Afaceri
Războiul Americii cu China e mai aproape decât se crede. Va intra Beijingul într-un război pe două fronturi? – Capital |
Având în vedere creșterea sentimentelor anti-chineze generate de impactul pandemiei și retorica hiperbolică a Washingtonului privind pretinse aspirații malefice ale Chinei, orice observator poate concluziona că SUA se află pe marginea prăpastiei izbucnirii unui război.
De data aceasta cu China. Un climat similar de paranoia și isterie militară a condus, orbește, marile puteri ale lumii în Primul Război Mondial.
Problema inevitabilității conflictului este că mulți politicieni de la Washington trăiesc în funcție de axioma „ochii care nu se văd se uită” și caută atenția constantă a mass-media. Iar declarațiile publice ale căutătorilor de publicitate de la Washington, cu sau fără uniformă, sunt rareori informative.
Nu se deranjează niciodată să susțină că nimeni nu ar trebui să înceapă un război fără să stabilească mai întâi rezultatul politic pe care l-ar avea un război cu China sau cum va arăta un război din Pacific. Acestea sunt întrebările care trebuie luate în considerare.
Dacă scopul politic al unui nou război în Pacific este de a schimba comportamentul extern sau intern al Chinei, pentru a o face incapabilă să reziste cerințelor politice americane, trebuie remarcat că China nu este Japonia Imperială din 1941.
Economia Japoniei avea aproximativ o zecime din dimensiunea economiei SUA. În plus, când Tokyo a decis să atace forțele SUA la Pearl Harbor, Japonia era deja în război cu alte state, inclusiv China, Marea Britanie și Olanda.
Beijingul nu va intra acum într-un război pe două fronturi. Nici Moscova, nici aliatul său indian nu vor risca războiul cu China. Cu toate acestea, în cazul unui război cu China, Washingtonul trebuie să ia în serios pericolul de a lupta simultan cu China și Rusia. Două mari puteri regionale cărora Washingtonul le este ostil.
Economia Chinei este aproape de mărimea economiei americane. Spre deosebire de Japonia imperială, Beijingul a evitat în general conflictele armate cu vecinii săi.
De fapt, succesul parteneriatului economic regional cuprinzător, prin care se creează un acord de liber schimb între China și națiunile Asia-Pacific, au făcut ca noțiunea Washingtonului de a construi o alianță anti-China să fie foarte dificilă, dacă nu imposibilă.
Niciunul dintre aceste state, Australia, Brunei, Cambodgia, China, Indonezia, Japonia, Laos, Malaezia, Myanmar, Noua Zeelandă, Filipine, Singapore, Coreea de Sud, Thailanda și Vietnam,nu dorește cu adevărat să fie prins în mijlocul unui conflict China-SUA.
Dacă un război terestru este exclus, ar fi ușor să ne imaginăm că distrugerea infrastructurii chineze, cu atacuri aeriene, devine rapid un scop în sine, așa cum a fost în timpul campaniei aeriene din Kosovo, Siria și Irak.
Având în vedere dimensiunea și profunzimea apărării chineze, chiar dacă loviturile aeriene provoacă pierderi semnificative, pare puțin probabilă o victorie strategică cu impact asupra conducerii naționale a Beijingului. Deoarece concentrarea forțelor aeriene și navale ale SUA în apropierea coastelor Chinei sunt dificil, dacă nu chiar imposibil de ascuns în epoca supravegherii spațiale. Iar posibilitatea ca flota US Navy să sufere pierderi este extrem de mare.
Recurgerea la armele nucleare ar fi sinucidere curată
Cu siguranță, China poate amortiza daunele. Cel mai probabil rezultat ar fi o serie lungă de atacuri aeriene ofensive. Mai mult, China este o putere nucleară. Recurgerea de către SUA la armele nucleare ar fi sinucidere curată. Armele nucleare sunt utile pentru a descuraja atacurile nucleare pe teritoriul SUA, dar altfel sunt lipsite de utilitate militară. Un conflict nuclear cu China ar avea consecințe grave pentru umanitate.
În ciuda acestor indicii, potențialul războiului cu China va persista. Există o explicație. Între 1960 și 1968, doi președinți americani, John F. Kennedy și Lyndon B. Johnson, care au trăit Al Doilea Război Mondial și au experimentat victoria din Pacific, au decis că resursele enorme și puterea uriașă a forțelor armate americane vor face imposibil un eșec în Vietnam. Nu e exagerat să presupunem că atitudini similare predomină acum la Casa Albă și la Pentagon.
