Exclusiv
EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L (III)
Retrospectivă şi perspective între oniric si realitatea abordarii demilitarizării unor structuri din sistemul de securitate naţional
Reforma serviciilor de informaţii şi redefinirea securităţii naţionale este permanent şi niciodată prioritară. Oricare dintre politicienii care îşi arogau vreo preocupare în această zonă de legiferare (accesibilă, cu adevărat, doar iniţiaţilor sistemului de informaţii-contrainformaţii şi de securitate naţională, aceasta privită prin prisma unei strategii), dar chiar şi neofitul imberb care afla prima dată despre complicata chestiune în discuţie, devenea brusc interesant şi important.
Aşa că, pentru a câştiga capital politic, cam toţi erau zilnic cu „siguranţa naţională în gură”, numai că, în mod concret, nu au făcut nimic.
Este adevărat că nu am dus lipsă de strategii pe hârtie. Care mai de care mai savante. Problema cotoioasă a fost şi este la practică.
În jurul acestor proiecte de legi s-a creat o mare aşteptare, nu numai în rândul cadrelor din Servicii şi nu doar datorită secretului de care au fost înconjurate, ci şi pentru că ele se raportează la o materie foarte sensibilă.
Incă din 2005, Băsescu „bătea câmpii” pe la televiziuni, ba chiar prin prima şedinţă a CSAŢ şi în media despre „demilitarizarea” Serviciilor. Am utilizat sintagma „bătea câmpii” nu pentru că, pe fond, nu ar fi avut dreptate, ci pentru că „marinerul” nu se putea baza nici pe Guvern, nici pe Parlament, şi nici măcar pe consilieri, aşa că deşi ştia că este moartă înainte de a se naşte, el tot îi dădea zor cu civilia securiştilor.
Iulian Fota, exempli gratia de consilier-catastrofă în domeniul securităţii naţionale a fost pe cât de servil, pe atât de limitat intelectual. Fota a fost utilizat în postul de consilier prezidenţial pentru securitate națională, în vremea când principala amenințare a securității lui Băsescu era considerată … presa.
Băsescu n-a avut „mână” la colaboratori! Nici n-a vrut!
O altă hahaleră a fost Daniel Moldoveanu, consilier de stat, care a îndeplinit funcţia de şef al “Comunităţii Naţionale de Informaţii”, o structură înfiinţată de jurişti urechişti, absolvenţi, probabil, de metalurgie (sic!), neprevăzută de Constituţie şi de nicio lege ordinară organică. Niciun text nu prevede posibilitatea C.S.A.Ţ. de a înfiinţa sau organiza noi structuri. Cu toate acestea, prin Hotărârea C.S.A.Ţ. din 10 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor de informaţii pentru securitatea naţională, s-a înfiinţat Comunitatea Naţională de Informaţii (CNI), fără nicio greaţă.
Fie si la o simplă privire, Hotărârea invocă şi defineşte tot soiul de Comitete si Comiţii, care de care cu o titulatură mai galonată şi cu atribuţiuni mai tâfnoase: Comitetul Director, Consiliul Operativ, Oficiul pentru Informaţii Integrate, Consiliul Consultativ.
Pe vremuri, pentru a putea da impresia de democraţie, Nicolae Ceauşescu înfiinţase si promovase o structură pompoasă de Comitete si Consilii, graţie cărora diferitelor categorii profesionale şi sociale din România li se crea iluzia participării la conducerea statului.
Numirea pe 07.12.2005 a unui om de afaceri în fruntea nucleului operativ al Comunității Naționale de Informații a fost de natură să spulbere orice îndoială cu privire la intențiile lui Traian Băsescu privind rolul acestui organism creat în interiorul CSAŢ. Avem astfel dovada clară că președintele României era interesat de cu totul alte probleme decât cele care privesc securitatea și siguranța națională a României.
