat la Calitate
-
Evenimentacum o săptămânăÎncepând de Joi, România participă la Târgul Internațional de Turism de la Viena Ferien-Messe Wien
-
Socialacum o săptămânăAvocatul Gabriel Zbârcea: „Iubirea față de România nu este o ideologie”
-
Afaceriacum o săptămânăÎncepând de Joi, România participă la Târgul Internațional de Turism de la Viena Ferien-Messe Wien
-
Afaceriacum o săptămânăCel Mai Puternic Avantaj Competitiv pentru Dezvoltatorii Imobiliari din România