Chinezii ar ataca SUA pentru Cuba?
Președintele Dwight D. Eisenhower, care și-a amintit de pierderile umane și materiale din războiul cu Germania, a văzut războiul printr-un alt obiectiv. A înțeles ostilitatea electoratului american față de victime și știa care sunt limitele resurselor SUA.
Kennedy și Johnson, obligați să gândească la nivel strategic în timpul războiului din Vietnam, nu au putut să facă distincție între dinamica strategică și interesele naționale ale SUA.
Eisenhower a înțeles de la început. Dacă Eisenhower ar fi azi în viață, s-ar întreba probabil așa: „De ce ar trebui SUA să se angajeze în război cu China pentru Taiwan? Chinezii ar ataca SUA pentru Cuba?”
Afaceri
Profituri pe hârtie, pierderi în realitate: HoReCa crește doar in statistici, statisticile nu iau in calcul scumpirile, iar în acest timp piața intră într-o zonă de risc major
Creșterea de 5 procente înseamnă de fapt TVA, inflație, creșteri de prețuri, in timp ce horeca înregistrează pierderi de peste 10 procente.
Zeci de anunțuri cu restaurante de vânzare au apărut în ultima lună
“Industria ospitalității din România traversează o perioadă în care indicatorii statistici creează o iluzie de stabilitate, în timp ce, în profunzime, mecanismele economice se degradează vizibil. Creșterea cifrei de afaceri raportată la nivelul sectorului nu reflectă o relansare a consumului, ci mai degrabă o adaptare forțată la un context dominat de presiuni fiscale și inflaționiste.” (Valentin Șoneriu, presedinte FPIOR)
“Majorarea TVA-ului de la 9% la 11%, corelată cu o inflație anuală de aproximativ 9,7% în 2025, a determinat o recalibrare generalizată a prețurilor în HoReCa. În acest cadru, evoluția cifrei de afaceri de la aproximativ 7,3 miliarde la 7,8 miliarde, echivalentul unei creșteri de circa 5%, nu semnalează o dinamică economică sănătoasă, ci o ajustare contabilă determinată de scumpiri.” (Călin Cozma, președinte executiv FPIOR)
Efectul este deja vizibil și se resimte tot mai clar în dinamica pieței. Traficul de clienți a scăzut la nivel național, iar consumul devine din ce în ce mai calculat. Clienții nu dispar, dar își schimbă profund comportamentul: ies mai rar, aleg mai atent și reduc experiența la strictul necesar. Bonul mediu crește, însă nu reflectă un apetit mai mare pentru consum, ci prețuri mai ridicate pentru aceleași alegeri.
Această schimbare nu apare izolat, ci în paralel cu o creștere constantă a costurilor din industrie. În acest context, prețurile au crescut deja cu 10-15% în 2026 comparativ cu 2025, ca efect al presiunilor acumulate la nivel operațional. De la materii prime și utilități până la forța de muncă, fiecare verigă a lanțului economic s-a scumpit, iar aceste ajustări au fost, inevitabil, transferate către consumator.
În acest context, Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România atrage atenția asupra unei rupturi tot mai evidente între percepția publică și realitatea economică din industrie, dar și asupra riscurilor majore pe termen scurt și mediu.
„Când vorbim despre o creștere economică alimentată exclusiv de inflație și taxe, nu mai vorbim despre dezvoltare, ci despre o redistribuire forțată a costurilor către consumator. În momentul în care veniturile cresc mai lent decât inflația, progresul devine un regres mascat. Puterea de cumpărare scade, frecvența vizitelor în restaurante se reduce, iar consumul devine mai prudent. Este un semnal clar că piața nu crește sănătos, ci se ajustează la un context din ce în ce mai dificil”, declară Marius Bănică, Vicepreședinte FPIOR.
Presiunea cumulată a costurilor și scăderea cererii conturează un scenariu tot mai fragil pentru industrie. Estimările arată că între 15% și 25% dintre restaurante ar putea dispărea în cursul anului 2026, dacă actualele tendințe se mențin. Această perspectivă nu mai este una teoretică, ci reflectă o realitate în care sustenabilitatea devine o provocare zilnică pentru operatori.
„Creșterea cifrei de afaceri nu vine dintr-un consum mai mare, ci din ajustări de preț impuse de costurile de funcționare și fiscalitate crescută. Practic, vindem mai scump, dar nu mai mult. În realitate, piața scade, iar presiunea pe operatori devine mai greu de susținut”, explică Nicolae Rusei, Vicepreședinte FPIOR.