Daniel Andrei Moldoveanu nu era un profesionist cunoscut al informațiilor și nici un politician care să se fi remarcat prin ceva anume. Nimic din trecutul lui nu-l recomandă pentru preluarea conducerii Oficiului pentru Informații Integrate ba, din contră, având în vedere rețeaua de afaceri creată de el în ultimii ani, oricine ar fi exclus din start posibilitatea accederii lui Moldoveanu într-o astfel de funcție. Cu toate acestea, Traian Băsescu n-a ezitat. L-a adus la Cotroceni și l-a pus șef peste nucleul informativ al tuturor serviciilor secrete. Moldoveanu, născut pe 8 septembrie 1965 în Constanța, absolvent în 1990 al Facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini București (ce v-am spus?!) a urmat trei cursuri de master. Din 2002, Moldoveanu a fost consilier parlamentar la Camera Deputaților. Din 2000, Daniel Moldoveanu s-a lansat în afaceri și, în doi ani, a înființat cel puțîn cinci societăți comerciale cu obiecte de activitate în domenii precum turism, telecomunicații, comerț cu ridicată al produselor chimice, al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire, consultanță pentru afaceri și management etc. Fix în domeniul securităţii naţionale a înfiinţat şi o agenţie de voiaj, pe 12 decembrie 2000, „AȘ Travel” SRL cu sediul în Calea Victoriei nr. 81, București. Conform datelor de bilanț ale acestei firme, în 2001, la o cifra de afaceri de 1 miliard de lei, firma a avut un profit de 112,7 milioane lei. În 2002 profitul lui AȘ Travel a crescut la 202,1 milioane lei, în 2003 la 244,8 milioane lei, iar în 2004, la o cifra de afaceri de 3,8 miliarde lei, profitul net a fost de 212,6 milioane lei, datoriile societății ridicându-se la 9,57 miliarde lei. În perioada 2001- 2002 Daniel Moldoveanu a înființat patru firme cu sediul în același apartament de pe str. Vasile Lascăr nr.18, sector 2, București. Prima dintre ele, înființată pe 19 iunie 2001, a fost „Total Systems” SRL, o societate al cărei principal obiect de activitate este „comerț cu ridicată al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire”. Asociat unic al acestei societăți era Daniel Moldoveanu, iar administrator, din 2002, o anume Alina Pușcășu. În 2001 și 2002 firma a avut profituri nete de 242,6 milioane lei, respectiv 362,4 milioane lei, iar în 2003 a înregistrat pierderi nete de 778,8 milioane lei și datorii de 3,7 miliarde lei. Bilanțul pe 2004 al acestei firme nu apare pe site-ul Ministerului Finanțelor, ceea ce înseamnă ca n-a fost depus. A două dintre firmele de apartament ale lui Moldoveanu, înființată pe 30 mai 2002, este societatea „WGF Consulting Group” SRL, cu obiect de activitate „consultanță pentru afaceri și management”, asociaţi fiind Daniel Andrei Moldoveanu (98%) și Daniel Gruia (2%), acesta din urmă fiind și administratorul societății. Noul asociat al lui Moldoveanu este tot un inginer din Constanța, absolvent al facultății de Instalații pentru Construcții, dar și posesor al unor masterate dintre care unul dobândit în 2001, în Slovenia. Daniel Gruia a fost, în perioada 1997-2000, expert parlamentar la grupul liberal din Camera Deputaților. De asemenea, Gruia a fost și președintele Comisiei pentru Societatea informațională a PNL, iar în 2005 a devenit consilier personal al ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor. Firma WGF Consulting, administrată de Gruia, a avut în 2002 un profit de 14,4 milioane lei, iar în 2003 profitul a crescut la 536,8 milioane lei. În 2004 nici această societate nu și-a depus bilanțul la Ministerul Finanțelor. Comerț cu petrol Următoarea firma de apartament a lui Daniel Andrei Moldoveanu a fost „Petrototal” SRL, societate înființată pe 28 iunie 2002 cu sediul pe str. Vasile Lascăr nr.18 București. Obiectul de activitate principal al acestei firme a fost „comerțul cu ridicată al produselor chimice”, iar actionarii sunt Daniel Moldoveanu cu 98% din capitalul social și Alina Pușcașu (2%). Deși în funcțiune la începutul lui iulie 2005, societatea nu figurează cu bilanțuri depuse pe site-ul Ministerului Finanțelor. Pe 12 noiembrie 2002, Moldoveanu a înființat firma „Total Systems Communications” SRL cu obiect de activitate telecomunicații, asociaţit Daniel Andrei Moldoveanu (98%) și Daniel Gruia (2%). La o cifra de afaceri de 17,6 miliarde lei, firma de telecomunicații a cuplului Moldoveanu-Gruia a avut în anul 2004 un profit net de 9,3 miliarde lei. Firma a funcționat cu succes în vreme ce Daniel Gruia a deținut și funcția de consilier personal al ministrului Comunicațiilor.
„Maestrul” informaţiilor analizate şi integrate, Moldoveanu, este cercetat de DNA pentru infracţiuni de corupţie în dosarul ANRP, recent fiind redeschisă urmărirea penală: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Încheiere: „Constată legalitatea şi temeinicia Ordonanţei nr.3021/C/2019 din data de 14 octombrie 2019 a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi confirmă redeschiderea urmăririi penale, dispusă prin acea ordonanţă, în cauza privind pe Moldoveanu Daniel-Andrei, Buliga-Neagu Alecsandru-Andrei, Surdu Georgian-Gabriel, Niculae Aurel, Birişiu Ionuţ, Thiess Ragnar-Adrian, Cocoş Dorin şi Cocoş Alin…” https://evz.ro/rasturnare-de-situatie-spectaculoasa-fost-consilier-prezidential-in-vizorul-dna.html
Meseriaş şi ăsta!
