Despre Poliția de Frontieră Română, în genere, s-au scris puține, un număr redus de cetățeni ai țării și instituții (în afara EADS, C.E.) fiind interesate de abuzurile, ilegalitățile și incultura unor „matusalemi”[1] (https://www.cotidianul.ro/chestorul-buda-numit-de-un-subaltern-regina-spagilor-a-ajuns-secretar-de-stat/) din Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române.

La data de 14 februarie 2018, vă prezentam un demers legitim pentru combaterea/evidențierea unor abuzuri și ilegalități din P.F.R. (model): https://www.incisivdeprahova.ro/2018/03/05/exclusivdemers-adresat-exclusiv-politistilor-de-frontiera-care-nu-se-consideranu-sunt-sluga-sefului-sisau-cobaiul-falsilor-psihologi-m/, tocmai pentru ca angajații profesioniști și onești din Poliția de Frontieră Română să își poată desfășura atribuțiile de serviciu nicidecum să fie obstrucționați de „iluminații cu gulere albe din birourile structurilor de suport”. Ei bine, urmare acestui demers, avem noi dovezi că Poliția de Frontieră Română este, în continuare, condusă în baza dispozițiilor ilegale pe care Buda Ioan, în fața instanțelor de judecată, nu și le mai asumă… doar în fața subordonaților e „mare jmecher”: „În speta, obligatia de comunicare a informatiilor de interes public in temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public revine autoritatii sau institutiei publice si nu persoanei fizice care ocupa calitatea de conducator a institutiei. Faptul ca in mod formal orice cerere adresata unei autoritate cuprinde adresarea catre seful acesteia nu schimba cu nimic prevederile legale și interpretarea acestora. […] Așa fiind, avand in vedere argumentele expuse și dispozitiile legale la care am facut referire mai sus, rog onoratul Tribunal sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a subsemnatului […]” Păi bine, dom’ Buda, dumneata primești leafă de „manager-polițist de frontieră” pentru atribuții de persoană fizică („pe persoană fizică care este” – ex-primarul Sectorului 5, Marean Vanghelie)? După ce ai emis: dispoziție și procedură (pe care ai refuzat, alături de subalternii tăi „iluminați” să le depuneți la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea (încălcarea regulilor procesuale instituite de Codul de Procedură Civilă, pentru a face dovada existenței lor) susții că „nu ai treabă cu această cauză”? Ți-a fugit curajul, dom’ Buda, când ai văzut cererea de chemare la judecată? Tocmai ție, care „ai prins en’șpe mii de infractori” din biroul tău călduț din I.G.P.F.R. să „îți fugă curajul”? Sau ai remarcat că Legea psihologului nr.213/2004 și Normele de aplicare a acesteia prevăd că psihologul este independent în exercitarea profesiei, singura autoritate care are dreptul de a emite norme în această activitate/cu privire la profesia de psihologie fiind Colegiul Psihologilor din România nicidecum „dumneata în calitatea-ți de persoană fizică”? Nu e o rușine să nu ști să citești și să înțelegi Legea, Buda Ioan (și voi „polițiștii de birou de frontieră” care ați redactat cele două întâmpinări,  ci e o rușine să încalci Legea, din calitatea ta oficială de agent al statului „persoană fizică Buda Ioan” (și „redactorii” celor 2 întâmpinări)!

Prin Decizia Curții Constituționale nr.258/2017[2], Curtea a statuat că dovada normelor administrative nepublicate în Monitorul Oficial revine emitenților, instanța de judecată fiind singura în măsură să constate existența/inexistența acestora.

Cât despre întâmpinarea semnată de același Buda Ioan, pentru pârâta I.G.P.F.R (niciun „brav polițist de frontieră și consilier juridic” din compartimentul juridic al I.G.P.F.R. nu a vrut să semneze, de frica regimului incompatibilităților care sancționează actul emis de o asemenea persoană cu nulitatea absolută) este de tot râsul, și vă arătăm de ce:

IGPFR-ul zice că: „Astfel, am supus atentiei solicitantului faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 11 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și functionarea Politiei de Frontiera Romans „in aplicarea legii inspectorul general emite dispozitii obligatorii pentru lntregul personal din subordine […], dispozitii privind Indeplinirea atributiilor specifice”. Deci, așa cum v-am arătat mai sus, IGPFR-ul nu are atribuții în domeniul psihologiei (doar Colegiul Psihologilor din România are aceste atribuții, conform Legii nr.213/2004 și HG nr.788/2005) ci pentru paza și protecția frontierelor de apă, aeriene și uscat ale României ș.a.m.d. (cap.IV din OUG nr.104/2001). Păi, e la mintea cocoșului că „adormiții” din birourile PFR se trezesc cu idei și, ca să nu zică Lumea că nu fac nimic 8h/zi la birou, „mai emit câte-o dispoziție”… Așa, „de amorul artei”… ce dacă însuși art. 11 din OUG nr.104/2001 invocat de „persoana fizică” Buda Ioan și Legea nr.24/2000 instituie clar că normele infralegale se emit strict în baza dispozițiilor Legii care le ordonă nicidecum „să ne aflăm în treabă”… În M.A.I. și P.F.R. „dăm dispoziții pe bandă rulantă, fără număr”… las’ să fie acolo… s-o avem… că nu se știe… ce dacă e ilegală?

O altă „idee iluminată” a IGPFR-ului prin același semnatar „persoană fizică”: Buda Ioan, susține că aceste: „dispoziție și procedură legale” au fost emise: „In vederea identificarii In timp util a oricaror deviante In randul personalului, indiferent de pozitia din statui de organizare, de la functiile de baza pana la manageri, fara distinctii, In contextul evenimentelor negative In care au fost impilcat politisti, ce au fost prezentate anterior In media, evenimente care au adus atingere atat imaginii institutiilor din Ministerul Afacerilor Interne, cat și fiecarui angajat”. Și, care sunt acele devianțe? Cumva: „nu-mi plac ochii tăi”? Prin Decizia nr.225 din 4 aprilie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.14 lit.a) și ale art.27 lit.d) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată [3], Curtea a constatat că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” este neconstituțională, decizie ce se aplică mutatis mutandis și în celelalte statute (magistrat, polițist, militar ș.a.m.d.)… dar, deh! E greu să citești și, mai ales, să înțelegi ceea ce citești, așa-i dom’ Buda „persoană fizică”?

       Iar „cireașa de pe tort” ne-o arată tot „persoana fizică” Buda Ioan: mai întâi susține acesta că dispoziția și procedura „sunt acte administrative normative interne, obligatorii, aplicabile întregului personal al P.F.R.”, apoi (la fila 4 a întâmpinării IGPFR), susține că sunt acte administrative cu caracter unilateral… Măi, dom’ Buda („persoană fizică”), pe dumneata cine te-a testat „la cap”? Dar pe ăla/ăia care au redactat „minunea asta juridică” (întâmpinarea nr.S3/669180/03.04.2018, cine i-a testat „la cap”? Ia uite, „stimată persoană fizică” Buda Ioan ce zice Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 la articolul nr.2 lit.c) și art. 4: că actele administrative unilaterale sunt distincte de actele administrative cu caracter normativ… iar legiuitorul a instituit pentru fiecare act (administrativ-normativ respectiv unilateral) în parte, reguli distincte de cercetare și  sancționare din partea instanței de judecată, în acord cu art. 1.326 Cod Civil[4]…

Dacă v-ați amuzat, ne bucurăm… însă, acest articol și-a propus să atragă, încă odată, atenția asupra incompetenței și asupra inculturii „colegilor” din structurile suport ale M.A.I. (de data aceasta din cadrul P.F.R.) dar, mai ales, a șefului P.F.R.: indivizi salarizați cu sume exagerat de mari culmea, pentru: atribuții de poliție de frontieră inexistente respectiv pentru a crea ilegalități nicidecum pentru a soluționa problemele deja existente în P.F.R. Rămâne să așteptăm soluția instanței de judecată… (Alexandru Firicel – șef Departament Investigații Ziarul Incisiv de Prahova).

[1] Metusala sau Matusalem (ebraică:מְתוּשֶׁלח / מְתוּשָׁלַח, standard: Mətušélaḥ/Mətušálaḥ, tiberiană Məṯûšélaḥ / Məṯûšālaḥ) este fiul lui Enoh. Potrivit Bibliei, a trăit cel mai mult: 969 de ani, de aici provine expresia vârstă matusalemică. https://ro.wikipedia.org/wiki/Metusala

[2] 38. Referitor la încălcarea cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate a legii, respectiv a art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea observă că motivarea autorului excepției privește neconstituționalitatea interpretării tezei întâi a art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sensul că aceasta ar permite părților interesate să probeze cu înscrisuri, în fața judecătorului, acele norme sustrase de la publicare de către emitent, respectiv ordinele afectate de inexistență. Curtea reține că depunerea la dosarul cauzei, în materialitatea lor, a ordinelor nepublicate de către autoritatea interesată, obligație ce derivă din textul de lege criticat, are doar semnificația administrării unei probe. Aprecierea probelor se face ulterior, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor, în vederea stabilirii existen%C