Pe termen mediu, riscul major este intrarea într-un cerc vicios: costurile cresc, prețurile urcă, consumul scade, iar presiunea asupra operatorilor se amplifică. În lipsa unor măsuri care să aducă predictibilitate fiscală și să susțină puterea de cumpărare, această spirală poate accelera contracția sectorului.
Mai mult decât atât, efectele nu se limitează la industrie. HoReCa funcționează ca un barometru social al economiei. Atunci când oamenii încep să reducă ieșirile, să amâne experiențele și să prioritizeze strictul necesar, semnalul transmis este unul clar: nu asistăm doar la o ajustare sectorială, ci la o schimbare profundă de comportament, cu implicații mai largi asupra economiei.
În acest peisaj, creșterea devine o noțiune relativă. Nu mai este despre dezvoltare, ci despre rezistență. Nu mai este despre expansiune, ci despre supraviețuire într-un echilibru fragil.
Industria ospitalității nu cere facilități excepționale, ci un cadru coerent și predictibil, în care regulile jocului să nu se schimbe mai repede decât capacitatea de adaptare a celor care îl joacă. În lipsa acestuia, cifrele vor continua să arate bine pe hârtie, în timp ce realitatea din teren va spune o cu totul altă poveste.
Despre FPIOR
Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România (FPIOR) este organizația patronală reprezentativă la nivel național pentru sectorul HoReCa, având un rol activ în susținerea și dezvoltarea industriei ospitalității. Prin inițiative de colaborare, dialog instituțional și implicare constantă în relația cu autoritățile și mediul economic, FPIOR promovează interesele industriei și contribuie la consolidarea unui cadru favorabil dezvoltării acestui sector.
Articol preluat de pe https://firmedetop.ro/profituri-pe-hartie-pierderi-in-realitate-horeca-creste-doar-in-statistici-statisticile-nu-iau-in-calcul-scumpirile-iar-in-acest-timp-piata-intra-intr-o-zona-de-risc-major/
Afaceri
De la PLC la robot: ghidul managerului de producție care vrea să digitalizeze în contextul actual
Doar 5% dintre companiile din România folosesc soluții de automatizare și inteligență artificială, față de peste 33% în țările lider din UE, conform datelor Eurostat. Decalajul e mare, presiunea costurilor crește, iar mâna de lucru devine tot mai scumpă. Dacă ești manager de producție, nu mai e o chestiune de daca automatizezi, ci de: de unde începi.
Surse: Eurostat / revistacariere.ro (feb. 2026) · Analiza ING Bank România (feb. 2026)
Contextul din fabrici: de ce acum?
Fabricile din România se confruntă cu o presiune dublă: costul forței de muncă crește constant, salariul minim a crescut cu aproximativ 15% anual în ultimul deceniu, potrivit analizei ING, în timp ce productivitatea rămâne semnificativ sub media UE. Conform datelor oficiale (Ministerul Finanțelor și INS, analizate de TPC Concept), productivitatea medie pe angajat în companiile românești era de circa 29.000 lei/lună în 2024, cu un potențial real de 2–3 ori mai mare în cazul firmelor care adoptă automatizarea.
La nivel global, densitatea roboților industriali s-a dublat în ultimii șapte ani, ajungând la 162 de unități la 10.000 de angajați (International Federation of Robotics, 2023). România este încă sub media regională, dar decalajul se închide, accelerat de creșterea costurilor și de accesul la fonduri europene.
Vestea bună? Nu trebuie să fii inginer ca să iei decizia corectă. Trebuie să știi ce întrebări să pui.
Dicționar rapid: ce înseamnă automatizari industriale, de fapt, termenii tehnici
Înainte de orice discuție cu un furnizor, e util să stăpânești vocabularul de bază. Fără el, riști să cumperi soluții pe care nu le înțelegi și să plătești pentru ele mult mai mult decât e necesar.
PLC- creierul liniei de producție. Un calculator industrial care primește semnale de la senzori și comandă echipamentele să execute acțiunile corecte, în ordinea corectă. Dacă un produs a ajuns pe bandă, PLC-ul știe că trebuie pornit un motor sau activat un braț mecanic. Fără un PLC bine programat, linia e instabilă, indiferent cât de bune sunt echipamentele mecanice.