Prin 2009, un alt mare demagog, impostorul -deputat PD-L, Cezar Preda, anunţa că o comisie parlamentară lucrează la o nouă legislaţie privind siguranţa naţională, care va fi gata “abia în toamna anului viitor” [n.red. -2010].
Prin 2016-2018, pe cam toţi politicienii îi bântuia din nou marota demilitarizării serviciilor secrete. Fostul șef al SIE, Teodor Meleșcanu, a precizat că ALDE propune demilitarizarea serviciilor de informații și susține ca angajații acestor structuri să fie funcționari cu regim special. http://goo.gl/e8Xiyd
Revenind la Băsescu, să amintim că acesta perora numai prostii:
„Au de făcut (n.red. – parlamentarii) un lucru fundamental: demilitarizarea serviciilor secrete, interdicţie în zona de afaceri şi numărul salariaţilor din serviciu să fie transparent public cunoscut. Un serviciu dacă îl vrei performant trebuie să-l finanţezi. Serviciile secrete fac nişte servicii care nu sunt ale lor. Pentru ce face poştă militară SRI-ul? Pentru ce este brigada antitero la SRI, în loc să fie la Ministerul de Interne? Ei să dea informaţii şi brigada antitero să acţioneze de la Ministerul de Interne” (afirma aiurea Băsescu pe la TVR 1).
Pe de altă parte, dar în aceeaşi ordine de idei a demilitarizării, Maior i-a ţinut isonul lui Băsescu, dar s-a fâsâit şi el.
I-a învins, şi pe ăştia doi, ca pe Constantinescu, Securitatea!
Pe 29.05.2007, George Maior declara că a discutat cu senatorii Comisiei de apărare din Senat despre Legea securității naționale și cea a statutului ofițerilor de informații, în care se prevede demilitarizarea serviciilor secrete, ceea ce ar fi reprezentat un „pas imens” după 17 ani (socotiţi acum 13 ani!!!). Între două pahare cu două cuburi de gheaţă, directorul SRI mai preciza că susține „foarte puternic” Legea privind statutul ofițerilor de carieră, care prevede demilitarizarea serviciilor de informații şi că „Legea privind securitatea națională, informațiile și contrainformatiile” va fi formată prin comasarea a două proiecte legislative actuale (atunci!).
Nefericitul fost şef al SRI a precizat că legea se referă „pe de o parte la necesitatea întăririi capacităţii serviciilor de a acţiona în interesul naţional şi, pe de altă parte, de a se proteja drepturile si libertăţile fundamentale ale omului”.
Greu de spus cum demilitarizarea întărea capacitatea serviciilor de a acţiona în interes naţional sau invers: de ce un serviciu militar nu are această capacitate?!! Cât despre drepturi şi libertăţi constituţionale, ce să mai vorbim: ne-a explicat Luluţa cum stă treaba, împreună cu unitatea de elită de la Ploieşti în frunte cu Lucică, Zdreanţă şi Gilu!
Un elevat limbaj de lemn, care este şi fără nicio legătură cu realitatea. Realitate care, aşa cum s-a demonstrat ulterior, era alta: vacanţe cu Coldea în Toscana, Insulele Seychelles şi la Paris, plătite de Ghiţă, în timp ce pulimea din subordine ara pe ogorul Patriei şi-şi făcea concediul de maxim 10 zile aprobate în Garnizoana Căciulata.
„Nu avem, din acest punct de vedere, decât o filosofie de echilibru între cele două exigenţe. Şi mă bucur că au fost dezbateri bune în comisii şi că există multă armonizare între diversele puncte de vedere ale diverselor partide reprezentate în comisie”, mai minţea atunci George Maior. El repeta ce ştia toată lumea de mulţi ani: că legislaţia în vigoare din domeniul securităţii nationale este „foarte perimată” şi neconcordantă cu statutul României de membră NATO si UE, dar că, „în sfârşit, se face un pas înainte din acest punct de vedere”.
Mie mi-ar fi ruşine! De aia nu sunt politician, iar Maior este ambasador la Washington!
Ceea ce crede Georgică că ar fi realizat, totuşi, adică reformarea SRI, este doar în visele şi închipuirea domniei sale de ambasador şi de fost director SRI cu o mică fracţiune de normă (şi aceea de decor), pentru că diferenţa i-o lăsase lui Coldea prin delegare de (in)competenţe.