HMI – ecranul operatorului. Start, stop, alarme, setări de viteză totul într-un panou clar. Un HMI bun nu încurcă, ci ajută omul să ia decizii rapide: ce s-a întâmplat, unde, și ce e de făcut. Un HMI slab face diferența dintre o oprire de 10 minute și una de 2 ore.
SCADA – imaginea de ansamblu. Dacă ai mai multe linii sau mai multe hale, SCADA îți arată tot ce se întâmplă în timp real — producție, alarme, consum energetic dintr-un singur loc. Poți fi la birou și să știi exact ce face fiecare mașină.
Robot industrial, precizie 24/7. Un braț mecanic programat să repete o acțiune precis, la nesfârșit. Util acolo unde ai operații repetitive, cerințe de precizie ridicate sau zone cu risc pentru operatori. Important: robotul nu lucrează singur. Are nevoie de integrare cu PLC-ul și cu restul liniei.
Sisteme Vision- ochii de pe linie. Camere și software care verifică automat produsele: piese montate corect, componente lipsă, defecte vizibile, poziționare. Nu obosesc, nu se grăbesc, verificarea e consecventă la fiecare ciclu. Ideal pentru industrii unde calitatea trebuie dovedită la fiecare piesă (automotive, farma, electronice).
Cum arată drumul corect spre digitalizare
Cea mai frecventă greşeală e să începi cu ce echipament cumpăr. Întrebarea corectă e: ce problemă rezolv?
- Pasul 1 : Identifică durerea reală. Opriri frecvente? Calitate variabilă? Lipsă de date? Risc de accidente? Fiecare problemă are o soluție diferită. Nu toate fabricile au nevoie de roboți — unele au nevoie doar de vizibilitate SCADA și un HMI mai clar.
- Pasul 2 :Consultanță înainte de buget. Un integrator bun te ajută să definești arhitectura soluției înainte să cheltuiești un leu pe echipamente. Consultanța inițială e, de obicei, gratuită și îți poate economisi sute de mii de euro în achiziții greșite.
- Pasul 3 : Proiectare şi integrare. Echipamentele de la branduri diferite trebuie să comunice între ele. Un Siemens, un Rockwell şi un robot ABB pot fi în aceeaşi linie — dacă cineva ştie să le facă să comunice. Asta face un integrator, nu un distribuitor.
- Pasul 4 : Punere în funcțiune și formare. Automatizarea nu se termină la livrarea echipamentului. Calibrarea, testarea și instruirea operatorilor sunt la fel de importante ca și hardware-ul.
Un element important de reținut: o linie robotizată de sudură poate ridica timpul efectiv de lucru de la 10–30% (manual) la 50–80%, ceea ce poate dubla sau tripla output-ul pe schimb. Un robot de paletizare procesează până la 30 de paleți/oră față de 8–10 manual, cu un ROI de 1–2 ani. (Sursa: ghid Strategia Industrială România 2024–2030, JCI Iași)
Când e important să automatizezi?
Nu orice fabrică are nevoie de roboți mâine. Dar există semnale clare că e momentul să acționezi:
- Linia se oprește des și nu știi exact de ce
- Calitatea produselor variază de la schimb la schimb
- Nu ai date în timp real despre ce se întâmplă în producție
- Operatorii pierd timp cu sarcini repetitive sau riscante
- Vrei să crești volumul fără să angajezi proporțional
- Costurile cu personalul cresc mai repede decât productivitatea
Dacă bifezi două sau mai multe din lista de mai sus, o discuție cu un specialist în automatizări industriale e primul pas logic — nu o cheltuială, ci o investiție în claritate.
Firma din București care face automatizări industriale de peste 10 ani
ZED Industrial Automation este o echipă de ingineri din București specializată în proiectarea și implementarea sistemelor de automatizare industrială, cu experiență în automotive, food & beverage, farma, logistică și alte industrii. Lucrează atât la proiecte noi (greenfield), cât și la modernizări ale liniilor existente.
Ce îi diferențiază esențial: nu vând echipamente, le integrează. Indiferent de brand (Siemens, Rockwell, Schneider Electric, ABB, Fanuc, Kuka, Universal Robots), echipa ZED configurează sistemele să funcționeze ca un întreg coerent. Altfel spus: dacă ai deja echipamente care nu comunică bine între ele, nu trebuie să le înlocuiești — ci să le integrezi corect.
Serviciile acoperă întregul lanț al unui proiect de automatizare:
- Programare PLC, HMI și SCADA (Siemens TIA Portal, Rockwell Studio 5000, Schneider Electric)
- Programare și integrare roboți industriali (ABB, Fanuc, Kuka, Universal Robots) — manipulare, paletizare, sudură, asamblare
- Motion Control și sisteme Vision — inspecție vizuală automată, sisteme de trasabilitate
- Consultanță și strategie — de la caietul de sarcini la arhitectura soluției, inclusiv pentru modernizări ale sistemelor existente
Consultanța inițială este gratuită. Poți să le descrii situația și să primești o primă evaluare fără niciun angajament.
Nu suntem distribuitori de echipamente. Suntem echipa care pune echipamentele sa functioneze impreuna, cu precizie, indiferent de brand.
— Eduard Zaharia, fondator ZED Industrial Automation
Primul pas nu e tehnic, e strategic
Digitalizarea unei fabrici nu începe cu un catalog de echipamente. Începe cu o întrebare sinceră: unde pierdem timp și bani? De acolo, drumul spre automatizare devine mult mai clar și mai puțin costisitor decât ai crede.
Mai multe informații despre servicii și industriile deservite sunt disponibile pe zedautomation.ro.
Note și surse utilizate în articol:
1. Eurostat / revistacariere.ro: IMM-urile din România, productivitate și automatizare (feb. 2026)
2. ING Bank România / bankingnews.ro: Automatizare și piața muncii în România (feb. 2026)
3. TPC Concept / business24.ro: Productivitatea muncii în România (apr. 2026)
4. JCI Iași: Ghid Strategia Industrială România 2024–2030 (mai 2025)
5. International Federation of Robotics (IFR): densitate roboți la nivel globală, citată în analiza ING Bank România.
Sursa foto: zedautomation.ro
Afaceri
Ploaia revine în ecuația economiei agricole
După sezoane marcate de secetă, deficit hidric și presiuni asupra agriculturii europene, precipitațiile redevin un indicator economic major, cu impact direct asupra producției agricole, securității alimentare și stabilității prețurilor.
Tema apei a devenit centrală, inclusiv în strategiile europene, privind reziliența agricolă, pe fondul intensificării fenomenelor meteo extreme. Specialiștii vorbesc tot mai des despre „economia precipitațiilor”, un concept care leagă direct resursa naturală de predictibilitatea pieței alimentare.
Ploaia ca infrastructură naturală critică
Specialiștii atrag atenția că ploaia nu mai poate fi privită doar ca fenomen meteorologic. Într-un climat volatil, fiecare episod de precipitații poate influența randamente, costuri și reziliența întregului sector agricol.

„Într-un an fără risc sistemic, prețul final al produselor agricole ar trebui să scadă cu 6%. Din cauza prețului la combustibil însă, vom asista la o creștere de 15%”, spune Cosmin Filipaș, CEO D’Olive.
Pentru agricultură, precipitațiile nu mai reprezintă doar o condiție favorabilă, ci un factor strategic. Rezervele de apă din sol, refăcute prin ploi regulate, influențează costurile de producție, capacitatea fermelor de a face față verilor extreme și, în multe cazuri, nivelul viitoarelor recolte.
Episoadele de ploaie – activ economic
Tot mai multe analize europene arată că variabilitatea precipitațiilor devine unul dintre principalii factori care afectează competitivitatea agricolă. Seceta prelungită a redus randamente, a crescut dependența de irigații și a amplificat presiunea asupra costurilor cu energia și inputurile agricole. „România continuă să depindă într-o măsură prea mare de agricultură bazată pe precipitații. Infrastructura de irigații rămâne insuficientă raportat la potențialul agricol, iar lipsa investițiilor istorice face ca ploaia să rămână, pentru multe ferme, principalul sistem de irigație”, arată o analiză a Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite privind vulnerabilitatea agricolă în Europa de Est.
Organizațiile de profil subliniază că refacerea umidității solului în lunile de primăvară are efecte directe asupra culturilor, de la cereale la plantații perene, contribuind la reducerea stresului hidric și la stabilizarea producției.

„Ploaia este primul capital al agriculturii. Apa căzută la momentul potrivit nu înseamnă doar rod, ci echilibru, calitate și continuitate”, afirmă reprezentanții Profeco. Cu soluții bazate exclusiv pe ingrediente 100% organice, Profeco mizează pe o agricultură care nu exploatează solul, ci îl regenerează. Produsele companiei susțin simultan creșterea productivității, refacerea fertilității naturale și obținerea unor recolte mai sănătoase, transformând sănătatea solului într-un avantaj economic pe termen lung.