Se titra, cu emfază, în Rapoartele SRI şi în presa vremii că reformarea SRI, declanşată în 2005, s-ar fi finalizat in 2008. Aiurea! Este o tâmpenie imensă, o lipsă elementară de logică a ştiinţei organizaţiei, să afirmi că s-ar fi putut face o reformă reală fără a schimba, în primul rând, cadrul legislativ. Adică reabilitezi şi modernizezi o casă fără să-i refaci şi reconfigurezi fundaţia.
Or, aceasta, legislaţia, nu-i modificată nici astăzi!
Aaa, că a schimbat Mihaela Nicola, probabil nu „moca”, logo-ul, sigla SRI şi i-a vopsit gardurile, asta da! Că i s-au mai pus lui Coldea şi altora, la uniformele înzorzonate de „ghenerali” câte un eghilet şi câteva fireturi aurii în plus, iarăşi este adevărat!
Dar, din alte puncte de vedere, practic, în nici-un caz reforma Serviciului nu „a luat-o inaintea legislatiei existente”, nu de alta, dar era imposibil!
Aşa de profund s-a „schimbat” SRI, încât în 2014-2015 şi, apoi, în 2016, au explodat cazurile cu concubinajul atroce între oameni politici şi/sau afacerişti şi primii oamenii din fruntea SRI:
Maior (demisionat în 2015) şi Coldea (trecut în rezervă în ianuarie 2017) cu deputatul Sebastian Ghiţă,
generăleasa Elena Istode – Anaconda, cu afaceristul Cristian Rizea (trecută în rezervă în iulie 2017),
dezvăluirile locotenent-colonelului SRI Daniel Dragomir,
dezvăluirile ofiţerilor SRI executaţi din cauza nepotrivirii de caracter de cuplul tandru Maior – Coldea, colonel Florin Gulianu şi maior Daniel Florea,
dezvăluirile fostului şef al SRI Alba, locotenent colonelul Ioan Tarnu etc
Îmi amintesc că George-Cristian Maior afirma într-o întâlnire cu șefii structurilor centrale și locale ale SRI următoarele: ”demilitarizarea nu va trebui să creeze preocupări cadrelor instituției, pentru că nu va exista o diminuare a statutului actual, ci dimpotrivă, personalul instituției va avea pentru prima data o identitate profesională proprie și distinctă și un statut pe care este normal să-l aibă, acela de ofițeri de informații.” Această nouă identitate profesională care ar trebui să deroge de la raporturile de muncă din Codul muncii și de la Statutul funcționarilor publici reprezintă, de fapt, cea mai simplistă schimbare atunci când dezbatem demilitarizarea SRI-ului.
Mare filozof sterp şi neînţeles, cum îl ştim, amator de şuete, interviuri, cafele şi nu numai, Maior conducea SRI ca de la o masă rotundă, când uşor colocvial, când fals academic, de parcă eram o grupă de studenţi tembeli cărora le lipseau fundamentele ontologice ale muncii de informativ-operative ori tehnico-operative centrate pe primatul axiologic.
Întâlnirea directorului Serviciului Român de Informații cu șefii de unități centrale și teritoriale, ocazionată de prezentarea noii viziuni și structuri a instituției, a fost un monolog fără acceptarea unor eventuale răspunsuri disarmonice ale auditoriului, un delir verbal al conducerii despre gnoseologie şi epistemologie ale securităţii naţionale. Ce să înţeleagă securistul de col. Marin Constantin din asta? Nimic! El a crezut, fără a cerceta, că dacă o zice Maior, este de bine, că doar de aia l-a numit Băsescu director SRI!
Eu, unul, m-am opus demilitarizării! Atât ca şef de sector, cât şi pe persoană fizică! Am considerat că, dacă într-o organizaţie militară este un astfel de balamuc, atunci întruna civilă va fi, sigur, haos. Şi am făcut-o în scris, asumat. Vai, câte şuturi am luat şi atunci: că nu înţeleg linia tovarăşului Maior şi tezele din iulie, că nu am citit bine documentele de partid şi de stat şi alte expresii comunistoide.
Dacă vom căuta cauzele principale care au dus dezbaterea reformei instituționale a SRI spre tema demilitarizării, trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce Almond și Verba denumeau cultura politică patriarhală. Cultura politică din România anilor de după 1990 s-a polarizat în jurul unor ”mituri urbane”, printre care se afla și ideea că fostul Departament al Securității Statului este noul Serviciu de Informații post-decembrist. Asta înseamna nevoia unei schimbări de „paradigmă” cum îi plăcea lui Coldea să tot spună, molipsindu-se şi el de la Maior.
Cert este că nu s-a făcut nimic! Prima dovadă a fost pe 25.01.2017, după ce Eduard Hellvig a fost audiat de către Comisia parlamentară de control al activității SRI, una dintre temele audierii fiind scandalurile din SRI cu Coldea – Ghiță şi Istode – Rizea.
În final, directorul SRI, Eduard Hellvig a făcut o declarație ca pentru personae cu retard mental, dar în care a scăpat o informație absolut șocantă pentru necunoscători: a anunțat public, în contextul scandalurilor produse de dezvăluirile privind ”frăția” dintre generalul Florian Coldea și Sebastian Ghiță, ori dintre generalul Elena Istode și politicianul Cristian Rizea, că în SRI se elaborează și va fi curînd dat publicității un cod deontologic al ofițerului de informații. După cum a detaliat ulterior Adrian Țuțuianu, președintele Comisiei SRI de atunci, respectivul cod deontologic are menirea, între altele, ”să clarifice până unde poate merge un ofițer de informații, un ofițer al SRI, în relații cu terțe persoane”. Incredibil, dar real: a trebuit să treacă 27 de ani de la înființarea SRI și să apară scandaluri de tip Coldea în Seychelles și Istode la Monaco pentru ca șefii serviciului să decidă elaborarea unui cod deontologic intern și asta – extrem de important – în condițiile existenței, oricum, a unei legislații sterpe și decrepite în domeniu. Între noi fie vorba însă, dar dacă ar fi existat un asemenea Cod, credeţi că nu și-ar fi permis generalii din Serviciu să chefuiască în ținuturi exotice de gît cu politicieni controversați? În paranteză fie spus, cei doi ar fi trebuit să dea socoteală ceva mai serios chiar și în virtutea legislației existente.
Bunăoară, în baza Statutul cadrelor militare, care se aplică și angajaților SRI, dar despre care vom vorbi data viitoare.
Articolul EDITORIAL/G L I S S A N D O – M I L I T A R – C I V I L (III) apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Exclusiv
MAI, VAI ȘI AMAR! Poliția, intre muncă de erou și salar de bufon: Circul absurdității birocratice continuă!
Dezvăluiri incendiare aruncă în aer aparențele de normalitate dintr-un sistem deja șubred: cel al forțelor de ordine. Conform unui comunicat halucinant emis de Sindicatul Democratic al Polițiștilor SIDEPOL, anul 2025 a intrat în istorie nu prin vreo reformă salutara, ci ca anul rușinii instituționale, când promovările polițiștilor pe funcții au fost pur și simplu… anulate! O veritabilă comedie neagră pe spatele unor oameni care își riscă zilnic viața, orchestrată cu măiestrie de la vârful Ministerului Afacerilor Interne.
Anul Domnului 2025: Anul fără promoții, anul fără Bbni, anul fără rușine!
În mod tradițional, lunile noiembrie și decembrie erau dedicate, anual, unei proceduri absolut banale, dar vitale: promovarea polițiștilor pe funcțiile pe care le ocupă, de fapt, de multă vreme. Un soi de recunoaștere a realității, chiar dacă tardivă. Ei bine, în 2025, MAI a decis că „tradiția e praf de pușcă” și a anulat spectacolul! Ceea ce înseamnă că mii de polițiști, fie mutați pe funcții cu coeficienți salariali superiori, fie proaspăt absolvenți ai școlilor de poliție și deja aruncați în focul acțiunii pe funcții superioare, sunt, ca de obicei, plătiți tot la nivelul inferior. O mostră clasică de „muncă de supererou, plată de începător”, sub semnătura inconfundabilă a birocrației românești.
„Disciplină fiscală” sau cum să furi legal din salariul polițistului?
SIDEPOL trage un semnal de alarmă asurzitor, atrăgând atenția „factorilor decizionali” – un eufemism elegant pentru Guvern și MAI – că este absolut imperativ să se deblocheze această farsă penibilă. Căci, zic ei, acest proces vital a fost „blocat prin măsuri administrative și bugetare nejustificate din punct de vedere profesional și instituțional”. Adică, pe românește, cineva s-a gândit că e mai simplu să taie de la polițiști decât să își bată capul cu o gestiune coerentă.
În timp ce „geniile” financiare de la Guvern invocă cu patos „disciplina fiscală” și „măsuri de responsabilitate” (probabil singurele măsuri pe care le pot scrie pe o coală de hârtie fără să le pună în practică), polițiștii, pe teren, preiau atribuții superioare, coordonează activități complexe, răspund penal și disciplinar pentru tot ce mișcă, dar fără recunoaștere funcțională și, mai ales, fără drepturile salariale cuvenite. Este, practic, o formă modernă de sclavie, unde statul a transformat deficitul de personal, efortul suplimentar și responsabilitatea profesională în… motive de economisire. Pe spatele cui? Al celor care, culmea, îi protejează!
MAI: Recunoaștere zero, cerințe maximale. Rețeta perfectă pentru dezastru!