„În agricultură, performanța nu mai poate fi separată de sănătatea solului. Vedem tot mai clar că productivitatea durabilă nu vine din intervenții agresive, ci din capacitatea de a reda pământului echilibrul natural. Aici credem că agricultura viitorului se va diferenția: nu doar prin cât produce, ci prin cât poate conserva și regenera”, mai spun reprezentanții Profeco.
Valoarea precipitațiilor nu mai este doar agronomică, ci și economică.
„În lipsa irigațiilor, agricultura românească rămâne dependentă de cer. Când plouă, avem producție, când nu plouă, avem risc sistemic”, notează experți ai Comisia Europeană, în analize privind reziliența agricolă.
În bazinul mediteranean, unde culturile de măslini depind în mare măsură de ritmul natural al precipitațiilor, ploile de primăvară sunt considerate decisive pentru refacerea rezervelor de apă din sol, reducerea stresului hidric și susținerea unei recolte echilibrate, atât cantitativ, cât și în privința calității uleiului.
„Pentru cultura măslinului, ploaia este mai mult decât apă — este factorul care influențează vitalitatea pomului, calitatea fructului și profilul viitorului ulei. În livezile grecești, un sezon cu precipitații echilibrate se citește mai târziu în randament, dar și în gust, aromă și valoare”, afirmă și Cosmin Filipaș. D’Olive aduce în prim-plan tradiția uleiului de măsline cretan, construită în jurul respectului pentru gustul viu, biodiversitate și ritmurile naturale ale agriculturii.
„Schimbările climatice au făcut ca ploaia să nu mai fie privită ca un dat, ci ca o resursă strategică. În ultimii ani am înțeles mai clar că valoarea unui ulei cu gust viu începe mult înainte de presare, în felul în care natura își păstrează ritmul”, mai spune Filipaș.
Pe fondul schimbărilor climatice, agricultura redescoperă un adevăr vechi: randamentele nu încep în câmp, ci în cer. Ploaia, adesea tratată ca un simplu episod meteo, devine din nou ceea ce a fost dintotdeauna, una dintre cele mai valoroase resurse ale economiei agricole.
Despre D’Olive
D’Olive este un brand românesc fondat de familia Filipas în octombrie 2020, din pasiunea comună pentru uleiul de măsline cretan. Compania importă și distribuie uleiuri extravirgine 100% grecești, obținute prin presare la rece din măsline Koroneiki, recoltate manual. Misiunea D’Olive este de a aduce pe piața românească produse autentice, cu trasabilitate clară și gust viu, dar și de a promova valorile unei familii care construiește în timp — cu respect pentru natură, oameni și cultură.
Despre Profeco
Cu peste un deceniu de dezvoltare construită pe cercetare aplicată și inovație, PROFECO a evoluat dintr-o afacere de familie într-un promotor al soluțiilor agricole 100% organice, dedicate sănătății solului și agriculturii sustenabile. Cu propriul laborator de cercetare, rezultate validate în România și extindere pe piețe din Asia și Orient, compania mizează pe un model în care productivitatea merge împreună cu regenerarea resurselor naturale.
Articol preluat din StiriCompanii.ro
-
Știri din județacum o săptămânăGEO vs SEO: cum îți adaptezi conținutul pentru motoarele generative
-
Uncategorizedacum o săptămânăSmartphone-urile din seria HONOR 600 redefinesc conceptul de flagship accesibil în 2026
-
Uncategorizedacum o săptămânăXiaomi prezintă cele mai bine vândute produse de Paște și Xiaomi Fan Festival: POCO domină smartphone-urile, iar românii au investit în produse de îngrijire și wearables
-
Afaceriacum o săptămânăDiagnosticarea auto computerizată: de ce este primul pas în orice reparație serioasă
-
Afaceriacum o săptămânăCum îți influențează spațiul de birouri profitabilitatea companiei
-
Afaceriacum 5 zilePloaia revine în ecuația economiei agricole
-
Uncategorizedacum o săptămânăSTUDIU: Trei din zece români nu au fost în 2025 la niciun control de rutină. Alți doi din zece au fost doar la controlul obligatoriu, de medicina muncii
-
Socialacum o săptămânăAlergie vs. intoleranță alimentară: cum le deosebești corect