În încercarea de a salva aparențele, SIDEPOL a formulat și transmis o solicitare scrisă către Ministerul Afacerilor Interne pentru demararea procedurilor de promovare. Răspunsul? O capodoperă a ipocriziei birocratice! MAI a invocat, bineînțeles, „constrângeri bugetare și limite impuse de ordonanțe guvernamentale” (sursa: răspuns MAI către SIDEPOL, disponibil la adresa 532294), justificând astfel menținerea blocajului. Însă, culmea ironiei, munca suplimentară, responsabilitatea și riscurile profesionale au continuat să crească exponențial, generând frustrări atât de evidente încât până și un orb le-ar sesiza. Ce poate fi mai motivant decât să știi că ești indispensabil, dar neplătit pe măsura muncii tale?
Discriminare la firul ierbii: Munca de erou, plata de amator!
Promovarea pe funcții nu este un moft, ci o necesitate strigătoare la cer!
Ar acoperi realitatea activității prestate, nu doar o fantomă pe hârtie.
Ar elimina inechitățile dintre polițiștii care muncesc la același nivel, dar sunt plătiți ca și cum ar fi pe planete diferite.
Ar susține performanța și motivația, concepte SF pentru actuala conducere.
Ar reduce riscul plecărilor în masă din sistem, transformând deficitul de personal într-o gaură neagră.
Un stat care cere performanță și responsabilitate trebuie, logic, să le recunoască și să le plătească. Dar logica, se pare, este o materie opțională la MAI. Faptul că polițiștii sunt plătiți pe funcții inferioare, deși ocupă efectiv funcții superioare, nu este doar o eroare, ci o formă crasă de discriminare profesională, contrară oricăror principii de bun simț: „muncă egală – salarizare egală”, predictibilitate profesională și echitate funcțională.
Blocajul „intelighent” al MAI: Cum distrugem motivația cu un singur pix!
Consecințele acestui blocaj sistematic sunt dezastruoase și, cu siguranță, intenționate:
Moralul personalului este la pământ, frecând praful.
Încrederea în instituție, deja fragilă, se spulberă ca un castel de cărți.
Atractivitatea profesiei este inexistentă; cine ar vrea să fie erou pe gratis? Stabilitatea resursei umane, un mit demult uitat.
SIDEPOL suna alarma: Când răbdarea se transformă în acțiune sindicală (și nu prea!)
Sindicatul cere, nu roagă, Ministerului Afacerilor Interne și Guvernului României:
- Deblocarea de urgență a procedurilor de promovare, cu includerea sumelor necesare în bugetul aprobat pe anul 2026 – o cerere atât de revoluționară!
- Eliminarea interpretărilor administrative abuzive ale legii care afectează promovarea – pentru că legea este pentru unii mumă, pentru alții ciumă.
- Recunoașterea muncii efective și a atribuțiilor suplimentare asumate de polițiști – un vis frumos, nu?
Și, cireașa de pe tortul birocratic: pentru ca polițiștii să poată fi promovați, șefii nemijlociți trebuie să întocmească o „notă de fundamentare” care să fie avizată de șeful ierarhic și, ulterior, aprobată de ordonatorul de credite! Un traseu demn de labirintul lui Minos, doar pentru a recunoaște o realitate pe care o vede orice cetățean.
SIDEPOL nu se lasă intimidat și va continua demersurile, probabil până la epuizare, pentru ca polițiștii să beneficieze de recunoașterea profesională pe care o merită. Avertismentul final? În lipsa unor soluții concrete, „nu excludem acțiuni sindicale suplimentare”. Adică, probabil, încă un memoriu, încă o adresă… sau poate chiar o grevă a râsului, căci altfel, situația e de plâns! Rămâne de văzut dacă Ministerul va prefera să joace în continuare rolul de clovn tragicomic sau va alege, în sfârșit, să respecte forțele de ordine. (Cerasela N.).
Exclusiv
Ce pastă polish să alegi dacă ești începător
Dacă te-ai hotărât să îți polishezi singur mașina acasă, cel mai probabil ai pornit de la un motiv simplu: vrei să rezolvi niște probleme vizibile ale vopselei fără să mai plătești un atelier. Poate ai observat zgârieturi fine, urme de la spălări repetate sau vopseaua nu mai are deloc luciul de altădată. Intri să cauți paste de polish și, foarte repede, apare confuzia: sunt prea multe variante și nu știi ce să alegi.
Adevărul este că, dacă ești începător, nu ai nevoie de produse complicate. Contează să alegi pasta polish potrivită în funcție de problema pe care o vezi pe mașină, nu în funcție de denumiri sau promisiuni exagerate.
Ce probleme are, de obicei, vopseaua unei mașini folosite zilnic
În cele mai multe cazuri, o mașină care circulă normal nu are defecte grave. Cele mai frecvente probleme sunt micro-zgârieturile fine, urmele circulare lăsate de perii sau bureți, aspectul tern și lipsa de luciu. Acestea apar din spălări greșite, praf, nisip, sare sau pur și simplu din trecerea timpului.
Pentru astfel de situații, nu ai nevoie de o pastă agresivă. Din contră, o pastă prea dură poate crea mai multe probleme decât rezolvă, mai ales dacă nu ai experiență.
Pasta de polish cu tăiere ușoară – alegerea sigură pentru început
Dacă ești la prima experiență de polish auto, cea mai bună alegere este o pastă cu tăiere ușoară sau medie. Acest tip de pastă este gândit exact pentru corectarea zgârieturilor fine și pentru împrospătarea vopselei.
O astfel de pastă lucrează controlat, nu mănâncă excesiv din lac și îți oferă timp să înveți mișcările corecte. Chiar dacă insiști puțin mai mult într-o zonă, riscurile sunt mici. Pentru uz casnic, este varianta cea mai echilibrată.
Când are sens o pastă de polish mai abrazivă
Pastele cu tăiere mare sunt destinate zgârieturilor adânci, urmelor serioase sau vopselelor foarte degradate. Problema este că aceste paste cer experiență, presiune controlată și, de multe ori, o mașină de polish rotativă.
Dacă ești începător, nu este recomandat să începi cu o astfel de pastă. Poți crea holograme, urme vizibile sau poți subția prea mult stratul de lac. Pentru primele lucrări, este mai sigur să eviți aceste produse.
Pasta de finisare – când vrei doar luciu
Există și paste de finisare, cu abrazivitate foarte mică sau aproape inexistentă. Acestea nu corectează defecte, dar ajută la uniformizarea suprafeței și la obținerea unui luciu plăcut.
Dacă mașina ta nu are zgârieturi vizibile și vrei doar să îi împrospătezi aspectul, o astfel de pastă poate fi suficientă. Este ușor de folosit și foarte iertătoare pentru cineva aflat la început.
Contează culoarea mașinii când alegi pasta?
În general, nu. Majoritatea pastelor de polish sunt universale și pot fi folosite pe orice culoare. Ceea ce contează este starea vopselei, nu culoarea ei. Diferențele apar mai degrabă la modul în care se văd zgârieturile după polish, nu la alegerea pastei în sine.
De ce este bine să începi simplu
Mulți începători greșesc pentru că vor rezultate rapide și aleg produse prea agresive. În realitate, un polish corect făcut înseamnă pași simpli, repetați corect. O pastă potrivită, un burete adecvat și răbdare sunt suficiente pentru rezultate vizibile.
Poți face mai multe treceri cu o pastă ușoară și vei avea un rezultat mai bun decât cu o singură trecere agresivă.
Dacă ești începător și vrei să îți polishezi mașina acasă, alege o pastă de polish cu tăiere ușoară sau medie. Este cea mai sigură variantă pentru a rezolva zgârieturile fine, urmele de spălare și lipsa de luciu, fără riscuri inutile. Pe măsură ce capeți experiență, poți testa și alte tipuri de paste, în funcție de nevoi.
Pentru paste de polish potrivite uzului de acasă, dar și pentru mașini de polish, bureți, lavete din microfibră și alte produse necesare, găsești o gamă variată pe kraftprofesional.ro, unde poți alege exact ce se potrivește nivelului tău de experiență și stării vopselei mașinii tale.
Exclusiv
Tendințe de machiaj și coafură pentru miresele din ianuarie 2026
O nuntă în luna ianuarie are un farmec aparte. Aerul rece, lumina albă a iernii, atmosfera intimă și elegantă creează un decor special, diferit de cel al nunților de vară. Tocmai de aceea, frumusețea miresei într-un context de iarnă merită o atenție specială.
Machiajul și coafura trebuie să reziste temperaturilor scăzute, dar și să completeze stilul unei rochii de mireasă și al întregului eveniment.
Dacă îți pregătești nunta în plină iarnă, iată care sunt tendințele de beauty pentru miresele din ianuarie și câteva recomandări utile care te vor ajuta să arăți și să te simți impecabil în ziua cea mare.
Machiaj inspirat de magia iernii
În sezonul rece, accentul cade pe un ten luminos, sănătos și bine îngrijit. Pielea poate deveni mai uscată iarna, așa că machiajul trebuie gândit cu atenție, pornind de la o bază corect pregătită.
Un look fresh, cu efect de „glow”, este extrem de apreciat în această perioadă. Fondurile de ten cu finish luminos, combinate cu un iluminator aplicat discret, oferă pielii acel aspect curat și radiant, perfect pentru lumina rece a iernii. Rezultatul trebuie să fie natural, nu strălucitor în exces.
Buzele pot deveni un punct de atracție în machiajul de iarnă. Nuanțele intense, precum roșu profund, vișiniu, burgundy sau tonuri de fructe de pădure, se potrivesc excelent cu sezonul și adaugă eleganță întregului look. Este important ca rujul ales să fie rezistent și confortabil, pentru a face față orelor lungi de emoții, fotografii și zâmbete.
Ochii capătă profunzime prin reinterpretarea clasicului smokey eyes. În locul tonurilor calde, iarna aduce în prim-plan nuanțe reci: griuri, argintiu, albastru închis sau accente metalice. Fardurile cu particule fine reflectă frumos lumina și arată spectaculos în fotografii, mai ales într-un decor de iarnă.
Genele bine definite completează machiajul ochilor. Fie că alegi gene individuale pentru un efect natural, fie gene mai bogate pentru un look glam, acestea ajută privirea să fie expresivă și bine conturată.
Coafuri elegante, potrivite sezonului rece
Iarna, coafura trebuie să fie nu doar frumoasă, ci și practică. Temperaturile scăzute, umiditatea sau vântul pot influența rezistența unei coafuri, așa că simplitatea bine gândită este cheia.
Cocul jos, ușor răsucit, este una dintre cele mai populare alegeri pentru miresele de iarnă. Elegant, rafinat și stabil, acest tip de coafură se potrivește foarte bine cu rochii sofisticate și permite purtarea voalului sau a accesoriilor fără dificultăți.
Împletiturile rămân o opțiune extrem de versatilă. Fie că sunt lejere, cu aer boem, fie mai bine structurate, ele adaugă un plus de romantism și se potrivesc perfect cu atmosfera calmă a iernii. Accesoriile discrete, precum acele cu perle sau flori delicate, completează frumos acest tip de coafură.
Pentru miresele care iubesc eleganța clasică, buclele largi, inspirate din stilul old Hollywood, sunt o alegere sigură. Ondulațiile moi oferă un aer sofisticat și se potrivesc atât cu rochii simple, cât și cu modele spectaculoase.
Recomandări utile pentru miresele de ianuarie
Hidratarea este esențială. Începe rutina de îngrijire cu câteva săptămâni înainte de nuntă și alege produse intens hidratante, atât pentru ten, cât și pentru buze. Un spray hidratant poate fi extrem de util pe parcursul zilei.
Fixarea machiajului și a coafurii trebuie făcută cu produse rezistente, dar ușoare, care să nu încarce. Un machiaj bine fixat și o coafură adaptată condițiilor meteo îți vor oferi liniște și confort.
Paleta de culori trebuie să fie în armonie cu sezonul și cu rochia. Tonurile reci, accentele metalice și nuanțele profunde se potrivesc excelent cu nunțile de iarnă și completează elegant o rochie de mireasă atent aleasă.
Frumusețea începe cu rochia potrivită
Machiajul și coafura arată cel mai bine atunci când sunt alese în funcție de rochia de mireasă. Textura materialelor, linia rochiei și stilul general influențează direct look-ul final.
Dacă ești în căutarea rochiei de mireasă care să se potrivească perfect unei nunți de iarnă, aici, pe www.aryannakaren.ro, poți descoperi colecțiile Aryanna Karen. Vei găsi modele elegante, rafinate, potrivite atât pentru nunți de iarnă, cât și pentru orice stil de mireasă, iar rochia aleasă poate deveni punctul de plecare pentru întregul tău look bridal.
-
Evenimentacum o săptămânăAdvertoriale: ce sunt, cum se scriu și unde se publică (ghid practic)
-
Afaceriacum o săptămânăDeLucru.ro – platforma care ajută oamenii să câștige bani în plus în București, fără CV, de oriunde și indiferent de experiență, studii și vârstă
-
Afaceriacum o săptămânăRaport de Analiză Corporativă și Industrială: Ecosistemul UZINEX din Iași
-
Afaceriacum o săptămânăGhidul Dezvoltatorului Imobiliar 2026: Cum Reduci Costurile de Construcție cu 30% – 60% prin Importuri Directe din China, Fără Rabat la Calitate
-
Evenimentacum o săptămânăÎncepând de Joi, România participă la Târgul Internațional de Turism de la Viena Ferien-Messe Wien
-
Socialacum o săptămânăAvocatul Gabriel Zbârcea: „Iubirea față de România nu este o ideologie”
-
Afaceriacum o săptămânăÎncepând de Joi, România participă la Târgul Internațional de Turism de la Viena Ferien-Messe Wien
-
Evenimentacum o săptămânăDeLucru.ro – platforma care ajută oamenii să câștige bani în plus, fără CV, de oriunde și indiferent de experiență, studii și vârstă

